13,778 matches
-
întâlnește pe Luther într-o confruntare a opțiunilor lor mutuale. Preotul excomunicat devenit creatorul Reformei și-a scris deja tezele lui esențiale: Despre libertatea creștinului datează din 1521, Tezele asupra indulgenței din 1517. Desigur, el se răzvrătește împotriva Vaticanului, a papei, a șantierului bazilicii Sfântului Petru și a banilor drenați prin indulgențe pentru finanțarea proiectului arhitectural faraonic, asta nu înseamnă că el subscrie și la Spiritul Liber... Eloi îi prezintă lui Luther tezele sale: fiecare om dispune de Spiritul Liber definit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de petrecere... Cunoscători ai lui Catul, Tibullus sau Properțiu, epicurieni după moda campaniană, ei îi cinstesc pe Bachus și pe Venus dar detestă nu atât religia cât Biserica - în orice caz, pe preoți și pe călugări, pe episcopi și pe papă - pe seniori, pe bogătani dar și pe ceilalți reprezentanți ai ordinii stabilite. Ei slăvesc meritele sărăciei, jocul îde zaruri), tavernele, prietenia și cântul, versificația, primăvara, femeile, sexualitatea ludică, veselă, deculpabilizată. „Să ascultăm de dorințele noastre - e un comportament inspirat de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Valla privind folosirea pronumelui quisque... Nu mai e nevoie de nici un alt argument pentru a ne da seama că filosoful exagerează! El se supără și pe teologi și pe predicatori - Antonio Bitanto - pe juriști - Bartolo -, pe membri ai curiei, pe papă - pe Eugen al IV-lea -, pe secretarul acestuia - Antonio Loschio -, pe un bibliotecar consilier cultural - Panormita -, pe universitari, pe umanistul Poggio Bracciolini, pe cel care a descoperit-o pe Lucreția etc. în consecință, el ia adesea drumul exilului, călătorește mult
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Constantin, care-i este atribuită în mod eronat și mincinos - scuzați lungimea... - datează din 1442: Lorenzo Valla are treizeci și cinci de ani. De ce și-ar risca o carieră îcând ai un post ca al lui, țintești unul și mai și, lângă papă!), de ce ar risca să sfârșească el însuși legat de un stâlp învăluit în flăcările Inchiziției? Pentru a semna o carte ca aceasta, îți trebuie un curaj nebun, o putere de decizie plină de franchețe, o pasiune radicală pentru adevăr, fără
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ai putea plăti. Inclusiv cel maxim... Ce aduce nou dosarul? Biserica pretinde că împăratul Constantin cel Mare a redactat un text prin care închina întreg Imperiul papalității. Documentul ar data din secolul al IV-lea. Această donație îi permite așadar papei Silvestru I să-și exercite suveranitatea asupra Romei, a Italiei și a Occidentului. Biserica mai obține întâietatea asupra celor patru orașe principale: Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim. Legatul mai include palatul Latran, Piața Sfântul Petru și însemnele imperiale. Sau despre cum
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai mult ca orice și renunță acum, odată ce și-a realizat visul? Nici măcar ideea nu se susține... Chiar dacă admitem că gestul lui Constantin ar fi fost realmente făcut, Silvestru nu l-ar fi acceptat: reputația de care se bucură acest papă este una excelentă, și nu-l vedem pe acest suveran pontif contrazicând principiul creștin care presupune că împărăția lui nu-i pe această lume. în sfârșit, și pentru nevoile raționamentului, să convenim că împăratul și papa au încheiat acest acord
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care se bucură acest papă este una excelentă, și nu-l vedem pe acest suveran pontif contrazicând principiul creștin care presupune că împărăția lui nu-i pe această lume. în sfârșit, și pentru nevoile raționamentului, să convenim că împăratul și papa au încheiat acest acord: odată ajuns suveran, papa ar fi bătut monedă cu chipul lui, ca întotdeauna în asemenea cazuri: or, nu există nici o astfel de monedă, numismatica o atestă... Concluzia: acest fals a fost fabricat în secolul al VIII
