21,807 matches
-
poeticii", se înțelegea nu numai arta elocinței persuasive, ci și arta de a scrie (frumos) în proză. într-un loc din Istoria ieroglifică, unde un personaj, Hameleonul, citează versuri ale unui autor clasic grec, Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi în poetică (muta)" (Istoria ieroglifică, ediția P. P. Panaitescu - I. Verdeș, 1965, II, 98). Intenția conștient stilistică la Cantemir este scoasă în evidență și în subtilul articol al lui Dragoș Moldovanu, Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir (analizat și de
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
au pierdut valoarea expresivă. A apărut atunci o criză a stilului pe care un scriitor ca D. Cantemir nu putea să o rezolve decât recurgând la noi procedee stilistice, la o "suprareliefare", de ordin semnatic, sintactic sau muzical. Adoptarea prozei poetice, ritmate și rimate, a rezolvat provizoriu problema. Ulterior însă, Cantemir a trebuit să recurgă la aglomerarea figurilor, de exemplu la suprapunerea într-o singură frază a mai multor figuri. Dragoș Moldovanu dă exemplul unei perioade din prefața Divanului (D., 11-13
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
largul mării. Apare și un cameleon (de aici și titlul cărții), descris în termeni științifici, ca într-o enciclopedie, dar și într-un limbaj ezoteric, folosit pentru crearea impresiei de profunzime a textului. Autorul are talent - sesizabil în unele fraze poetice disparate -, însă și-l investește într-o afacere literară dubioasă. Lipsa de educație estetică serioasă îl face nu numai să imagineze tot felul de situații năstrușnice cu pretenții de parabolă, ci și să adopte un ton patetic-declamativ, care nu mai
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
FEI ZHENG CHUAN/ Aș Tears Go By, gestionarul unui eșec comercial usturător, care-i înlătura posibilitatea să mai facă o a doua serie filmului. Deși fusese programată! Va lucra încordat, timp de doi ani, la altceva, o frescă istorică intitulată poetic “Cenușă timpului”, DUNG CHE SĂI DUK, care obține la Veneția, în 1994, trofeul celei mai bune imagini. Însuflețit de succes reușește să mai realizeze, în același an, CHONGQJING SENLIN / Chungking Express, film simpatic, sentimental, cu aurå poeticå. În DUOOLO TIANSHI
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
dureri întrepătrunse și experiențe atroce greu de împărtășit reciproc. Dar personajele se destăinuie, ca la terapia de grup, unele altora și toate, în cor, publicului. Subzista, în prima parte a „nopților” lui Wong un efort spre coerentă și un suport poetic, diluat în poveștile următoare prin trucuri gratuite de imagine, de parcă momentele ar fi scrise de dramaturgi diferiți. Deși cineastul anunțase că următor proiect, The Lady în Shanghai, cu Nicole Kidman și Takeshi Kitano, despre o iubire imposibilă în Chină anilor
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
acelorași obiecte și fenomene familiare în arealul propriu asigură măcar garanția că mâine nu va fi mai rău. Influențat, probabil, de tehnica haiku, poetul a operat, la un moment dat, un proces de concentrare a expresiei, de esențializare a mesajului poetic, din reducerea unei revelații estetice la câteva trăsături de condei. În mod paradoxal, miza existențială a acestor poeme minuscule este mult mai bine pusă în evidență decât cea în care imaginile și obsesiile se aglomerează într-o dezordine suprarealistă. Ele
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
plin soare// ridici gheara în aer după/ o muscă nevăzută/ rămâi nemișcată așa// ghem alb și negru/ nepăsător la pândă/ viață eternă căreia nu știu ce să-i răspund// pentru că sunt exact/ și fulgurant/ ca o eclipsă" (p. 31). Expert în produse poetice de tip micro-artizanal, Constantin Abăluță se simte la fel de confortabil și atunci când scrie poeme de amplă respirație, unele în evidentă cheie postmodernă. De altfel, poetul șaptezecist a fost, pe bună dreptate, considerat unul dintre precursorii textualismului românesc din anii '80. Excelentul
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
a fost, pe bună dreptate, considerat unul dintre precursorii textualismului românesc din anii '80. Excelentul poem O călătorie cu Fernando Pessoa este o sărbătoare a intertextualității, adevărat material didactic pentru explicarea principiilor textualismului. Simbioza de imaginar, dar și de expresivitate poetică dintre Fernando Pessoa și Constantin Abăluță este formidabilă. Ca doi pianiști care interpretează o partitură la patru mâini, cei doi poeți se armonizează perfect, sonurile lor lirice se află în deplină consonanță: "Acum o sută de ani am ajuns în
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
