3,799 matches
-
odată cu trenul prin gară. — Păi, chiar acolo e ! se bucură el. Când ieși din gară, o iei la dreapta. Se vede și din tren... Poți să numeri amfibiile... Apoi se suci pe călcâie, căutând un scaun pe care s-o poftească. Ea ședea pe jos, ghemuită. Erau strânși unii în alții, ațipeau cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apără una dintre femei, n-are importanță care, căci cealaltă se grăbi s-o aprobe. A rămas de la prăjelile dinainte. E păcat să arunci uleiul, când abia s-a obișnuit cu prăjeala. Hai să-ți dăm o bucățică, îl pofti prima femeie, agitându-și furculița în aer. Maca zâmbi, privindu-le prin fumul maroniu, vlăguit. — O să vin într-o zi, spuse, gândindu-se la eventualitatea unui ulei nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scrisă la jumătatea secolului al XIX-lea, dar care nu-și arată vârsta, " Haina mai mult e privită decât persoana cinstită", surprinde moravurile balcanice: "toți privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc" cum spune cu amărăciune Nastratin Hogea, care, poftit la o nuntă, nu a fost așezat la masă la loc de cinste decât atunci când a venit îmbrăcat cu haine scumpe (împrumutate de la un prieten), după ce mai înainte, purtând haine sărace, nimeni nu-l băgase în seamă. Constatarea "toți privesc
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt protecția (subl. ns. L.B.) Rosiei, care aceasta au poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor, mitropolitul Gavril al Moldovei se autocalifică, pe el și popor, ca supuși ai Rusiei, dar invocă patria, slobozenia, oblăduirea împărătesei, care va garanta în „bună pază toate hotarele Moldovei, după vechea stăpînire
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și ai neatârnării maghiare - stă scris în proclamația de la Cluj, din 24 iunie 1849 -, adecă: locuitori ai țării, sașii și românii, întradins îi sfătuiesc să nu ia nici o parte la această luptă, ci să rămână în odihnă, că eu nu poftesc ajutor de la ei spre alungarea unitului vrăjmaș muscalo-austriac”; iar cine s-ar uni cu dușmanii, va fi lovit „cu cea mai strașnică și fără milă pedeapsă în viață și în avere”. În acel moment, așadar, Bem nu cerea altceva românilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce ar face ea dacă ar păți la fel. Sfidătoare, tânăra îi spune că ar ști ea cum să se apere, dar că, dacă reușește totuși să ajungă cumva s-o sărute, o să-l lase să-i facă tot ce poftește. Nu voiam ca Marcel să mă sărute, dar așteptam s-o facă și, cine știe, poate chiar mai mult de-atât, recunoaște Clara Malraux. Și totuși eram gata să mă apăr și îmi închipuiam că vigilența mea e la înălțimea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe mătase. Îmi place să pipăi o banchetă mătăsoasă". Atunci urcă și pipăi-o!" se grăbește să-i sugereze Terry Broscoiul, nu fără o oarecare ambiguitate, după care reia: "Ah, nu. Vreau să spun că poți s-o atingi cât poftești, urcă dar și probează-mi bancheta..".156. Mașina americană facilitează apoi primele dezmierdări. Grație "banchetelor din spate largi și capitonate", poate să adăpostească orice zbenguieli, ale celor care flirtează sau ale amanților. Fordul lui April, învățătoarea de culoare cu care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
suverani, că ei controlează televiziunea și că pot face orice afurisit de lucru vor ei. Este de remarcat faptul că la școală sau în alte spații ale autorității rîsul acesta le creează necazuri, dar acasă pot rîde și chicoti cît poftesc. Așadar, serialul capătă o dimensiune utopică: utopia lipsei de autoritate parentală și de libertate nelimitată de a face orice doresc, oricînd doresc. "Bude, we're there" ("Fraiere, am rezolvat") este una din expresiile favorite cînd cei doi se hotărăsc să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu e o treabă ușoară să îndoi un corp mort de douăzeci și patru de ore. Așezați trupul pe un divan sau o sofa, rugați prietenii mortului să-l îmbrace în partea de sus în hainele lui obișnuite din timpul vieții, apoi poftiți-i politicos să părăsească încăperea și să va lase doar cu ajutoarele, astfel încât să nu vă jeneze în cazul în care ar fi martorii unei întâmplări neplăcute ce s-ar putea petrece într-o astfel de împrejurare". În ciuda seriozității subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cumpere flori albe pe care scrie sinceritate? Cine cumpără flori roz, pe care scrie tinerețe? Cine dorește flori roșii pe care scrie iubitoare? Cine cumpără flori galbene pe care scrie blândețe? Cine alege florile albastre pe care scrie prietenie? Cine poftește flori mov pe care scrie sfătoasă? Copiii aleg florile în funcție de semnificația culorii și motivează: „Pentru cine?” „De ce?” Exemplu: Ce flori ai ales pentru educatoarea ta? roșii, galbene și mov; Cum a fost d-na cu tine? iubitoare, blândă și sfătoasă
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
Nichi, operator tv., care pînă-n '89 avea voie să-l filmeze pe Ceașcă de aproape. Nu trece mult și apare un alt amic, Petrică. Acesta vine la mine și mă-ntreabă cînd se-adună gașca, apoi, fiindcă nu l-am poftit să stea, neavînd ce face, se așează la masă la Nichi. Cum l-am pomenit pe Ceaușescu și cum îl aveam în fața ochilor pe Petrică, e momentul să povestesc una dintre întîmplările cvasi-amuzante ale teatrului românesc. Actorul (care, nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Căile Domnului sunt cu adevărat nesfârșite dacă un băiat analfabet reușește să învețe italiana, latina, greaca stând pe vine sub pervazul ferestrei de la parterul unde se afla școala. Pe peretele dat cu var, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, îi poftea pe copii să facă același lucru apoi corecta greșelile, explicând ceea ce era incorect. Don