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și nu-l vedem pe acest suveran pontif contrazicând principiul creștin care presupune că împărăția lui nu-i pe această lume. în sfârșit, și pentru nevoile raționamentului, să convenim că împăratul și papa au încheiat acest acord: odată ajuns suveran, papa ar fi bătut monedă cu chipul lui, ca întotdeauna în asemenea cazuri: or, nu există nici o astfel de monedă, numismatica o atestă... Concluzia: acest fals a fost fabricat în secolul al VIII-lea pentru a legitima lovitura de stat permanentă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a legitima lovitura de stat permanentă a Bisericii ca subordonându-și astfel Imperiul, deja creștin încă de la Conciliul din Niceea. 4. Contra Biserică, pentru adevăr. Scriind acest text de factură radicală, Lorenzo Valla își atrage, evident o serie de neplăceri. Papa Eugeniu al IV-lea și curia intenționează să se răzbune. Dragostea pentru aproape are și ea niște limite. Ca și capacitatea de a ierta ofensele... Informat la timp, Valla fuge, deghizat, spre Ostia. Trece prin Neapole și, pentru a scăpa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care a scris o Istorie a lui Ferdinand, regele Aragonului îo carte pe care fiul acestuia n-a găsit-o chiar așa de hagiografică...), el se întoarce în Italia. între timp Alfons a devenit rege al Neapolelui și Siciliei. Când papa moare, succesorul lui Nicolae al V-lea îi permite să se întoarcă la Roma, orașul său natal. Devine atunci, supremă ironie, redactor și apoi secretar pontifical! Funcție la care aspira de multă vreme și la care dușmănia tenace a Vaticanului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
țintească acest obiectiv decât să fie pe placul Bisericii. Dumnezeu, consideră el, preferă ca cineva să se înverșuneze să demonstreze adevărul, chiar dacă pentru aceasta trebuie să înfrunte birocrația de la Sfântul Petru care întreține o eroare. Cu atât mai rău dacă papa, cardinalii săi, administrația acestei întreprinderi politice creștine se vor supăra. Atacurile din Donația lui Constantin vizează Biserica, desigur, dar nu creștinismul: mai mult, ele au fost făcute în numele lui, pentru o purificare a funcționării sale și pentru o ameliorare a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
funcționării sale și pentru o ameliorare a magisteriului său. Eugeniu al IV-lea greșise, Nicolae al V-lea nu se înșeală. Atacând principiul și fundamentele acestei pretinse donații aflate la originea puterii temporale a religiei creștine, Lorenzo Valla agresează un papă care poartă războaie, seamănă discordia între principi, se îmbogățește pe spinarea săracilor. Opera lui pare nu atât nelegiuită cât pioasă: el vrea să-i redea Bisericii vocația ei primă și s-o statornicească de partea păcii, a iubirii aproapelui, a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e mai bine să dorești să fii nebun decât înțelept... Bine, de acord cu nebunia bufonilor, a negustorilor, a teologilor, a filosofilor, a femeilor, a curtenilor. Dar cum rămâne cu cea a preoților, a călugărilor, a episcopilor, a cardinalilor, a papilor și a regilor, incluși și ei în enumerare? Erasmus nu cruță pe nimeni, iar râsul devine treptat unul silit pe măsură ce înaintăm în lectură... Acestui creștin nu-i place clerul, el manifestă chiar un anume anticlericalism... Preoții? Foarte adesea ei nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe nimeni, iar râsul devine treptat unul silit pe măsură ce înaintăm în lectură... Acestui creștin nu-i place clerul, el manifestă chiar un anume anticlericalism... Preoții? Foarte adesea ei nu sunt decât niște complici ai mizeriei celor săraci. Călugării? Niște destrăbălați. Papii? Niște războinici însetați de cuceriri, de bani, de putere, de dominație militară și politică... Râsul lui Erasmus demolează o bună parte a edificiului creștin... Ironic și insolent, dar creștin... Ce salvează totuși acest insolent în cursul dezlănțuirilor lui de ironie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el trece sub tăcere noaptea Sfântului Bartolomeu iar paginile din Efemeride referitoare la data nașterii sale în octombrie, la Bordeaux sunt rupte, asta pentru că ar fi mai curând de partea lui Luther și Calvin. I-a cerut Montaigne o audiență papei? E cea mai bună dovadă că avem de-a face cu un libertin!... Or, există texte explicite, pagini cât se poate de clare și fraze care nu permit nici un fel de interpretare ambiguă: biografia o demonstrează: nu poți face ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și inedită de raport cu cerul: un anume fel de deism francez! Cine-i atât de orb să nu vadă în asta o reminiscență a zeilor epicurieni, indiferenți față de destinul lumii și al oamenilor? 19. A nu fi pe placul papei. Critic la adresa teoriei creștine a trupului și apoi la adresa metafizicii teiste, Montaigne atacă și cosmogonia celestă a susținătorilor Bisericii oficiale: a constatat-o pe propria-i piele atunci când a suferit un accident căzând de pe cal, sufletul și trupul sunt intim