Anton Pann a fost, în esență, un scriitor cu un profil cu totul aparte. în afară de poeziile originale, întreaga operă lăsată de "finul Pepelei", cum l-a denumit Eminescu în Epigonii, are un caracter cvasifolcloric, în sensul că își extrage materialul poetic din acele nenumărate manuscrise cu texte lirice care circulau la noi încă din secolul al XVII-lea. Continuând cercetările întreprinse anterior în această direcție, îndeosebi de M. Gaster, Ovidiu Papadima a stabilit noi coordonate în discutarea operei lui Anton Pann
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]
-
temelia lumilor / Visate" (Genealogie). Reflexiile și autoreflexiile, de regulă aforistice, țin mai curând de modul vechi și din ce în ce mai nou al întrebărilor din chiar trupul viu al poeziei cu privire la existență, mai rar la "condițiunea materială și ideală" a ei. Somnul, echivalență poetică a imaginarului, vis al trupului trecut în penumbră translucidă, cuprinde tandru ființa și o tocmește unui ritual adaptat la ritmurile naturii. Eul liric își reflectă mișcările în mai multe oglinzi deodată, ca o felină gata să adoarmă, gesturile sunt moi
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
poată ajuta cineva, / Această enormă mirare / A trupului încă al meu / Dar rămas / Ca pe un țărm părăsit în prăpăd, / În timp ce eu / Alunec, alunec pe mare / Până nu mă mai văd" (Alunec, alunec). Nu-i moartea miraj, ci un exercițiu poetic de reinventare a zeului/întregului, în stare să rodească singur: Mai dormi, mai dormi atât de greul / Somn al seminței în pământ,/ Ca să-ncolțească în primăvară zeul / Cu moartea pre moarte călcând" (Pietŕ). Metafora mării învolburate, "fiara", ia locul fragilității
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
va da, / Dar nu și când se va hotărî / Să moară" (Secolul nostru). Fiorul și intensitatea întrebărilor cutremură "legenda somnului" unde încă se mai aude surd realitatea, pe care numai somnul primordial o mai poate da uitării. Și totuși, dicțiunea poetică e acum mai fermă, asemenea expresivitatea gândirii. Inocența devine gravitate autentică, euforia ajunge până la limita disperării. Căci lumea aceasta haotică pune în derivă însăși corabia poeților. Numai zeii sunt poeme, iar ceea ce scriu muritorii durează doar în clipita stării de
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
continuat și pe altă latură: imediat ce ajunge poet antologic, adică după anul 1890, Macedonski devine singurul scriitor român al momentului care propune un tip de inspirație și de vers opuse celor lui Eminescu. Refuzînd eminescianismul, Macedonski imaginează atunci o lume poetică, fără legături cu romantismul și întoarsă în mod decis spre viitor. Configurația generală a literaturii române din ultimele decenii ale secolului ne obligă să îi examinăm pe Macedonski și pe Eminescu sub aspectul a doi scriitori în relație speculară. Cînd
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de factură simbolistă are însă cu totul altă configurație. Cuprinsă în secțiunea luminoasă a volumului Excelsior, în volumele Flori sacre (1912) și Poema rondelurilor (1922, postum), ca și în multe versuri presărate prin reviste, marea poezie macedonskiană afișează doar registre poetice uneori net distincte, alteori îmbinate: un registru retoric și spectacular, moștenire depărtată a romantismului de tinerețe; și altul, cel al poeziei propriu-zis simboliste, bazată pe sugestie, diafană și muzicală. Zona retorică, de inspirație încă tradițională, aduce însă mari schimbări după
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
în cenaclurile frecventate de aceștia (pe unii i-a cunoscut chiar personal ori a purtat cu ei corespondență) descoperă poetul român noua poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski temele, atmosfera, tipul de vers. Aproape
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
generațiile trec, inconștiente, în decorul mirific al naturii mereu reînviate, dar trecerea dincolo de Styx se petrece la Macedonski fără crispare, cu gesturi hieratice și zîmbete. Poezia despre moarte s-a transformat aici într-o poezie despre frumusețea vieții. Concentrarea efectelor poetice pe un spațiu minim rămîne comandamentul de bază al poeziei simbolsite macedonskiene, exigență dusă la ultimele limite în Rondeluri. I se adaugă tentația picturală. în Pe balta clară, de exemplu, plecînd de la o temă comună în epoca simbolistă (vezi Accompagnement
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
grandioase din Lewki; regula textului minimalist nu mai este respectată, dar stilistica de profunzime a rămas aceeași. Vocea poetului se stinge pe suflul de mică intensitate al rondelului. Poema rondelurilor, apărută în integralitate doar postum, atestă ultima fază de evoluție poetică a lui Macedonski, sub forma unui simbolism cu totul personal. Chiar dacă temele unora dintre rondeluri păstrează amintirea registului retoric (indignări de natură socială, pamflete adresate contemporanilor), muzica simbolistă stinge violența făcînd din rondel o poezie a detașării superioare, a muzicii
