4,422 matches
-
putea întâmpla ca atunci când baraca va fi gata șantierul cu evrei va fi terminat lucrarea. Avându-se în vedere deci cele de mai sus, o soluție pentru satisfacerea ordinului M.Stat Major ar fi găsirea de case de preferat la periferia satelor unde să locuiască singuri. Alte măsuri mai sunt: - Vor pleca dimineața la lucru în formație și vor sosi numai seara după terminarea programului tot în formație. - Nu au voie să părăsească cazarma, să umble prin sate atât ziua cât
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
să te uit niciodată. După ce lacul mi-a înghițit Umbra, am stat multă vreme cu privirile ațintite pe suprafața lui. Până a dispărut și ultima undă de apă. Era albastră și liniștită precum ochii animalelor. Am rămas complet singur la periferia existenței mele. Nu mai am unde merge, dar nici unde mă întoarce. Aici e capătul lumii. Lumea se oprește aici. Liniștită. M-am întors cu spatele la lac și am pornit spre dealul de vest prin zăpadă. Acolo erau Orașul, Râul, Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Zorii robilor transformă în proză cu pretenții de frescă imperativul comuniunii dintre muncitori și țărani, aflându-și pretextul epic în răscoala din 1907. În Bărăgan (I-II, 1954-1959) este ilustrat șablonul activistului care coboară de la centru într-o zonă de periferie marcată de nereguli și dezordine, minată de sabotaje, pentru a-i îndruma pe cei aflați acolo să distingă termenul pozitiv al relației dialectice, altfel clare, dintre bine și rău. Romanul, care s-a menținut în deceniul șase și în anii
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
intermitențe, să le completeze. Colaborează la diferite reviste - „Zodiac”, „Herald”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Vitrina literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” - și ziare - „Dimineața”, „Adevărul”, „Epoca”, „Jurnalul”, „Timpul” ș.a. - cu nuvele, schițe, povestiri, reportaje din viața periferiei și a muncitorimii etc. Mai folosește pseudonimele P. Damian, Paul Damian, Pion ș.a. Lucrează în presă - corector, secretar de redacție, redactor. În 1935 se căsătorește cu Rodica, sora mai mică a lui B. Fundoianu. Călătorește în străinătate, face sejururi îndelungate
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
biografic cu realități similare. Mahalaua lui este cea din primele decenii ale secolului al XX-lea, în special din perioada interbelică, adică mahalaua transpusă în literatură de alți autori în chip „expresionist”, dramatic, sumbru ori melodramatic și sentimental. Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
și Zmeoaica. Basme populare macedonene, București, 1967; Olivera Nikolova, Zoki Poki, București, 1968; Ilia Volen, Oamenii lui Dumnezeu, București, 1969; Din țara trandafirilor. Lirică bulgară contemporană, București, 1970 (în colaborare); Ivan Cankar, Dreptatea lui Jernej, București, 1973; Gheorghi Rajcev, La periferia orașului, București, 1973; Silijan cocostârc. Povestiri populare macedonene, București, 1975; Elin Pelin, Puterea necuratului, București, 1978 (în colaborare cu Mihaela Deșliu); Tânăra proză bulgară, București, 1978 (în colaborare cu Mihaela Deșliu); Meto Jovanovski, Brumă pe florile de migdal, pref. trad
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
rolului jucat de Centrul Guvernului 2 (reprezentat, În cazul României, de SGG, Împreună cu aparatul de lucru al prim-ministrului3), În procesul de elaborare a politicilor publice ale Guvernului (SIGMA, 2005). Creșterea autonomiei ministeriale, ca urmare a deteriorării relației dintre centru și periferie la nivelul administrației centrale, a determinat În perioada de tranziție o scădere a capacității echipelor guvernamentale de a asigura coerența politicilor (Rapoartele de țară, 2003, 2004). Această situație, căreia i se adaugă lipsa puterii administrative 4 a prim-ministrului asupra
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
plutonier, câteva babe șirete, o femeie trupeșă, deșteaptă, un japonez ceremonios, un băiețel blond și - nu în ultimul rând - tăbăcarul tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii” sorescieni este frapantă. Numai că, la D., peisajul e preponderent citadin, astfel că periferia orașului, mahalaua pestriță iau locul unui sat, prin firea lucrurilor, mai închis, mai „structurat” și oarecum încremenit în ritualul arhaic. Aici, elementele sunt variate și combinate parcă la infinit, rezultatul fiind o proliferare enormă de personaje și obiecte, materii nobile