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de destinul fiecăruia în amănunt, că sufletul este nemuritor, că Paradisul și deci Infernul există, că Iulian este de condamnat și că un Copernic trebuie supus persecuțiilor. Straniu Montaigne! în cursul călătoriei sale la Roma, el îi solicită o audiență papei. Evident, o obține. Grigore al XIII-lea își ridică ușor papucul pentru ca filosoful să i-l poată săruta aplecându-se ceva mai puțin ca alți vizitatori. Detaliile contează ele exprimă grade diferite ale iubirii față de aproape... Filosoful supune Eseurile cenzurii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
faimosului capitol intitulat A filosofa înseamnă a muri, Montaigne dă și el una, care-i pare a fi singura posibilă: scopul nostru este plăcerea... Orice ar gândi preoții, filosofii care le cântă în strună, oamenii de rând, unii sau alții, papa, regele, bărbații, femeile, curtenii cei mai rafinați sau țăranii cei mai neciopliți, cititorii lui Platon și adepții lui Augustin, lăudătorii Bisericii și comentatorii Sumei teologice, cărturarii, erudiții și cititorii posesori de biblioteci bogate, tăietorii de lemne neștiutori de carte în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se poate spune despre Pierre de Brach - autorul unei superbe scrisori despre moartea filosofului? Dar despre Charron, un preot cu vederi libertine căruia Montaigne i-a oferit o carte interzisă - Catehismul lui Bernardo Ochino, o lucrare care-l atacă pe papă și pe care viitorul ex-proprietar și-a pus semnătura după ce notase pe coperta interioară: liber prohibitus? Același om căruia îi lasă după moarte stema familiei și biblioteca sa - deci și cărțile lui La Boătie? Dar despre Florimond de Raemond în favoarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ultimă instanță fundamental diferite. Astfel, afirmă el, o balanță care s-a evidențiat și impus încă de la apariția conceptului în relațiile internaționale - și care s-a păstrat în bună măsură și în secolul al XVI-lea - a fost aceea între papă și împăratul Sfântului Imperiu Roman, ca principali actori politici ai momentului. A doua perspectivă asupra apariției conceptului de balanță a puterii îi aparține lui Ernest B. Haas. Acesta (vezi Haas, 1953, pp. 442-477) consideră balanța de putere un instrument al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând pe de altă parte ordinul franciscan, menaja un fel de derivație sau variantă inofensivă și controlată a ereziei cathare. Au mai fost și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
agenți rutieri ce controlau trecătorii și obligau mașinile să ocolească. Într-o primă clipă, am crezut că este vorba despre gestul vreunui șomer cățărat în vârful Coloseumului. Nu. Era un serviciu religios la care trebuia să își facă apariția și Papa Paul al VI-lea. Erau o mână de oameni; traficul ar fi putut foarte bine să continue în mod obișnuit. Din mâna asta de oameni, jumătate erau turiști și soldați aflați în permisie (cam o duzină); în rest, câteva bătrâne
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
grav - de reprezentant a opt, nouă milioane de alegători). Ceea ce aș vrea eu să știu de la Maurizio Ferrara, fără rezerve mentale și fără răutăți polemice, este de ce comuniștii „consideră greșită” - așa cum anunță laconic Ferrara, de parcă ar fi o părere a papei - cererea celor opt referendumuri. Oare tot ceea ce am spus despre ideologia „inconștientă și reală” a hedonismului consumist cu efectele sale de nivelare a maselor la nivel de comportament și limbaj fizic - rezultând de aici că alegerile politice dictate de conștiință
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei dezbateri ce ar fi putut să fie densă și civilizată. 22 septembrie 1974. Micul discurs istoric de la Castelgandolfo 1tc "22 septembrie 1974. Micul discurs istoric de la Castelgandolfo1" Poate că vreun cititor a fost surprins să vadă o fotografie a papei Paul al VI-lea cu o coroană de pene Sioux pe cap, înconjurat de un grupuleț de „Piei-roșii” în costume tradiționale, un tablou folclorist extrem de stânjenitor, cu atât mai mult cu cât atmosfera părea familiară și degajată. Nu știu ce l-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
el a pronunțat un discurs pe care eu, cu solemnitatea cuvenită, n-aș ezita să-l numesc istoric. Și nu mă refer la istoria recentă sau cu atât mai puțin la actualitate. De altfel, este adevărat că acel discurs al Papei nici măcar n-a făcut senzație, cum se spune; am citit în ziare relatări laconice și evazive, reproduse în josul paginii. Atunci când spun că discursul recent al Papei este istoric, mă refer la întregul parcurs al Bisericii catolice; altfel spus, al istoriei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]