64,416 matches
-
remarcabil de prost, lipsit de orice viziune regizorală, așa că, dacă vă duceți de curiozitate, măcar să vă las plăcerea identificării aberațiilor. Ceea ce mă duce la un alt punct slab al peliculei: insultarea inteligenței spectatorului prin excesiva manie de a ilustra. Un personaj povestește ceva, iar fereastra lîngă care stă este folosită drept cadru în care ți se înfățișează ce narează, avîndu-l pe el în voice-over. Se apelează la un procedeu echivalent în cazul în care trebuie să urmărești descifrarea vreunui mesaj sau
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
Cannes. La urma urmei, la ce se gîndeau însă cînd au ales să joace în film? La cîte roluri are la activ, ar fi trebuit să îi sară în ochi lui Tom Hanks că nu ai cum să creezi un personaj viabil dintr-o profesie inexistentă și dintr-o traumă din copilărie. Arareori am avut sentimentul că actorul și rolul merg paralel, și Tautou, și Hanks părînd tot timpul filmului absenți și neatinși de (teoretic) marea miză în urmărirea căreia se
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
și Tautou, și Hanks părînd tot timpul filmului absenți și neatinși de (teoretic) marea miză în urmărirea căreia se află. O altă eroare a regizorului - concentrîndu-se asupra tramei detectivistice și a informațiilor care o alimentează, a pierdut din vedere individualizarea personajelor, extrem de schematică. De unde rezultă că finalul, cu marea revelație a lui Langdon, te lasă rece. R
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
este sau nu un roman autobiografic? - într-adevăr, toată lumea mă întreba dacă este vorba de o carte autobiografică. Este și nu este autobiografică. Aș spune că mă inspir din realitatea personală, dar de fapt ceea ce se întâmplă în Penultima călătorie, personajele, nu au nimic de-a face cu viața mea. Unele situații sunt reale, le-am trăit sau s-au petrecut în casa mea, dar au servit ca materie primă pentru un proces alchimic făcând apel la fantezie, la o familie
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
față de Biserică, aveam o prietenă, catolică, al cărei frate era student și se ducea duminica la biserică. A fost urmărit, s-a descoperit că este religios și a avut probleme la Universitate. în carte, acest episod este transfigurat, cu alte personaje și în alte circumstanțe. Dar cred că elementele esențiale descriu corect modul de viață al unei familii din clasa de mijloc, care avea o istorie din epoca anterioară comunismului și care își vede existența modificată de cenzură, de teamă. Toate
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențeor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descopără alte vocații
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
părul lung până la cer și servitoarea lată-n buci devin fațete, uneori suprapuse, ale erosului cântat și configurat de Emil Brumaru. Dacă amorul înalt poate fi "alterat" și coborât în fiziologic, și mișcarea inversă e posibilă, prin învestirea câte unui personaj terre ŕ terre cu o notă de fabulos a reprezentării: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie// Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
rând, prin deplina maturitate a scriiturii. La cei nici 25 de ani ai săi, Pavel Chihaia are deja suflul epic al unui mare prozator. Nici un element al romanului nu trădează neverosimila tinerețe a autorului său. Fraza este sigură, stilul artist, personajele sunt bine conturate, iar judecățile morale și analizele psihologice au subtilitate și adâncime. Asiduu frecventator al artelor plastice, Pavel Chihaia vede lumea cu ochi de artist. Virtuțile estetice ale scrisului său sunt evidente, fie că este vorba de pitoreasca descriere
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
de sistematizare, avute în vedere de municipalitate, nu fac decât să statueze impresia de sfârșit inconturnabil al unei epoci și al unui mod de viață. Degradării orașului îi corespunde dezastrul din viața oamenilor. Într-un fel sau altul, absolut toate personajele acestui roman trăiesc în plin coșmar. Câte existențe, atâtea drame. Pavel Chihaia știe, precum puțini prozatori români, să construiască personaje și toți eroii săi sunt bine conturați, posedă trăsături de caracter și urmează destine greu de uitat. În romanul lui
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
