4,527 matches
-
vedea îndeosebi: Paradisul posibil.) Ridicarea făpturii în starea de mântuire echivalează cu ridicarea ei în starea de plenitudine a frumuseții sofianice. „Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului” (Problema stilului). Iată dar cum teologia estetică se încadrează în teologia soteriologică, adică în teologia creștină pur și simplu. însemnătatea soteriologică a frumosului, sau fuziunea lui cu însușirea iubirii, e lămurită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
revărsarea darurilor Duhului Sfânt, precum și acordarea de harisme extraordinare, dacă sunt lucruri atribuite mirungerii și despre care noi luăm cunoștință mai mult pe cale teoretic-dogmatică, în faza iluminării apar cu evidență incontestabilă, ca realități lăuntrice trăite de cel care progresează în perfecțiune” (Curs cit. pg. 202). în special în această fază se petrec purificările pasive, numite așa pentru că ele depășind puterea omenească sunt opera harului. Aceste purificări constau în smulgerea chiar a rădăcinilor celor șapte patimi din simțuri și din spirit și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei individuale. Suficientă sieși acolo, rațiunea umană se recunoaște insuficientă dincoace. Exercițiul libertății creștine începe de fapt cu această recunoaștere a insuficienței individuale și continuă, în consecință logică, cu împlinirea ci în perfecțiunea divină. Să observăm că în domeniul autonomiei chiar, deficiența rațiunii, dacă nu e proclamată în principiu, e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se simt mult mai aproape de Dumnezeu decât de oameni. În grai păgân, mult mai aproape de zei decât de oameni. A trăi între oameni, adică a suferi în ordinea imperfecțiunilor. A trăi aproape de zei sau de Dumnezeu, adică a căuta sus perfecțiunea, care nu e din această lume. Geniile o intuiesc în regiunile ideale de dincolo de realitatea vieții, desfigurată de suferință și limitată de moarte. Plăsmuirile lor modelează în carnea lumii noastre imagini ale perfecțiunii întrezărite dincolo de ea. În mod firesc, vorbind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau de Dumnezeu, adică a căuta sus perfecțiunea, care nu e din această lume. Geniile o intuiesc în regiunile ideale de dincolo de realitatea vieții, desfigurată de suferință și limitată de moarte. Plăsmuirile lor modelează în carnea lumii noastre imagini ale perfecțiunii întrezărite dincolo de ea. În mod firesc, vorbind de oameni, îi raportează la zei, la destin, sau la Dumnezeu; vorbind de timp, îl raportează la eternitate; vorbind de spațiu, îl raportează la nemărginire. Însuși procesul creator al acestor plăsmuiri, care rămâne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în făptura lui, în structura lui spirituală, prin care se deosebește de toate celelalte creaturi. Dar atârnă de el să se asemene sau nu cu Dumnezeu, și această posibilitate stă în libertatea voinței lui, care are în față modelul de perfecțiune morală Iisus Hristos. Astfel conceptul de chip sau imagine a lui Dumnezeu are o accepțiune general omenească, iar cel de asemănare una specific creștină. Gradul culminant al chipului lui Dumnezeu în om e geniul, care poate să fie sau nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
preocupă, uneia îi atribuim creația culturală, iar celeilalte lucrarea morală, fără să înțelegem o separație categorică între amândouă. Astfel, ideea teandrică, în accepțiunea ei generală, ne pune în față geniul ca vestitor sau ca profet natural al unei ordini de perfecțiune superioară lumii noastre, simbolizată în plăsmuirile lui; precum în accepțiunea ei specific creștină, aceeași idee teandrică ne pune în față pe sfânt, în a cărui perfecțiune morală contemplăm un semn al perfecțiunii veșnice. În lumina acestei concepții, cultura, care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pune în față geniul ca vestitor sau ca profet natural al unei ordini de perfecțiune superioară lumii noastre, simbolizată în plăsmuirile lui; precum în accepțiunea ei specific creștină, aceeași idee teandrică ne pune în față pe sfânt, în a cărui perfecțiune morală