KorAP: Find »[drukola/base=pica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...163 >

4,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

vrură să oprească, dar glasurile din spate erau atât de amenințătoare, încît se rugară în gând să ajungă mai repede la poarta cimitirului, să scape de răposat. - Uite-l, râde de noi! strigă o femeie. - S-a desfăcut capacul. Acuși pică în stradă! - Stă cu mâinile pe piept și pare liniștit... Nu se știe cine, mâniat pe neașteptate de nepăsarea mortului, ridică un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
starostele. De mult pusese el geana pe negustori. - Să-i scuturăm nițel, adăugă și ăl bătrân. - Numai să iasă și Nicu din pușcărie, să se întoarcă și Oacă de la Filaret... Erau puțini, și asta cerea îndrăzneală. A treia noapte, au picat poterele. Jandarmii au înconjurat groapa. Căutau pe dezertorii fugiți de la armată. Trei camioane s-au deșertat la rampă. Soldații și-au stins țigările și n-au mai vorbit. Un căpitan i-a împărțit în plutoane și au coborât. Nu cunoșteau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
câte ceva dacă n-o să mai poți, dar să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar pica... - Bine, mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai făceau și câte un chefuleț, să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie dacă cunoșteai. Mai pica vreunul, începător, îl puneau la probe, mai dădeau în el, sluga lor îl făceau. Mula, care avea oameni în poliție, i-a cercetat pentru ce sânt în pârnaie și le-a spus că dacă ung osiile pe unde știa el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
stat un an la liceu și-a fugit. Nici palmele tatălui, nici lacrimile coanei Marioara n-au hotărît-o să se întoarcă. - Ne pune să ne facem coadele, spuse ea într-un suflet acasă, și pe mine mai bine să mă pici cu ceară decât să-mi zbengui părul. - Arde-i-ar focul de neisprăviți cu școala lor, zisese în cele din urmă și domnul Aristică, te dau la croitorie dacă ție nu-ți place. Eu nu-mi chinui copila pentru niște

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Florica! Baba Marghioala, care fusese de față la slujba preotului, adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-a posomorit când i-a citit sfinția-sa Stîlpii! - Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce zice? se hlizi iar Lixandra. - Nimica nu zice, surdo! răbufni Tinca. - Da, da

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la pământ. Preotul se ruga pentru odihna tuturor nelegiuiților morți fără spovedanie: "...și iartă-le lor, Doamne, cele ce-au greșit și ascultă-i, că, de-au făcut strâmbătăți, au plătit, pentru că nu se află bucurie nedesfătată de griji