al unui mod de viață. Degradării orașului îi corespunde dezastrul din viața oamenilor. Într-un fel sau altul, absolut toate personajele acestui roman trăiesc în plin coșmar. Câte existențe, atâtea drame. Pavel Chihaia știe, precum puțini prozatori români, să construiască personaje și toți eroii săi sunt bine conturați, posedă trăsături de caracter și urmează destine greu de uitat. În romanul lui Pavel Chihaia nu există învingători și indiferent de moralitatea și sensiblitatea lor, de modul în care își impun ideile și
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
definitiv la țărm și se dedică unei activități cvasi-interlope (patron de local, mic traficant, intermediar în trimiterea de prostituate spre Orient și Africa), până ce este ucis de amantul fiicei sale. Fata lui Hemcea, Cristina, este unul dintre cele mai reușite personaje feminine din istoria literaturii române. Este o ființă fascinantă, amestec straniu de cumsecădenie, bună-cuviință, supunere, inocență, perversitate și ticăloșie (prin pasivitate, dacă se poate vorbi de așa ceva). Incapabilă să jignească pe cineva sau să își revendice cu voce tare anumite
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
ma vie" este un vers care îi vine mănușă Cristinei, a cărei sensibilitate exacerbată "naște monștri". De altfel, dincolo de pitorescul descrierilor, Pavel Chihaia este un neîntrecut cunoscător al dilemelor sufletului omenesc. Aflate într-un permanent balans între speranță și deznădejde, personajele sale ajung, invariabil, să capoteze. Chiar dacă pe fond, declinul este evident, la nivelul fiecărui personaj lucrurile nu sunt la fel de clare. Uneori, în plină cădere apar elemente dătătoare de speranță, este evident că, dacă ar avea puțin noroc, unele dintre ele
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
monștri". De altfel, dincolo de pitorescul descrierilor, Pavel Chihaia este un neîntrecut cunoscător al dilemelor sufletului omenesc. Aflate într-un permanent balans între speranță și deznădejde, personajele sale ajung, invariabil, să capoteze. Chiar dacă pe fond, declinul este evident, la nivelul fiecărui personaj lucrurile nu sunt la fel de clare. Uneori, în plină cădere apar elemente dătătoare de speranță, este evident că, dacă ar avea puțin noroc, unele dintre ele ar putea să se salveze, dar mereu apare câte ceva, un element exterior care face ca
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
vedea Orașul, povestea fetiței Elli urmărite de amenințătorul Gagafu. Interesant - și simptomatic - este că lectura cărților lui Iordan Chimet provoacă, inclusiv unor cititori profesioniști, bucuria participării, a copilăririi voluntare. Stilul tinerilor comentatori se armonizează cu cel al scriitorului, subiectele și personajele sale circulînd în voie și în pagina critică. Și e firesc să fie așa. Autorul Antologiei inocenței a deschis în literatura română contemporană o poartă către țara Minunilor comparabilă cu cea a lui Lewis Carroll. La sfîrșit, cuminte și discret
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
Hengher, da! da^ literat nu!" Vor fi simțind o undă de confraternitate peste veac scriitorii prezentului citind astfel de rînduri? Nu mai puțin încrîncenat de impactul cu mediul proxim ni se înfățișează un testament al lui Macedonski. Perceput ca un personaj burlesc, respins disprețuitor de Maiorescu, botezat în batjocură "poetul Macabronski" de către Caragiale, bardul Nopților nu și-a putut înfrîna temperamentul orgolios, frondeur, care l-a făcut să ia atitudine împotriva unor glorii ale epocii precum Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Vlahuță, Caragiale
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
ține cine știe ce zdravănă... Deh, legătoriile începutului de tranziție!). Paradisul suspinelor e un roman refuzat, un poem în proză ale cărui bîrne de poveste n-au mai făcut, niciodată, o punte. O făptură vaporoasă, duh din lampa simbolismului, adăpostind, la rîndu-i, personaje cu dublă față. Bunăoară Lia, al cărei pseudo-jurnal, contrafăcut de Darie (aflăm dintr-unul din cam numeroasele inserturi în italice semnate I.V.), ne e servit ca suprema ridiculizare (invidioasă, totuși, pe marea proză...) a matrapazlîcurilor romanului. Lia, aciuită la o
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Mircea Mihăieș Reactiv și retractil, tandru și necruțător, generos cu dușmanii și de-o extremă exigență cu prietenii, "rău", așadar, în sensul bun al cuvântului, și "bun" în sensul rău, Dorin Tudoran este un personaj fascinant. L-am văzut prima oară cândva pe la mijlocul anilor '70, pe o scenă din Arad, când, colaborator al revistei "Flacăra", scria o ironic-sardonic-patetică relatare a întâmplărilor coordonate cu binecunoscuta impetuozitate de tip tăvălug a lui Păunescu (cei doi, firi perfect
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