contemplăm un semn al perfecțiunii veșnice. În lumina acestei concepții, cultura, care e altceva decât natura, cuprinde în sine un sens profetic, convergent cu doctrina creștină despre finalitatea vieții în ordinea eternă. Despre această chestiune se vorbește în partea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau ca profet natural al unei ordini de perfecțiune superioară lumii noastre, simbolizată în plăsmuirile lui; precum în accepțiunea ei specific creștină, aceeași idee teandrică ne pune în față pe sfânt, în a cărui perfecțiune morală contemplăm un semn al perfecțiunii veșnice. În lumina acestei concepții, cultura, care e altceva decât natura, cuprinde în sine un sens profetic, convergent cu doctrina creștină despre finalitatea vieții în ordinea eternă. Despre această chestiune se vorbește în partea a treia a cărții, intitulată „”. în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
referatul lui E. Tonnelat, tot în cartea Civilisation. în cartea sa Idei pentru filosofia istoriei omenirii, Herder înțelege prin cultură cam același lucru ca Guizot prin civilizație. Există, după Herder, o singură omenire alcătuită din popoare, cu destinația unică a perfecțiunii. Singur omul e perfectibil dintre toate creaturile pământului și el se poate sui, cu voia lui Dumnezeu, până la desăvârșirea divină. Cultura nu e altceva decât suma cuceririlor omenești, care sunt tot atâtea trepte suitoare către perfecțiune. Primul act de superioritate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu destinația unică a perfecțiunii. Singur omul e perfectibil dintre toate creaturile pământului și el se poate sui, cu voia lui Dumnezeu, până la desăvârșirea divină. Cultura nu e altceva decât suma cuceririlor omenești, care sunt tot atâtea trepte suitoare către perfecțiune. Primul act de superioritate a omului asupra naturii e domesticirea animalelor și cultivarea pământului, apoi dezvoltarea comerțului, a științei și a artelor și în sfârșit, organizarea de stat. Dar cu aceasta, limita perfecțiunii n-a fost atinsă fiindcă, după Herder
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care sunt tot atâtea trepte suitoare către perfecțiune. Primul act de superioritate a omului asupra naturii e domesticirea animalelor și cultivarea pământului, apoi dezvoltarea comerțului, a științei și a artelor și în sfârșit, organizarea de stat. Dar cu aceasta, limita perfecțiunii n-a fost atinsă fiindcă, după Herder, omul continuă să se desăvârșească și dincolo de moarte, în altă planetă. Prin urmare, exceptând dinamismul lăuntric, pe care i-l dau ideea creștină de perfectibilitate și vizionarismul biblic, concepția lui Herder despre cultură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pierdute, a căror nostalgic o purtăm în suflet. Geniul, care e prin excelență chipul lui Dumnezeu în această lume a păcatului și a morții, îndeplinește parcă o solie cerească de a ne aminti prin plăsmuirile pe care le împinge către perfecțiune, culmile pierdute cândva de om și de a ne reaprinde în inimă nostalgia lor. RAPORTUL GENETIC DINTRE RELIGIE Șl CULTURĂ Raportul genetic dintre religie și cultură nu e o chestiune la care se poate răspunde ușor. Ea face parte din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
liber sau spontan al personalității; ea poate deveni cu adevărat creștină prin încreștinarea profundă a acestei personalități. Natura coexistenței istorice a culturii cu Biserica depinde astfel de libera adeziune a personalității creatoare la concepția de viață creștină; la idealul de perfecțiune divină, dacă e vorba de artist; la lumina adevărului absolut, dacă e vorba de cercetarea științifică a savantului sau de speculația rațională a filosofului; la dreptatea dumnezeiască, dacă e vorba de normele juridice ale legislatorului. în creștinism este exclusă o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința către un ideal de perfecțiune colectivă, ideal care, pentru noi, nu e altul decât Iisus Hristos Și totuși, slujindu-se de cultură, religia nu riscă oare o secularizare în istorie, adică o limitare în timp și în spațiu ? După cele spuse până