4,141 matches
-
seamă că atunci când zâmbește, nu mai pare atât de cercetătoare în domeniul muzicologiei comparate. Și când pleacă de pe canapea ca să dea drumul păsării și se ridică în vârfurile picioarelor și întinde brațele, cu toate că undeva la suprafața ființei lui bine crescute Pascal sesizează că, fiind mai înalt, ar trebui să se ofere el să-i dea jos pasărea de pe dulap, plăcerea de a o privi e mai adâncă decât datoria, iar clipa, o, atât de frumoasă. Întârzie, deci. Văzută din spate, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai am mult de trăit? Sistolă. Și ce dacă. Diastolă. Înseamnă că o să intru din nou în operație pe cord deschis? Sistolă. O să dau buzna chiar. Diastolă. Și pacientul va trăi? Sistolă. Va trăi? Nu. Dar va muri fericit. Diastolă. Pascal aproape că sare în picioare și dintr-o mișcare a și ajuns lângă dulap. ─ Lăsați-mă să vă ajut, spune el duios. ─ Mulțumesc, murmură ea. ─ Știți ceva? Hai să ne spunem pe nume. ─ Despina, spune Despina și întinde mâna. ─ Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pascal aproape că sare în picioare și dintr-o mișcare a și ajuns lângă dulap. ─ Lăsați-mă să vă ajut, spune el duios. ─ Mulțumesc, murmură ea. ─ Știți ceva? Hai să ne spunem pe nume. ─ Despina, spune Despina și întinde mâna. ─ Pascal, spune Pascal și o sărută pe a Despinei. Ea zâmbește din nou. Îmi pare bine. ─ Și mie. Fâl fâl. Buf! ─ Mămăligă, te rog să te potolești. E la televizor, dragă, nu poți s-o prinzi! Aurora Martinescu încearcă să urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că sare în picioare și dintr-o mișcare a și ajuns lângă dulap. ─ Lăsați-mă să vă ajut, spune el duios. ─ Mulțumesc, murmură ea. ─ Știți ceva? Hai să ne spunem pe nume. ─ Despina, spune Despina și întinde mâna. ─ Pascal, spune Pascal și o sărută pe a Despinei. Ea zâmbește din nou. Îmi pare bine. ─ Și mie. Fâl fâl. Buf! ─ Mămăligă, te rog să te potolești. E la televizor, dragă, nu poți s-o prinzi! Aurora Martinescu încearcă să urmărească programul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată din nou drumul după dânsul la ora patru. O să tragă o fugă până pe Spătarului, poate chiar înainte de prânz. La fel cugetase și în privința costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se gândește Pascal, merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a început să lucească și dintr-o dată avea greutate, sărise într-a treia dimensiune și buf! a căzut pe parchet, lângă bibliotecă, făcând un cling! de metal nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a treia dimensiune și buf! a căzut pe parchet, lângă bibliotecă, făcând un cling! de metal nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin el o infinitate de drepte. Dar prin două puncte nu poate să treacă decât o singură dreaptă. Despina l-a privit în ochi pe Pascal. Iar sabia era între ei și, din câte știm noi și putem noi, va fi veșnic. Aurora, tu spui povestea noastră, zice Paul. Bineînțeles, dragul meu, eu spun întotdeauna povestea noastră. Alta nu știu. Alta nu este, îi răspunde Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din câte știm noi și putem noi, va fi veșnic. Aurora, tu spui povestea noastră, zice Paul. Bineînțeles, dragul meu, eu spun întotdeauna povestea noastră. Alta nu știu. Alta nu este, îi răspunde Aurora. ─ Și după aceea? Și după aceea, Pascal a învelit sabia în ce rămăsese din pânza pictorului și mi-a adus-o mie. Eu ți-am dat-o ție, tu i-ai dat-o lui Kerch, Kerch le-o dă lyonezilor, mai departe nu știu, deocamdată. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu atît mai mult mă interesează caietul lui P.H.L., un scriitor cu care am fost contemporan din 1943 și pînă prin 1978, când a fost înmormântat în București. Parcă văd o ultimă „operă” a sa din timpul vieții: o felicitare pascală, în versuri, la care am făcut trimitere mai devreme. Am admirat scrisul foarte lizibil, cu litera deloc tremurată, a nonagenarului autor și patriot basarabean. Acum am în mâini altă scriere a sa, mult mai consistentă, în a cărei lectură mă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