poate de dorintudoranian, Absurdistan. O tragedie cu ieșire la mare (editura Polirom, 2006). În ciuda enigmaticului episod "Dan Voiculescu", în ciuda faptului că explicațiile implicării sale - strict "tehnice", susține Dorin. Se prea poate. Dar cât de "tehnică" poate fi colaborarea cu un personaj de... complexitatea și opacitatea lui Dan Voiculescu? - încă lipsesc, mă număr dintre cei care sunt absolut convinși de bunele sale intenții. Că nu m-am înșelat, o dovedește publicistica din ultimii doi ani, care alcătuiește coloana vertebrală a volumului invocat
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
la Dorin Tudoran: genul de îmbrățișări în care efuziunile de simpatie alternează cu discrete tentații de a strangula preopinentul (vezi, în acest sens, antologicul text "Monșerul Montaigne", o veritabilă fișă de observație a stilului tandru-agresiv al autorului: admirația nedomolită față de personajul Andrei Pleșu e contrabalansată de evocarea câtorva episoade care, în trecut, i-au așezat pe protagoniști pe baricade adverse). Nu sunt pe deplin convins că un intelectual precum Andrei Cornea poate fi privit doar prin prisma disprețuitoare a "țârconvnicului ideologic
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred că "tabletele" adunate în acest volum trebuie citite, înainte de orice, ca literatură pură. Personajele, e drept, sunt reale. Dar ele sunt distribuite în roluri decupate din scenarii dinamitarde, fără ca identificarea cu eroii să fie de sută la sută. Excepțional scrise, mustind de aluzii culturale și de clin-d'oeuil-uri ce fac deliciul celor avizați, pot
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
Textele publicistice durabile sunt, firește, cele care transcend contextele care le-au generat. În cazul articolelor lui Dorin Tudoran - am verificat acest lucru recititnd pasaje din Kakistokrația, volumul de publicistică din 1998 -, ele își păstrează prospețimea și valoarea mult după ce personajele care le-au prilejuit ne-au ieșit din memorie. Sunt pe deplin încredințat că același lucru se va întâmpla după ce întâmplătoarele vedete ale zilei, care au captat atenția lui Dorin Tudoran, vor fi devenit simple note de subsol ale istoriei
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
frazei este impecabilă, referințele culturale foarte subtile, rod al frecventării cu asiduitate a operelor anticilor (nu lipsesc substanțialele citate în limba latină), dar și al sălilor de expoziție, se topesc firesc în substanța romanelor sale, argumentarea ideilor este bine articulată, personajele au consistență și identități ferme. Totul se scaldă în apele liniștite ale unui estetism superior. Cel mai recent roman al prozatorului, Istorisirile Signorei Sisi, nu face excepție de la regulă. Miza noului roman al lui Constantin Țoiu este una cu totul
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
din marea aristocrație, care a cunoscut toate avatarurile schimbărilor succesive de regim politic. Tentația cititorului e aceea de a vedea în persoanejele acestui roman oameni reali, biografii identificabile la scara istoriei, abia camuflate în spatele unei onomastici fictive. Din relația acestor personaje cu personalitățile istorice apărute în roman cu numele lor reale și, mai ales, din faptele și destinul lor la scara istoriei românești, se pot lega firele capabile să ducă spre unele modele identificabile în istoria mai veche sau mai recentă
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Daniel Cristea-Enache Cum se explică oare prospețimea, vitalitatea acestei poezii scrise de un autor îmbătrânit interior de la primele "exultări" lirice? Maturizarea creatorului și a personajului său predilect (el însuși) este accelerată. În schimb, versurile scrise și publicate în intervalul unui sfert de secol - de la Invocație nimănui (1971) la O beție cu Marx (1996) - nu arată câtuși de puțin rutina, uzura, maniera poetică; și nici nu
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
ziarul (1989) și celelalte, în care imaginația creatoare își creează supapele și căile proprii. Modificările merg doar în sensul definirii, precizării referentului, personalizării lui, la scara de 1/1. Malignitatea istoriei se poate, astfel, condensa în conturul memorabil al unui personaj prea bine cunoscut, umblând bezmetic cu polonicul prin satele, bisericile și viețile noastre: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate/ soarbe clopote pe nerăsuflate/ ară biserici, seamănă panică/ și-apoi o seceră cu limba mecanică./ Știa ce spune grecul săracu
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]