4,325 matches
-
îi mai rămase în picioare scheletul, în pantofi cu toc și atârnând de el zdrențe de mătase. Pe țeastă părul îi mai pâlpâi o vreme, până se făcu scrum. Unghiile de la mână îi căzură, răsucindu-se în aer ca niște petale roșii de trandafir. Cealaltă geamănă o privea uluită, încă nu avusese timp să reacționeze în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la tanti Aura. "Dar nu ți-e dor de casă?" "Ba da", am spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic, ca de ceară. Pierduse sânge, dar în primul rând o duruse atât de rău, încît nu și-a mai revenit niciodată. Ani în șir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
interior, neîncepută. Capătul ei era din metal arămiu și în vârf avea o mică bilă gălbuie. Pixul mai avea și un capac ultramarin. Ne-am dus spre locul tras la sorți de Puia. Între timp ne făcuserăm unghii multicolore din petale de flori lipite cu salivă. Ne fluturam noile gheruțe prin aer așa de fioros, că Gigi, care-și dormea veșnicul somn pe capota camionului, în soarele tropical, se zbârli toată și începu să tremure. Ne-am suit în remorcă, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putred, înecat în bălării. Intram din nou în casă, la răcoare, și petreceam mult timp în holișorul gol, lung și îngust, luminat slab doar de niște geamuri mate. Stăteam acolo, în picioare, sprijinită de pervaz și numărând iar și iar petalele unei flori al cărei nume nu-l cunoșteam. Era liniște și o lumină cenușie, puteam să mă adun. Și iar în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mătase, imprimată cu flori vișinii. M-am fâțâit nițel în fața oglinzii, care stătea cam înclinată, și-apoi am ieșit să culeg un trandafir. Am tăiat cu cuțitul codița unuia, plină de ghimpi. Trandafirul era mic, abia îmbobocit, dar câteva petale purpurii se și desfăcuseră și stăteau răsfrânte, lăsîndu-le să se vadă și pe celelalte, învălătucite, ude de rouă. M-am hotărât să-l țin în mână. Mi l-aș fi prins în piept, dar și bluza mea era roșie. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clădind numai monumental, în lat și-n sus, legiferînd și asuprind, ci născocind, după ce a cantat și a zugrăvit, graiul scris și, în sfârșit, Cartea... O ființă nouă și fără de moarte s-a ivit, neprevăzută de natură, care face numai petale și frunze. Răzbunarea omului e de astădată integrală și definitivă în fragila lui existență. Omul și-s făcut cartea în toată materialitatea și spiritualitatea ei; el o gândește, el o scrie, el îi dă hîrtia, cerneala, tiparul, îi adună foile
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
Adio... Două flori stau rupte-n ușa trenului Se plimbă, așteptând pe aripile dorului Și mâini cuprinse ce par să nu se mai despartă Petală ruptă, desuflet decupată. Îmi ud tulpina cu apa ochilor pierduți E chipul prins în două palme, ce nu te saturi să-l săruți. Iar timpul furios ce ne privește Ne chinuie și în timpane ne răcnește. Și uite cum pornește
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
Închid o clipă ochii să-mi revin, mai am timp să te văd o dată Dar disperată îi deschid și simt cum inima-mi săgeată Stau și mă uit în jur, încă te caut, privirea îmi coboară Îți las ca amintire petalele ce înapoi spre tine zboară...
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
fie ea umană, animală sau vegetală. În Jocurile Daniei realizează o frumoasă descriere a morții unor violete înghețate care au fost uitate iarna între ferestre: „Așa le-am găsit dimineața, încă aprinse, colorate, sprintene, dar cu fulgi de zapadă pe petale.” Relația lui Sandu cu Dania e una funestă și de aceea întregul univers interior al naratorului este pe moarte. Telefonul cel negru pare un cadavru, iar actorul care a jucat în piesa Cadavrul viu trezește discuții între cei doi. La
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație, dar idila se sfârșește pentru că japoneza coboară în stația următoare. Germanii, priviți ca o națiune în plină expansiune, prusacii cuceritori sunt puși în umbră de micuța japoneză, un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
văzuți până la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sunt vizitați de multă lume. Urcați-vă în autocar sau tren și-o să pricepeți pentru ce anume“. UMBRELE: „Se știu o ploaie de umbrele; cea mai frumoasă dintre ele, cu aurii petale,-a fost cel mai râvnit mic adăpost. Poți, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am și eu, în cel mai cunoscut muzeu al principeselor... Alt gen ar fi Tornada de Manilla, care aduce cu cochilia de melc, - ca și, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putut spune când - ca până acuma. Le simțea la fel de logice, doar că fiecare dintre ele stăruia mai îndelung în fața ochilor minții lui ; dacă ar fi fost pus să facă o descriere, desigur că ar fi amintit de cum se deschide, încet-încet, petală cu petală, o floare îmbobocită. Bineînțeles că ar fi fost doar o comparație poetică, pentru că nu văzuse niciodată așa ceva. O floare deschizându-se - iată unul dintre lucrurile înfăptuite tainic de natură, așa cum se petrece îmbrățișarea părinților pentru ochii copilului căruia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când - ca până acuma. Le simțea la fel de logice, doar că fiecare dintre ele stăruia mai îndelung în fața ochilor minții lui ; dacă ar fi fost pus să facă o descriere, desigur că ar fi amintit de cum se deschide, încet-încet, petală cu petală, o floare îmbobocită. Bineînțeles că ar fi fost doar o comparație poetică, pentru că nu văzuse niciodată așa ceva. O floare deschizându-se - iată unul dintre lucrurile înfăptuite tainic de natură, așa cum se petrece îmbrățișarea părinților pentru ochii copilului căruia, într-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