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urmă tăie cărțile cu mâna stingă. Coana Marița întrebă: - Cum e al dumitale? Ce fel de ochi are? - Căprui. - Aha... Întoarse pe rând cărțile și spuse repede: Craiul de tobă cade într-o adunare, la drum. Uite aici, și-i pică câștig și un dar de bani. Numai că dumneata te ții într-un necaz și ai o supărare, așa cum ar sta o apă coclită sub inima dumitale, ptiu, să dau la spate! Aruncă o carte peste umăr... că văd o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
numai cu niște floace albe călătoare, ca spuma mării. Pe poteci, dinspre groapă, sosea-sosea și baba Mița, în fusta ei de astăvară, numai flori, cu un batic negru legat sub bărbia ascuțită. Să se fi înțeles, și nu credeai că pică tocmai acum. Drumurile bătute, cum treceai de circiuma lui Stere simțeai un fum înecăcios de gunoaie, dulce-iute, parfumat ca para putrezită, tot ai fi tras pe nas! Ușa veche, șuie, abia ținută în țîțînele ruginite, neunsă cu gaz de când lumea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și duminicile. Așa că, dacă s-au trezit cu unul înalt și bun de gură, la răspântie, în fată la Stere, ce și-au zis: ăsta cine-o mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ochii verzi ai șutului, neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa lor. . . - Astă-seară plătește Treantă, că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i pomana golanului! Codoșul i-a șoptit celui tînăr: - Ce vrei să faci? - Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
circiumă s-a făcut liniște. Mușteriii au ieșit afară, pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât puțin capul. Ridicându-se în genunchi, îmi zise puțin mai tare: —Pot să vă curăț cizmele cu limba? Am ridicat din umeri. —Vă rog. I-a picat fața. —Jigodie mică și dezgustătoare, adăugai eu, ca să nu-l dezamăgesc. S-a înseninat dintr-odată și s-a aplecat la loc, cu limba ițindu-i-se prin fanta măștii de piele. Tocmai când voiam să reiau conversația pe care o întrerupsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ale mele și mă privea acum cu acel aer de soră mai mare, îngrijorată de sufletul meu. M-am dat bătută sub forța solicitudinii cu care mă trata. —Nu-i așa că de aia nu ai mai ieși cu nimeni? Ai picat în oala cu melancolie. Te tot gândești la el. Cum să nu mă gândesc, Janey? spusei cu simplitate, lăsând garda jos. De cinci luni stau în studio, lucrând non-stop, trăiesc ca o călugăriță... și uneori mi se pare că fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ghetele lui!“ — Sună bine chestia asta, spuse Lurch, pronunțând clar, ieșind din bucătărie cu o cană de ceai în fiecare mână. Cine cântă? —The Go-Gos, zisei eu și, vâzându-l încă nedumerit, adăugai: Belinda Carlisle. —Belinda Carlisle? spuse Lurch, căruia îi pică fața, dar nu și cănile de ceai. —„Dați-mi un cowboy!“ țipa Belinda. „Păzea Geronimo, sunt pe urmele tale!“ —Mișto, nu-i așa, Lurchie? zise Bez întinzându-mi o cană. Nu prea sună a „Heaven is a place on Earth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pentru noi. Margery Pickett își scoase ochelarii și mă privi. Avea ochii căprui deschis, cu un machiaj atent și foarte limpezi. Și mobilul ăsta a ucis un om, nu, după ce l-ai instalat? Era atârnat unde trebuia, când i-a picat cuiva în cap și l-a omorât. *** Margery Pickett era perfect îndreptățită să facă asta. Dacă aș fi fost administrator de teatru și aș fi aflat că în clădirea mea se află un sculptor care a făcut un mobil care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul, felicitându-ne reciproc. Marie își dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină, cu mâna la ureche: — Cercelul meu! Mi-am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață. Am auzit că a picat ceva când erai pe mobil, zise Lurch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină, cu mâna la ureche: — Cercelul meu! Mi-am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață. Am auzit că a picat ceva când erai pe mobil, zise Lurch. Nu m-am gândit atunci. Parcă pe aici s-a auzit... Se ghemui la pământ. Într-o clipă, Marie era în genunchi, lângă el. — Uite așa arată, zise ea, întorcându-și capul pentru ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
capul pentru ca el să poată vedea cercelul în formă de perlă rămas. Au fost ai lu’ bunica. Nu i-am dat jos niciodată. — Tre’ că s-a desprins când erai cu capu’n jos, zise Lurch. Ok, dacă era să pice, ar fi luat-o încoace. O ia un pic la vale. Se târau pe podeaua murdară, în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu s-ar fi descurcat; nu făcea decât să tremure. Au dus-o la spital, nu? Sper că-i fac toate analizele, adăugai eu. Apa aia era incredibil de dezgustătoare și s-a scufundat cu totul în ea când a picat. Probabil că are deja ciumă bubonică. Polițista își închise carnețelul. —Bun, domnișoară Jones. Doamnă 1, zisei eu pe un ton ferm. Doamnă Jones, asta e tot, pentru moment. Vă mulțumesc foarte mult. Puteți să treceți mâine pe la secție să dați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
stai numai să-l vezi pe băiețașul pentru care ne vom bate, zise Hugo, luând-o agale către Helen. Un omuleț negru, groaznic de frumos - numai să te uiți la el și-o dai în pornografie cu copii. O să ne pice pe cap Esther Rantzen 1 cât ai zice „Salvați copiii“!2 —De unde e? întrebă Helen. De la vreo școală de teatru, dar nu prea are maniere. O adevărată comoară. E extraordinar câte se pot citi printre rânduri la Shakespeare. Uite, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
am, recunoscui eu. Fiind vorba de Violet, ai tendința să te gândești la femei care sunt geloase. N-ai vedea-o decât agățată de gâtul unui bărbat. Fie o urăsc toate femeile, fie, cum e cazul lui Sophie, le cam pică cu tronc. Ar fi Tabitha, Helen, Hazel... — Hazel are ceva ce-mi scapă, observă Hugo. Se prea poate să fie una dintre actrițele alea care nu se gândesc decât la Arta lor. Pronunță ultimul cuvânt cu emfază, atât de clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
deci mă grăbesc un pic. Am schițat un semn de „la revedere“ și am luat-o în jos pe scări. Nu era nimeni jos, cu excepția ajutorului electricianului șef, care se uita la un film deocheat și care aproape că a picat de pe scaun când l-am salutat prietenește. După ce și-a revenit - adică atunci când obrajii începuseră să-i revină la culoarea normală și nu mai avea vocea pițigăiată - m-a informat că Ben era sus, pe platforma de servicii. Am dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că e ocupată o perioadă, zisei. Nu se știe niciodată, repetă Bez, ca un mare înțelept. Mă gândeam doar că te-ar putea interesa. Nu cred că Ben ar pune prea mult la inimă așa ceva. Chestia asta cu Philip a picat într-un moment prost. Nu ești primul care-mi spune asta, remarcai eu. Păi și nu e așa? Dacă Philip mai rezista vreo câțiva ani, Ben i-ar fi luat locul fără probleme. Dar așa... — Dar probabil că are la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]