acum, întrebarea nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de luptat cu păgânismul Eladei, care diviniza statuile. Poporul grec, care deține în istoria lumii supremația geniului statuar, a renunțat la această glorie în momentul când a intrat în ortodoxie, fiindcă statuile lui, care au rămas până azi modele de perfecțiune, erau identice cu zeii adorați. Această renunțare la propriul său geniu, în fața adevăratului Dumnezeu descoperit prin Iisus Hristos, e dovada cea mai categorică împotriva celor care vor să demonstreze că Biserica ortodoxă n-ar fi decât o prelungire a păgânismului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este omul sau mai precis ce este acest om” (ca individ concret)(A.D. Sertillaiiges: Art et apologâtique, p. 29.). Același lucru îl spune Jacques Maritain lămurind ideea de formă, care e tomistă în măsura în care e aristotelică. ,Formă va să zică principiul care face perfecțiunea a tot ce există, care constituie și desăvârșește lucrurile în esența și în calitățile lor, care în sfârșit, dacă mă pot exprima astfel, e secretul ontologic pe care îl poartă în ele, ființa lor spirituală, misterul lor operant; e înainte de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă și de suverană armonie, arta n-ar fi fost necesară. Ea n-ar fi putut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru a umple deficiența pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut în Biserică, de bună seamă tot într-o lipsă a vieții pământești trebuie să-i căutăm îndreptățirea. Ea nu s-a putut naște în rai, fiindcă prezența perfecțiunii și a frumuseții primordiale o făcea inutilă. Biserica umple în lume un gol spiritual; arta, un gol estetic. Sub un alt aspect, răul moral apare ca urât estetic. Și urâtul nu e altceva decât lipsa fiumuseții perfecte. Arta s-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o regiune aeriană, dezmărginită, care aduce cu veșnicia, fără să fie veșnicie. Cu elemente smulse din lumea vremelniciei noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
veșnicia, fără să fie veșnicie. Cu elemente smulse din lumea vremelniciei noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bucală pe care ne-o dau alimentele. Și când spunem „plăcere estetică” e ca și cum ai spune că mâncăm artă. În realitate, arta nu provoacă plăcere, ci o stare de euforie a spiritului, al cărei nume propriu e bucuria. Arta, prin perfecțiunea sensibilă, ne împărtășește bucuria infinitului. E un sentiment de uitare a lumii materiale și de evadare imediată în vagul superior al posibilităților ideale. într-un elan euforic, Alexandru Macedonski a exprimat admirabil acest sentiment paradoxal al bucuriei estetice: Voind să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Cu alte cuvinte, darul natural al artei, lucrând în artist după chipul lui Dumnezeu, nu face parte propriu-zis din domeniul moralei. Artistul ca artist, iar nu ca om, nu urmărește perfecționarea sa proprie, ci, fascinat de viziunea frumuseții ideale, vrea perfecțiunea operei sale, după legile ce-i sunt specifice și care nu sunt ale moralei, ci ale tehnicii artistice. Legile tehnice ale artei sunt atât de deosebite de ale moralei încât artistul, îndeplinindu-le întocmai, opera lui iese perfectă din punct
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
le speculează în vederea succesului. Nu e nevoie să repetăm ceea ce am spus cu alt prilej: că moralitatea în artă e o chestiune ce privește talentul, iar nu geniul. Geniul n-ar fi el însuși fară viziunea unei lumi de ideală perfecțiune în comparație cu aceea în care trăiește și la care nu aderă. Nikolai Berdiaev face o profundă greșeală când atribuie geniului o renunțare la lume de ordin moral și, prin aceasta, îl compară cu monahul. Geniul renunță la lume prin structura lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această lume căzută redevine cosmos și e ridicată din nou la strălucirea în care a fost creată. Sophia nu e deci numai „transcendentul care coboară”, dar și cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească. E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]