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
1905) domină fondul înnegurat al vieții de familie asupra căreia s-a abătut păcatul greu (Grăuntele, Afișul) sau în care mezalianța duce la o conviețuire insuportabilă (La jug). Odată cu Lume necăjită (1911), povestirile se concentrează asupra mediului funcționăresc și a periferiei orașului, unde personajele își irosesc viața clădind vise zadarnice. Nedreptățiții soartei sunt priviți cu simpatie și se întâmplă să apară și tonuri luminoase atunci când accentul cade pe sentimentul pur, pe bucuriile inocenței (Ravica, La doi pași, În căile firii). Mai
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
C. Giurescu, Artă și arheologie, RL, 1982, 49; Zaharia Sângeorzan, „Memoriile lui Hadrian”, CRC, 1984, 6; Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura și istorie, CNT, 1984, 9; Ilieș Câmpeanu, „Artă imperiala a epocii lui Traian”, RL, 1984, 25; Grigore Arbore, Centrul și periferia, AFT, 1985, 1; Mircea Scarlat, O carte la care revii, AFT, 1987, 7; Dicț. scriit. rom., ÎI, 438-440. N.Br.
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește despre o renegociere dintre centru și periferie generată de felul În care operează acumularea de capital, prin „transferuri interregionale de profit”. Pe David Harvey cititorul român Îl cunoște din Cultura postmodernă tradusă În 1999 la Meridiane (dar nu-l știa ca geograf). El vorbește despre o criză
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu proprietăți asemănătoare. Sufletul - național, local - se retrage În muzee, acolo poate fi resimțit prin transfer, dar totul depinde de disponibilitate. În consecință, literatura nu mai face politica nimănui, decît pe cea, generic, a Sistemului, sau pe cea simetrică, a Periferiei. În momentul de față cu greu i-am putea recunoaște literaturii franceze un element identificator altul decît limba. Rămîne tot mai greu de identificat “spiritul”, acest ultim scut identitar Împins În față chiar de autorul volumului de față, dar refuzat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin bizarerie, adică prin stranietatea fără poartă de comunicare” crede Marin de Viry Într-un articol recent. Eul personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt aristocrații dandy de pe vremuri. Nu, ei sînt frondeurii al căror Îndepărtat strămoș este Lafcadio al lui Gide, dar nici măcar atît: ei reprezintă generația
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în zona reprezentativității și a legitimității științifice. Formarea acestui nou subdomeniu disciplinar ne oferă oportunitatea urmăririi influențelor externe, a modului în care canoanele științifice „centrale” sunt replicate și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
articula temele modernității, unele dintre ele poate nu foarte plăcute, nu foarte politically correct, dar totuși moderne? În final, bineînțeles, această ipoteză „centrală” a sincronicității prin modernism reacționar va fi și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
geopolitic” în spațiul științific european. Această adaptare, sau translare, se înscrie însă, atunci când este una reușită, în limitele recognoscibilității. Prin intermediul lui Golopenția, dar și al întregii „geopolitici” românești interbelice, avem un exemplu al relației complexe și ambiguue dintre „centru” și „periferie”, al adaptării și transformării limbajelor științifice occidentale în științe sociale românești și al jocului continuu dintre modificarea discursurilor și a instrumentarului științific și păstrarea criteriilor prin care poate fi acceptat și recunoscut de către canonul occidental „central”. Note Analiza Irinei Livezeanu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Modul în care vor evolua aceste practici sociale este însă neclar. Milano Centrale, principala gară din Milano, oferă în timpul duminicilor una dintre cele mai sugestive imagini ale mediului de migranți din Milano. Români, marocani, ucraineni, nigerieni, migranți care locuiesc la periferia orașului, își petrec aici sfârșitul de săptămână. Văzând parcul din față de la Centrale, poți avea idei contradictorii asupra condiției de migrant din Italia: insecuritate și socialitate, risc și încredere, agresivitate și prietenie. Centrale este un loc de trecere, în care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
