4,267 matches
-
1965. 153. Ovidiu BÎrlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. 154. Mircea Eliade, La țigănci și alte povestiri, cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu, Editura pentru Literatură, București, 1969. 155. Victor Eftimiu, Amintiri și polemici, Editura Cultura Românească, București, 1942. 156. Mihail Sebastian, Jurnal (1935-1944), text Îngrijit de Gabriela Omăt, prefață și note de Leon Volovici, Editura Humanitas, București, 1996. 157. Michael Shafir, „Antisemitic Candidates in Romania’s 1996 Presidential Elections”, În East European Jewish
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
58. 875. Umberto Eco, Cimitirul din Praga, traducere de Ștefania Mincu, Editura Polirom, Iași, 2010. 876. Andrei Oișteanu, „Umberto Eco și rabinii de la cimitirul din Praga”, Revista 22, nr. 16, 12-18 aprilie 2011, p. 14. 877. Peter Manu, Horia Bozdoghină, Polemica Paulescu : știință, politică, memorie, Editura Curtea Veche, București, 2010. 878. Victor Erofeev, Enciclopedia sufletului rus. Roman-enciclopedie, traducere de Iulian Ciocan, postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2003, pp. 156-157. 879. Prof. dr. N. Leon, Note și amintiri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Editura Cartea Românească, București, 2007. 904. Vezi Andrei Oișteanu, „Benjamin Fundoianu. Coordonate iudaice”, Revista 22, nr. 11, 14 martie 2000, pp. 10-11, și nr. 12, 21 martie 2000, pp. 10- 11 ; de asemenea, Andrei Oișteanu, „Editarea operei lui Fundoianu. O polemică păguboasă (de ziua Holocaustului)”, Revista 22, nr. 41, 7 octombrie 2008, p. 18. 905. De la opincă la vlădică : pentru comentarii privind nefericita exprimare a președintelui Traian Băsescu, În mai 2007, la adresa unei jurnaliste („Țigancă Împuțită”), vezi Andrei Oișteanu, „Dezamă gire
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune, o răsplată morală pentru toate ideile de frumos și bine pe care le-am răspîndit. În comportarea mea sufletească am ținut totdeauna la mare cinste delicatețea spirituală, care mi se pare cea mai frumoasă trăsătură umană. Dezavuez pamfletul și polemica indecentă. Sînt convins că nimic nu rămîne după noi decît ceea ce înnobilează; și această noblețe, mai presus de blazoane, presupune puritate și generozitate. Dar văd că încep să filozofez... Nu-mi mai doresc decît timp pentru a încheia monografia Sadoveanu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cea mai receptivă a personalității sale - îl impulsionau să lupte, îl revigorau, îi sugerau atitudini, îi furnizau arme și mijloace. Dar strategia cea mai bună pe care și-a însușit-o de la cei citați mai sus e aceea că, în polemică, importantă este ținuta, că principiul trebuie să surpaseze mobilul personal al conflictului. („Numai atunci cînd îndărătul chestiei personale se arată o chestie de princip, lucrul merită discuția publică”, scria Maiorescu.) Mai simplu spus, trebuie să vorbești ca autoritate și cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu se cultivă la temperaturi înalte, ci numai la temperaturi medii și chiar reci”. Hărțuirile, dinamitările, pregătirea „rachetelor” și aruncările de „bombe” îi dădeau satisfacție, îl amuzau, dar după beția scurtă a loviturilor reușite urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O polemică - spunea Camil Petrescu - impune o mică sforțare”. Zeci de polemici aproape înlănțuite înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase proaste”, la boală. „Toată luna ianuarie - îmi relata la 4 februarie 1974 - m-am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
medii și chiar reci”. Hărțuirile, dinamitările, pregătirea „rachetelor” și aruncările de „bombe” îi dădeau satisfacție, îl amuzau, dar după beția scurtă a loviturilor reușite urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O polemică - spunea Camil Petrescu - impune o mică sforțare”. Zeci de polemici aproape înlănțuite înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase proaste”, la boală. „Toată luna ianuarie - îmi relata la 4 februarie 1974 - m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău, sufletește
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de pînă acum. Deși sînt sceptic, pot totuși spune că, cel puțin acum, relațiile mele cu Cronica sînt destul de bune. șefii sînt deosebit de amabili, îmi cer să le dau ceea ce eu am. Sîmbătă o să-mi apară un articol (mare) de polemică academică, ce i-a pus în fund pe cei de aici, articol cerut de ei și scris în două nopți de pomină . Două lucruri privesc direct și sentimentele tale literare, care sînt și ale mele, și prin felul cum am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pleacă din Iași, iar Al. A. mi-a zis „să dau dovadă de umanitate că I.S. chiar pleacă (!)”