5,213 matches
-
alban a fost utilizat încă în secolul al XIII-lea așa cum menționează istoricul contemporan al perioadei Etum. Știința dispune de câteva manuscrise cu traduceri din limba albană în cea armeană. Renumitul caucazolog dr. Zaza Alexidze a descoperit în 1996, în peninsula Sinai (mănăstirea Sfânta Ecaterina) din Egipt, manuscrise noi în albană. După căderea Regatului Alban, creștinismul a mai supraviețuit până astăzi într-o provincie mai târziu anexată a Albaniei și cu populație mixtă, și anume Arțah (azi Regiunea Nagorno-Karabah, cu populație
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
perspective maritime, comerciale și coloniale. După ce și-au impus supremația năvală și militară și dominația comercială pe țărmul de apus al Indiei, portughezii sub conducerea viceregelui Indiilor, Afonso de Alberquerque, au organizat expediții de explorare și cucerire în Orient, în peninsula Malacca și în Indonezia. Au cucerit portul Malacca, principalul centru de tranzit și antrepozit al comerțului cu mirodenii din Asia de S-E și insulele mirodeniilor-arhipeleagul Molice. Pentru a-și asigura controlul în Marea Roșie și în Golful Persic, portughezii au
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
semănate de-a lungul Africii apusene-Azore, Madeira, insulele Capului Verde, coasta Guineii și Angolei, și răsăritene (Natal, Mosambic, Mombasa), la intrarea în Marea Roșie (Aden, insula Socotra), și în Golful Persic (Ormuz, Maskat), pe coasta apuseană a Indiei (Diu, Goa, Calcutta), în peninsula Malacca, Indonezia-Moluce. Încă din 1500 portughezii au început să exploreze și să colonizeze America, pe coasta Braziliei. Zonele de dominație maritimă și colonială și relațiile comerciale ale Portugaliei se întindeau de pe țărmurile Braziliei și de pe coastele vestice și estice ale
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
din 1500 portughezii au început să exploreze și să colonizeze America, pe coasta Braziliei. Zonele de dominație maritimă și colonială și relațiile comerciale ale Portugaliei se întindeau de pe țărmurile Braziliei și de pe coastele vestice și estice ale Africii până pe țărmurile Peninsulei Arabe, ale Indiei, peninsulei Malacca, Indoneziei, Chinei și Japoniei. Menit să asigure dominația maritimă și comercială a Portugaliei în regiuni întinse din Africa și Asia în condițiile unor resurse demografice, economice, navale și militare limitate, imperiul maritim și comercial portughez
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
început să exploreze și să colonizeze America, pe coasta Braziliei. Zonele de dominație maritimă și colonială și relațiile comerciale ale Portugaliei se întindeau de pe țărmurile Braziliei și de pe coastele vestice și estice ale Africii până pe țărmurile Peninsulei Arabe, ale Indiei, peninsulei Malacca, Indoneziei, Chinei și Japoniei. Menit să asigure dominația maritimă și comercială a Portugaliei în regiuni întinse din Africa și Asia în condițiile unor resurse demografice, economice, navale și militare limitate, imperiul maritim și comercial portughez era format din insule
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
directori de factorii, feluriți funcționari judiciari, administrativi, valami. Spaniolii, cărora calea spre India prin Oceanul Atlantic, în direcția sudică și estică, le era închisă de portughezi, și-au îndreptat eforturile în direcția vestică. Principalul inițiator al proiectului de a ajunge din Peninsula Iberică spre Asia traversând Oceanul Atlantic în direcția vestică: Cristofor Columb. Columb estima distanță în linie directă de la est spre vest, între Peninsula Iberică și țărmul răsăritean al Asiei la aproximativ o treime din distanță reală. El nu bănuia existența altui
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
închisă de portughezi, și-au îndreptat eforturile în direcția vestică. Principalul inițiator al proiectului de a ajunge din Peninsula Iberică spre Asia traversând Oceanul Atlantic în direcția vestică: Cristofor Columb. Columb estima distanță în linie directă de la est spre vest, între Peninsula Iberică și țărmul răsăritean al Asiei la aproximativ o treime din distanță reală. El nu bănuia existența altui continent, America, situat între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Proiectul sau a fost aprobat în 1492 de regii Spaniei, Ferdinand de Aragon și Isabella
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
Companiei Indiilor Orientale. Olandezii au ocupat insule Muaritius, la est de Madagascar și au fondat o baza de aprovizionare la Capul Bunei Speranțe în 1602. Au cucerit coloniile portugheze din Indonezia, ocupând Molucele (1602), Java (1610), Sumatra , Borneo, Celebes, sudul peninsulei Malacca (1641), care le asigura controlul traficului comercial în Asia de S-E. Au stabilit relații comerciale cu India, China și Japonia. Că și cel portughez, imperiul olandez era format din zone de coasta, având drept centre comerciale, administrative și
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