special în zonele Milano și Trento. În Milano, migranții români locuiesc în toate zonele orașului, dar din cauza costurilor ridicate ale chiriilor, există o concentrare mai mare către zonele periferice sau mai ieftine (Via Padova) și către localitățile mai mici de la periferia orașului 13, spre exemplu, în San Donato Milanese, San Giuliano Milanese, Sesto San Giovanni. Mediul de migranți români din Milano Insecuritate, riscuri și speculație „De exemplu, când vezi viața de zi din Italia, na, Italia este o țară occidentală [este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ajute cu cazarea și cu angajarea pe piața informală de muncă, atunci experiența de migrare este mai ușoară. Dacă nu, perspectiva este destul de sumbră. Pentru câteva luni (sau chiar ani), migranții dorm în părăseli (case părăsite) sau în corturi la periferia orașului, în compania altor migranți ilegali 14. Migranții ilegali care nu au de muncă mănâncă zilnic gratuit la Caritas (o fundație a Bisericii catolice italiene), de unde își procură regulat și haine gratuite și au și posibilitatea de a se spăla
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
socialitate la Milano În Milano, mediul migranților români se organizează, în general, în câteva locuri distincte: Centrale, principala gară din Milano, servește ca loc de întâlnire pentru marile grupuri de migranți din Milano, parcurile din diferite cartiere sau localități de la periferia orașului, „Molino Dorino” și „Zama” - două parcări unde vin și de unde pleacă autobuzele și microbuzele din și înspre estul Europei. Alături de biserica românească, discotecile românești sau alte locuri de întâlnire și socialitate ale migranților, aceste locuri joacă rolul de circulație
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ilegalii” pleacă pentru o perioadă, așteptând plecarea poliției pentru a reveni. Dacă la început Centrale era principalul loc de întâlnire a migranților din Milano, în timp, o parte dintre români au plecat din Milano în satele sau în orașele de la periferie și în aceste locuri apar noi spații de socializare, în parcurile și restaurantele din zonele respective 26. Pentru boschetari, părăselile din aceste zone sunt deseori mai sigure decât părăselile din Milano și adesea aceștia preferă uneori să frecventeze aceste noi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
zonele respective 26. Pentru boschetari, părăselile din aceste zone sunt deseori mai sigure decât părăselile din Milano și adesea aceștia preferă uneori să frecventeze aceste noi locuri. Zama și Molino Dorino: circulație, socialitate și identitate Zama este o parcare la periferia din extremitatea sud-estică a orașului. În fiecare sâmbătă câteva sute de borșeni 27 vin să trimită pachete către Borșa și să se întâlnească cu cunoscuți. Cu ocazia întâlnirilor de la Zama, se strâng borșeni și maramureșeni din zona Lombardiei, trimit pachete
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt în Italia și mulți au plecat după 2002. Aceasta se datorează prețurilor foarte mari de închiriere din Milano. Spre exemplu, în zona centrală a orașului, o chirie lunară într-o garsonieră poate ajunge la 600 de euro, în timp ce la periferie aceasta poate fi de 400-500 de euro. Oricum, cu toate că o mare parte dintre migranți consideră că locuitul în părăseli și în corturi înseamnă o viață nesigură și că în părăseli trebuie să locuiască împreună cu migranți din Africa sau din estul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
italieni și români. Nu există practic un criteriu clar de selectare și control al ofertelor de muncă, ci doar încrederea pe care migranții trebuie să o aibă în ce spun unii și alții. Aici mă refer la localitățile mici de la periferia orașului. „Milioane și miliarde de borșeni”, cum se zice adesea (L.T.). Oficial sunt 18.000 de români în regiunea Milano. Informația este valabilă pentru anul 2004 (Caritas, 2004), dar numărul de migranți ilegali poate să fie mai mare. Din experiența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]