natură, așa cum se petrece îmbrățișarea părinților pentru ochii copilului căruia, într-o zi, trăgându-se draperiile dantelate ale coșulețului, i se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu o petală, două, jilave, mototolite. Gândurile-imagini deveneau deci tot mai lente, tot mai înfoiate în mișcarea lor, dar, cu cât trăsura, hurducându-se pe străzi lăturalnice și pline de praf, îl apropia mai mult de casa prieteni lor săi, deasupra lor plutea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de iarbă, crenguțe, dar tu continui să stai pe loc, să aștepți. O aștepți să-ți spună ce are de spus și să sfârșiți cu această postură, neconvenabilă pentru toată lumea. Să te conducă pe ușa din față
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trei sferturi plin cu trandafiri păliți. Și deodată mi-am dat seama că mă depărtasem de furtun, dar îl lăsasem deschis. L-am văzut cum s-a răsucit, zvâcnind ca un șarpe într-o mică baltă în care pluteau câteva petale, cu marginile crețe, răsucite. Am șovăit dacă să mă duc să-l închid, până la el drumul era mai mult decât incomod, cu pământul umed, ghiftuit de apă. Cum nu pierd niciodată noțiunea timpului, nici măcar în momentele dulci, nici măcar pe întuneric
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se zgîiește la buchet. O, Doamne. SÎnt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punînd mîna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adînc. Uau ! SÎnt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atît de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stai. Doar nu... — Lissy, nu pot să le accept! exclam. Nu pot ! O să creadă că asta Înseamnă că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcîndu-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
canapea și toarnă cafea în cești. Buzele Lilianei rămîn mult pe ceașcă, într-o atingere nesfîrșită. Cînd melodia se termină, în încăpere se instalează impresia unui gol imens. Mihai repune discul de la început. La întoarcere, întîrzie, atingînd cu vîrful degetelor petalele unei flori din vaza de porțelan. Te-ai căsătorit din dragoste, Mihai? o aude pe Liliana. Tocmai se apleca să ia pachetul cu țigări de pe masă. Întrebarea l-a descumpănit, făcîndu-l să mai stea două secunde sprijinit în vîrful degetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în liniște, cu mare atenție. Cînd și cînd, saltă capul, aude glasul copiilor după deal, spre pădure și se întinde iar pe pătură, preocupat de lectură, pînă ce, toropit de căldură, închide ochii, cufundîndu-se în visare. Cînd simte pumnul de petale lăsat să-i cadă pe față și pe piept, e deja adormit. Cristinel, lasă-l pe tăticu' să mai doarmă puțin!... spune încet, cu drag. O floare i se plimbă pe obraz, încercuindu-i gura într-o atingere prelungă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a ridicat în picioare, parcă să-i dea prilejul lui Mihai s-o admire, sau să-l impresioneze prin statura ei dreaptă, împotriva soarelui. Bună, Tantam! îi surîde Mihai. Tamara ia de jos o margaretă și începe să-i rupă petalele, lăsîndu-se în genunchi pe pătură: "Și mi-i spune-atunci povești / Și minciuni cu-a ta guriță, / Eu pe-un fir de romaniță / Voi cerca de mă iubești." Așa mi-a recitat fiică-ta cînd m-a întîlnit acum cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ea alegea garoafa asta minunată și-i Întindea din nou foarfeca și tot așa pînă umplea cu gîndul vasul de pe pian și amîndoi se Îndreptau spre cișmeaua din micul patio de lîngă bucătărie. Acolo Susan supraveghea spălarea florilor, arătîndu-i majordomului-casier petalele care erau de prisos, „pe astea le putem suprima“, spunea, de exemplu și-i Întindea foarfeca, avînd grijă Întotdeauna s-o ia Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin!“ exclama Susan, contemplînd vasul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuvintele acelea atît de deșuchiate și-și urmă drumul spre etajul Întîi. Carlos Însă se opri să privească acest boboc de fată, calcula În gînd cam cîți ani să aibă, spunîndu-și că peste vreo doi ani o să-și desfacă toate petalele, dar floarea Își ascunse fața cînd Îl văzu, se Întoarse cu spatele la fereastră și amuți. Carlos o dădu dracului și-și ridică ochii spre etaj. De acolo putea să-l urmărească pe Julius. — Îți mulțumesc, Îți mulțumesc. La vîrsta mea, băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat În tabernacol și fete cu fuste plisate care Îngenuncheau atît de frumos și cărora eu nu Îndrăzneam să le zîmbesc. La nouă ani, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]