Terentio, trecând prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico ghemuit sub fereastra școlii... În zilele ce-au urmat l-a urmărit pe Giandomenico și a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o comandă nepotrivită. Renunță, își găsi un colț în fața vetrei, mai puse o buturugă pe foc, suflă în tăciuni. Caterina nu-l scăpa din ochi. Îi adusese bucate să mănânce, dar acestea rămăseseră neatinse și se răciseră, în fine, îl pofti să termine cu aerul ăla de înmormântare. Și-n plus, trebuia să fie gata să taie porcul, era destul de frig, tocmai vremea ce se cuvenea, ce mai aștepta? Trebuie să trimiți după sare și piper și să macini ardeiul; anul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce nu se va mai pomeni. Căile Domnului sunt într-adevăr nesfârșite dacă un băiat analfabet reușește să învețe italiana, latina și greaca ghemuit sub pervazul locuinței unde se afla școala. Pe peretele văruit, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, poftindu-i pe elevi să copieze, după care îndrepta erorile, explicând de ce era greșit. Don Terentio, prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico aciuit sub fereastra școlii: cu siguranță punea la cale una din glumele lui diavolești. Aveau dreptate și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce se percepe fără suspiciuni de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate fi știrbit de nimeni. Așadar...Nu eu voi fi cel ce te voi pofti să trădezi esența și limpezimea cu care vrei să percepi realitatea. Eu, ca și tine, cred în certitudinile devenirii, acestea sunt substanța vieții. VII Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului însemnă o clipă de tăcere în sala plină de fum și duhori. Apoi, dintr-un grup în picioare în jurul meselor se desprise un bărbat cu barba îngrijită și cu aspect de om ajuns, care-l pofti să bea un pahar de vin. Tommaso își recăpătă curajul; intrase să ceară un pahar de apă, știa că nu are bani și iată că i se oferă vin. A acceptat, i-ar fi priit și poate i-ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
păr, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncau doar ierburi culese ici-colo, și nu pregetau să pândească ciori ca să le prindă și să le frigă. Totul putea fi comestibil pentru a supraviețui. Asemenea oameni m-au poftit la masă, au adus usturoi și ceapă, au umplut o carafă cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori, în case,niște simple adăposturi din crăci și lut, mi-au dat un loc de dormit. Nu mai e mult
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat mereu. Prefer să mă plimb dintr-o cameră-ntr-alta sau cel mult să mă ițesc la balcon și să mă uit la lumea ce se spetește. Vorbise cu un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de a vorbi al lui Tommaso se răspândi în tot orașul. Oameni pe care cei din familia Tufo nu-i mai văzuse, și cu care nu mai vorbise de luni de zile, dădură semne de viață și cerură să fie poftiți la palatul lor. Informat, de fiecare dată, despre felul de a fi al oaspeților, Tommaso se pregătea pe potriva lor. Atunci când era vorba de personaje echilibrate și politicoase, atenua culorile relatărilor, dar dacă se întâmpla ca acestea să aibă legătură cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea ocolurilor de vite, a grajdurilor și a teascurilor de ulei, pe ogoare, în cârciumi, în fața bisericilor. Lua pulsul revoltei celor săraci lipiți pământului, strecura câte o vorbă, îi poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare. Unii păreau gata de orice, nu mai izbuteau să facă față nevoilor și poverilor. Când seara revenea din acele sătucuri, își întorcea privirile: erau acolo, cățărate pe crestele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă să intre în casele unde era poftit, să bea un pahar de vin, neîncetând să înflăcăreze sufletele. Cei mai norocoși aveau și o saltea de paie alături de care erau cotețele găinilor, ale gâștelor și iepurilor sau țineau porcul legat într-un colț; alții aveau un schelet de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzut ieșind din fundul meu viermii pe care în timpul zilei îi înghițisem. Nici ei nu vor să se molipsească de la biata mea carne și fug atunci când mă apropii să-i prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu adevărat vrăjitorie, credea tânărul Rudolf, cum altfel ar fi cu putință ca fără să fi cunoscut un loc să vorbești despre el cu amănunte și cu... Mai bine să nu se lase pradă panicii, chiar dacă era ispitit să-l poftească pe Tobia să-și ia bun rămas. Se aflau deja dincolo de grilaje când Tommaso îi chemă pentru a le strecura o foaie de hârtie. Este ultima poezie pe care am compus-o, mă tem că e ceva foarte intim, ceva
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cui Îi place n-are cu ce să se Îmbrace” etc.) A intrat vulpea În sac. Faptul că lacomul de lăcomie piere este consemnat și În proverbele: „Musca când Își vâră tot capul În miere, acolo și-l lasă”; Nu pofti ce nu-i al tău, că ți se ia și ce-i al tău”.) Foamea e cel mai bun bucătar. Când disponibilitatea de a face un anumit lucru este foarte mare, atunci chiar și Împrejurări sau condiții modeste de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mult patima, cu atât te copleșește mai amarnic rușinea.” (L.N. Tolstoi) Același cuvânt poate să mângâie pe unul și să jignească pe altul. (Pentru că fiecare apreciază remarcele celuilalt din punctul său de vedere. De aceea se și spune: „Cine ce poftește lesne crede”.) „Cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-și exprimă bine propriile gânduri și le interpretează greșit pe ale altora.” (B. Spinoza) „Nimeni n-ar mai vorbi atât de mult În societate dacă și-ar da seama cât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]