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Le calvaire de feu (1905) nu au dobîndit niciodată faima mondială visată de autorul lor, nu e mai puțin adevărat că experimentul bilingv îl individualizează pregnant pe autor. Către anul 1885, poetul se specializase deja în versificație franceză, tehnica sa poetică de factură galică evoluase suficient pentru ca scriitorul să compună variantele franceze ale unor poezii înaintea celor românești; pînă atunci, prima formă fusese mereu cea românească, întotdeauna superioară celeilalte. Deși publicate tîrziu în volum (Bronzes, 1897), poemele sale franțuzești au fost
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
posedă dublă variantă (Avatar, Le steppe, Leurre). în ele, poetul se arată mai conformist decît în textul românesc, versifică sec în alexandrini cuminți, preferă sonetul, respectă scrupulos prozodia și își alege atent rimele, în maniera lui Hérédia. în general ideea poetică, uneori vibrantă și îndrăzneață, imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj și exotismul poemelor românești se șterg. Ceea ce jenează în versurile poetului francez Macedonski (iar situația se va repeta în roman) este relativa inabilitate lexicală, utilizarea neologismelor latine
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Național al Literaturii, între care mai multe variante ale antologiei realizate de el. Oferind-o spre publicare Editurii Schocken din Berlin, antologatorul scria că a renunțat deliberat la note și lămuriri bio-bibliografice, "pentru a lăsa efectul integral în seamă expresiei poetice". Ulterior însă, pe alte variante ale manuscrisului rămas nepublicat au apărut notații în germană sau română privind biografiile și opera. Poeții selectați scriau toți, în acea perioadă, numai în germană (Kubi Wohl fiind singurul care publicase și în idiș). Diferitele
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
a scrie, cu cerințe care au trecut, în timp, de la niște îndrumători și ei tineri, către încăperile intimei meditații asupra propriilor posibilități și unelte de expresie. Faptul s-a putut constata chiar și atunci când, în preajma unei cotituri importante a scrisului poetic românesc, pe care avea s-o realizeze generația afirmată în anii '80 ai secolului trecut, poeții de aceeași vârstă biologică și literară cu cei, de pildă, de la Cenaclul de Luni bucureștean, de la Alma Mater (Dialog) ieșeană ori de la Forum-ul studențesc
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stânjeni în cercetările sale făcute cu ochii/ minții", scrie Ion Mureșan în cel mai des invocat dintre începuturile poemelor sale. Întemeiate, oricum, pe cea mai strictă contemporaneitate poetică (cel mai vârstnic dintre autori fiind Dinu Flămând, iar cel mai tânăr, Andrei Doboș), studiile din Echinoxul lui Ion Pop rămân remarcabile ca informație și în ceea ce-i privește pe autorii de ultimă oră. Nu știu câți dintre criticii activi de ai
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
trup) ori spectrul morții (surprinzător la o persoană aflată nel mezzo del camin) reprezintă alte recurențe ideatice ale volumului. Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită se definește și printr-o excepțională poetică a crochiului, fiind alcătuită din istorioare și mini-portrete memorabile, învăluite de nostalgie, de duioșie și umor (mai ales cele care țin de sfera "amintiri din copilărie"), de tristețe, mâhnire și durere (una dintre cele mai cutremurătoare pagini prezintă destinul frânt
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
Grete Tartler Pasiunea optezecistă pentru modelul poetic american, sau cea douămiistă pentru modelul german și britanic are încă în România o serioasă concurență în "adăparea" la romanitate. Într-un fel, e plăcut să vezi că mai există poeți pe care îi interesează clasicismul latin și grec și
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
complexă ("cartea care poate înlocui o întreagă literatură"), în sensul că sunt cuprinse în ea aproape toate genurile și speciile literare: cărți de înțelepciune, cărți de poezie, romane istorice, romane de dragoste etc. Fără îndoială că una din cele mai poetice cărți ale Vechiului Testament, această capodoperă a literaturii ebraice, este Psaltirea ("Cununa poeziei vechi testamentare este Cartea Psalmilor sau, așa cum s-a impus prin terminologia greacă, Psaltirea" - spunea Î.P.S. Bartolomeu Anania) și, din această cauză și pentru că fragmente din
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]