văzută de Aristotel drept o manifestare și reflecție a filosofiei legate de problemele vieții, un fel de filosofie a vieții practice și coti diene, iar în aforisme au lucrat mari maeștri ai genului - Cicero, Seneca, La Rochefoucauld, Erasmus, Montaigne, Montesquieu, Pascal, Rousseau, Nietzsche, dar și un G. Ibrăileanu sau Arsene Boca, rămâne ca și cititorul român să se convingă de frumusețea, întinderea și scânteia spuselor profesorului din Tecuci, Vasile Ghica, pe cele aproape 500 de pagini de text. Cea de-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
persiflare Într-o scurtă meditație asupra bătrîneții („Vezi mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal (să-i spunem astfel după numele actorului, Pascal Greggory), un bărbat de vreo treizeci de ani, deșirat, blond, cu un Început de chelie și din pricina asta suspect ca toți blonzii, deloc frumos (deși se va afirma de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal (să-i spunem astfel după numele actorului, Pascal Greggory), un bărbat de vreo treizeci de ani, deșirat, blond, cu un Început de chelie și din pricina asta suspect ca toți blonzii, deloc frumos (deși se va afirma de mai multe ori că este foarte frumos, lucru ce nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
categoria estetică, așa cum sînt răsturnate, ironizate aici mai toate categoriile), arborînd un permanent surîs echivoc, ce se clarifică, rar, În tristețe, Într-un cuvînt, o figură comună ca a mai tuturor eșuaților. La ora prînzului, În micul restaurant al hotelului, Pascal Întîlnește o femeie ce stă singură la o masă, cu o mină blînd stranie, o prostituată ce pare În evidentă criză financiară (Arielle Dombasle). Cere o sticlă de șampanie și o cameră. În ciuda Împotrivirii proprietăresei, Pascal aduce șampania, schimbă cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
micul restaurant al hotelului, Pascal Întîlnește o femeie ce stă singură la o masă, cu o mină blînd stranie, o prostituată ce pare În evidentă criză financiară (Arielle Dombasle). Cere o sticlă de șampanie și o cameră. În ciuda Împotrivirii proprietăresei, Pascal aduce șampania, schimbă cîteva vorbe cu Arielle și pleacă să-și Întîlnească amantul. Scena erotică dintre cei doi bărbați nu este descrisă cum nu va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dintre cei doi bărbați nu este descrisă cum nu va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să-l sărute pe gură pe Banderas, atitudine criticată de critici, iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît pînă-n camera lui de la mansarda hotelului, de la fereastra căreia se zărește panorama apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căreia se zărește panorama apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stomac pe Luis-Miguel Cintra (scriitor), la ordinul ferm al acestuia, Într-o scenă terminată cu o hemoragie digestivă. Pătrunzînd Într-o Încăpere de dimensiuni impresionante, lipsită de orice piesă de mobilier, un fel de imens hol placat cu fresce albastre, Pascal Îi acordă primul ajutor lui Luis-Miguel care recunoaște În omul de la hotel, fără surpriză, pe nepotul fostului lui amant din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de dimensiuni impresionante, lipsită de orice piesă de mobilier, un fel de imens hol placat cu fresce albastre, Pascal Îi acordă primul ajutor lui Luis-Miguel care recunoaște În omul de la hotel, fără surpriză, pe nepotul fostului lui amant din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau masa Împreună la un restaurant, prostituata se plînge, nu foarte deprimată, că singurii bărbați care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt niște porci și apare scriitorul la braț cu Henriques, noul său prieten. Henriques o studiază pe Arielle și o invită la dans. Cei doi dansează, dar Într-o manieră mai normală, mai ușor de Înțeles decît o vor face Pascal și Luis-Miguel Într-o altă seară, pe un ring de dans părăsit. Puțin mai tîrziu, Într-un automobil ce-i duce spre o destinație necunoscută ca toate destinațiile, scriitorul Încearcă să imagineze o explicație plauzibilă ratării lui Pascal: o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]