în ocean, au înaintat cu corăbiile de-a lungul țărmului Oceanului Înghețat de Nord spre răsărit, au trecut prin strâmtoarea care desparte Asia de America, numită Strâmtoarea Bering, și au ajuns pe țărmul siberian al Oceanului Pacific, până în apropiere de coastele peninsulei Kamciatka. Ca și conchistadorii spanioli, rușii au profitat de superioritatea lor militară și au pus bazele unui imens imperiu colonial în Siberia. Marile descoperiri geografice au avut urmări complexe, în domeniile economico-social, demografic, politic și științific. Descoperirea caii maritime spre
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
cale maritimă directă deschisă de portughezi, au continuat să funcționeze numai parțial stânjenite, drumurile terestre și căile maritime anterioare.Descoperirea Lumii Noi și întemeierea imperiului colonial spaniol și portughez din America au pus în același timp bazele comerțului transoceanic dintre Peninsula Iberică și Lumea Nouă. În afară de Portugalia și Spania, la comerțul cu Africa, cu Asia de S-E și cu America au început să ia parte și alte țări, precum Franța, Anglia și Olanda. Asigurând comerțul transoceanic al Europei cu Africa
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
temut Krakatau (816 m măsurat la 1883 și 1930). De partea cealaltă, estică a strâmtorii care aici atinge 600 km lățime, se alfă insula uriașă ca suprafață Borneo în schimb puțin locuit. În nord fiind despărțit prin strâmtoarea Malakka de peninsula Malaezia și Singapore. Strâmtoarea Malakka are un trafic naval intens fiind în același timp periculos prin acțiunile frecvente de piraterie din această regiune. La nord-vest de capul Aceh la o depărtare de 200 până la 1000 km se află grupele de
Sumatra () [Corola-website/Science/303973_a_305302]
-
La sfârșitul mileniului 5 și în decursul mileniului 4 î. e. n. se face simțită influența populațiilor nomade care trăiseră până atunci în regiunile de stepă din sudul Rusiei de azi, obligate probabil de schimbările de climă să se strâmute în sudul peninsulei balcanice. Ultima treime a mileniului 7, prima jumătate a mileniului 6: A doua jumătate a mileniului 6: Prima jumătate a mileniului 5: Ultima treime a mileniului 5: Prima jumătate a mileniului 4: Mijlocul mileniului 4: Ultima treime a mileniului 4
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
ea flirta adesea cu diferiți bărbați din anturajul său. Iubirile schimbătoare ale fetei stârnesc supărarea și indignarea Reginei Maria, care își dorea cu totul altceva pentru fiica sa, sperând să o căsătorească cu unul dintre prinții moștenitori ai țărilor din Peninsula Balcanică. Aflată în 1923 la Belgrad cu ocazia botezului primului fiu al surorii sale Maria, acum regină a Iugoslaviei, Elisabeta se angajează într-un flirt cu soțul acesteia, Alexandru. Informată în legătură cu întreaga poveste, Regina Maria își trimite fiica cea mare
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
acuzațiile contra sa au fost retrase în perioada dinainte de declanșarea Crizei Suezului. În Criza Suezului din 1956 (operațiunea britanică „Mușchetar”), Sharon a comandat Unitatea 202 (Brigada de parașutiști). Luptătorii brigăzii au aterizat între Trecătoarea Mitla și partea de est a peninsulei Sinai, și au pătruns în trecătoare, împotriva recomandărilor superiorilor, suferind grele pierderi în luptă. După ce a realizat cu succes prima parte a misiunii sale (reunirea unui batalion parașutat lângă Trecătoarea Mitla cu brigada care se deplasa pe teren), unitatea comandată
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
acțiune decisivă în Războiul de Yom Kippur, subminând acțiunile Armatei a II-a egipteană și încercuind Armata a III-a egipteană. Aceasta mișcare a fost considerată de mulți israelieni ca punctul de cotitură al războiului în războiul de pe frontul din Peninsula Sinai. Astfel, Sharon este considerat de mulți ca erou al Războiului de Yom Kippur, căruia i se datorează victoria terestră a Israelului din Sinai în 1973. O fotografie cu Sharon purtând un bandaj pe cap lângă Canalul Suez a devenit
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
cu Criza Suezului, cunoscută în istoria Israelului prin Operația Kadesh sau Campania din Sinai.În octombrie 1956, în circumstanțele creșterii ostilității și eforturilor de înarmare ale regimului republican egiptean, Israelul, în înțelegere cu Anglia și Franța, a invadat și cucerit peninsula Sinai, pentru a asigura frontieră să de vest și libertatea de navigație prin Strâmtoarea Tiran în Marea Roșie. I-au urmat în zona Canalului de Suez Anglia și Franța, care urmăreau recuperarea controlului asupra Canalului de Suez ce fusese naționalizat și
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
de către locuitorii acestuia. Unele surse spun că a fost produs pe scară largă în Tracia; apartenența sa la bucătăria bulgărească și turcească vin să întărească această teorie. Din India, castravetele a ajuns în Grecia (unde este numit "vilwos") și în peninsula italică, unde populația este foarte amatoare de această legumă. Fructul castravetelui este menționat și în Vechiul Testament (Cartea Numerelor 11:5), ca fiind o plantă foarte răspândită în Egipt, chiar și sclavilor israeliți: Ne amintim de Pește, pe care l-am
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
168 de tunuri și obuziere, deoarece lăsase nu mai puțin de 17 000 de oameni la Hal, de teamă că Napoleon îi va tăia liniile de aprovizionare, învăluind prin Mons. Soldații britanici, aproape toți profesioniști, mulți veterani ai războiului din peninsula iberică, erau totuși extrem de prost plătiți, supuși unei discipline foarte dure și aparținând sărăcimii semianalfabete, rurale și urbane. Procentul soldaților englezi era destul de scăzut și, cu excepția celor câteva regimente scoțiene recrutate esențialmente regional, batalioanele britanice cuprindeau o puternică componentă irlandeză
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
bătăliile războaielor napoleoniene, în solda Imperiului napoleonian. O a doua excepție, și mai notabilă, o reprezenta "KGL", unitate excelentă formată veterani din Hanovra care trecuseră în solda regelui Angliei încă din 1803 și care făcuseră îndelungata și sângeroasa campanie din peninsula iberică. Armata prusacă din 1815 nu mai era aceeași armată cu tactici învechite care fusese practic anihilată de francezi în doar o zi, cu 9 ani în urmă. Construită pe modelul francez de serviciu militar obligatariu, adoptând împărțirea pe corpuri
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
anevoiasă pe măsură ce o urcau - iar atunci când soldații lui d'Erlon au ajuns în sfârșit în contact cu cei 6000 de inamici, aceștia erau pregătiți să îi primească cu focuri bine coordonate. Contele d'Erlon îi mai întâlnise pe englezi în peninsula iberică și cunoștea tactica preferată de Wellington de a folosi dispunerea infanteriei în linie și focul de la mică distanță pentru a contracara tactica franceză obișnuită de a avansa în coloane de atac compacte. Fără a fi absolut clar cine a
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Rusia și Ducatul Varșoviei, un satelit al Imperiului Francez, fapt ce permite la rândul său, în contextul războiului peninsular, forțelor britanice și celor portugheze să declanșeze o nouă contraofensivă în Spania la începutul anului 1812. Din cauza aceasta, resursele francezilor din peninsulă vor fi întinse la maximum. De asemenea, Imperiul Rus încheie un tratat de pace cu Imperiul Otoman, fapt ce îi permite să aducă mai multe trupe la granița de vest. Napoleon încearcă să împiedice escaladarea conflictului prin metode pașnice, însă
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
urmă, numărul total al forțelor franceze aflate la granița Rusiei se ridica la 771.500 de oameni. Acestă concentrare de trupe a secătuit toate resursele imperiului, ținând seama că mai erau 300.000 de soldați francezi implicați în luptele din Peninsula Iberică și alți 200.000 în cele din Germania și Italia. Din totalul de 691.501 de soldați, 450.000 erau soldați francezi, restul fiind aliați ai francezilor. În plus față de ce corpurile detașate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
și doar Regatul Unit se mai opunea hegemoniei sale. Pentru a aplica mai bine blocada continentală împotriva insulelor britanice, Franța ocupă Portugalia în 1807 și apoi operează o schimbare dinastică în Spania, trimițând din în ce mai multe trupe în peninsula iberică, pentru a lupta împotriva insurecțiilor antifranceze. Anii 1808-1809 marchează o schimbare majoră de context politic pe continentul european, marcată de răcirea relațiilor franco-ruse și de o implicare din ce în ce mai semnificativă a Franței în afacerile peninsulei, fapt ce slăbește prezența militară
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ce mai multe trupe în peninsula iberică, pentru a lupta împotriva insurecțiilor antifranceze. Anii 1808-1809 marchează o schimbare majoră de context politic pe continentul european, marcată de răcirea relațiilor franco-ruse și de o implicare din ce în ce mai semnificativă a Franței în afacerile peninsulei, fapt ce slăbește prezența militară franceză în Germania centrală. Nemulțumit de noua ordine europeană, instaurată după războiul celei de-a Treia Coaliții și războiul celei de-a Patra Coaliții, Imperiul Austriac începe să își mobilizeze forțele împotriva Franței, bazându-se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe malul stâng: fie spre vest, pentru a se dispune între Aspern și Essling, lucru pe care îl făcuse în mai, fie spre est, între Enzersdorf și Mühlleiten. Prima soluție era mai avantajoasă, deoarece permitea desfășurarea pe un fel de peninsulă, cu lărgimea de doi kilometri, care la rândul ei oferea un acces către câmpia Marchfeld, controlată de satele Aspern și Essling. Era deci naturală folosirea acestui cap de pod. Ocuparea celor două sate de către francezi a constituit sângeroasa miză a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]