. Azi am avut o discuție cu C. Ciopraga care nu permite ca nota să apară, zicînd că nu-i de acord cu polemicile, că I.S. are dreptate (!). în plin colectiv mi-a zis acum o săptămînă că trebuie să merg la muncă patriotică, așa cum zice decanul. Acesta din urmă tună și fulgeră împotriva mea (fiindcă am refuzat, dînd în scris o expunere de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Am ajuns cu bine în „dulce tîrgul Ieșilor”. Ceva deosebit nu este în viața literară. Poate zilele următoare ne vor rezerva ceva surprize, dacă celebritățile scriitoricești ale Iașului nu vor fi zgîrcite. Îți trimit, spre lectură, distracție și observații, două polemici. Prima e răspunsul la „clarificările” criticului satiric. Ce-am însemnat cu creionul, voi scoate. Stau în dubiu la fraza de început. Ce părere ai? Ce crezi că ar mai trebui scos, însemnează la margine cu creionul. De asemenea, schimbări sau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fraza de început. Ce părere ai? Ce crezi că ar mai trebui scos, însemnează la margine cu creionul. De asemenea, schimbări sau adăugiri. Propui un titlu? După aceea voi trimite (chiar acest exemplar) dlui Cîrneci, așa cum am vorbit. A doua polemică, privitor la polemică, n-o voi da, deocamdată, publicității. Nu i-ar tihni conului X plimbările cu „Volga.”) Dacă ai observații, te rog să le faci, tot în creion. Dar fără ezitare... Trimite-mi-le (ambele) cît poți de repede
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ce părere ai? Ce crezi că ar mai trebui scos, însemnează la margine cu creionul. De asemenea, schimbări sau adăugiri. Propui un titlu? După aceea voi trimite (chiar acest exemplar) dlui Cîrneci, așa cum am vorbit. A doua polemică, privitor la polemică, n-o voi da, deocamdată, publicității. Nu i-ar tihni conului X plimbările cu „Volga.”) Dacă ai observații, te rog să le faci, tot în creion. Dar fără ezitare... Trimite-mi-le (ambele) cît poți de repede, eventual în douătrei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de ideea localismului creator... Totul la Ateneu... Ia aceasta și ca un fel de răzbunare împotriva Iașului. Cred că ai citit articolul meu din Romînia literară de acum o săptămînă, articol ce vrea să explice cîtorva ieșeni conservatori ce este polemica și faptul că la noi este permisă polemica. în Steaua, nr. 8, am publicat două pagini compacte despre Varia lui nenea Piru. Sunt sigur că îl vei aprecia (articolul), deși te poți deosebi în păreri. La Cronica, deocamdată, nu voi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aceasta și ca un fel de răzbunare împotriva Iașului. Cred că ai citit articolul meu din Romînia literară de acum o săptămînă, articol ce vrea să explice cîtorva ieșeni conservatori ce este polemica și faptul că la noi este permisă polemica. în Steaua, nr. 8, am publicat două pagini compacte despre Varia lui nenea Piru. Sunt sigur că îl vei aprecia (articolul), deși te poți deosebi în păreri. La Cronica, deocamdată, nu voi colabora, după afrontul ce mi l-au făcut
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lăsate să-și facă de cap, sau din cînd în cînd trebuie să mai rostim un în lături? Noi am procedat și așa și ne am convins că luptele sunt inutile. în ce mă privește, nu mai cred în eficeiența polemicii deschise, a luptelor critice de tranșee - cum, de altfel, consideri și tu. Dar în momentele extreme, dacă va fi necesar, nu voi da înapoi, deși - ți-o spun deschis - sunt prea dezamăgit de totala ineficiență a criticii. Paradoxal: cei criticați
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
uit: mi-a apărut primul volum din curs și aveți rezervat un exemplar pe care vreau să vi-l dau în mînă. Probabil că te vei fi întrebat ce fac, de vreme ce sunt absent. Iată: m-am convins pentru totdeauna că polemica e pierdere de vreme. Dușmanii, bașca! De aceea m-am hotărît să mă retrag în spații mai metafizice. Acum lucrez, paralel, la curs, la volumul ce am de gînd să-l scot anul viitor la „Junimea”, Lecturi posibile, la Corespondența
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
despre Alecsandri, nu (reiau idei și fraze din ceea ce am scris). Dacă e să fie o rubrică pe care s-o țin la două săptămîni, atunci nu știu cum să se numească. De ar fi numai de puneri la punct sau de polemici s-ar putea numi Controverse, Contra - note sau altfel. Dar nu va fi așa decît atunci cînd va trebui! Atunci, una care să acopere o sferă mai largă de probleme. Gîndește-te tu la un titlu potrivit și înainte de a tipări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eu, cînd sunt atacați Eminescu, Călinescu, Preda, Nichita Stănescu, iar acum în urmă, - Noica, Buzura, Simion? și cred că demenții nu se vor opri aici. Vor cu orice preț să reediteze, în numele democrației, perioada anilor ’50. Acum ar trebui făcută polemică, dar unde? Cronica nu-mi publică nici măcar articolele de istorie literară comandate de ei! „Colegi”! „Prieteni”!... Sunt prea dezamăgit de toate și-mi este o silă imensă de multe. Vom reuși oare să reînviem (spiritual) din cenușa acestor cumplite vremi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
relație cu celelalte două. în sine nu e o senzație. Nu e nici simpatic, precum filmul din 1989, nici viguros, ca cel din 2005. Mulți spectatori îl vor găsi rece și banal. Dar e replica supremă a lui Allen în polemica lui cu Dostoievski : de data asta ne prezintă o crimă cu pedeapsă și ne arată că deznodămîntul moral nu schimbă nimic. într-un fel, e cel mai onest film din trilogie. Banalitatea poveștii și a stilului în care e spusă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Numele capi- tale, „monștrii sacri” pentru epistema finiseculară sunt invocate : Darwin, Haeckel, Lombroso. „Omul criminal”, matoidul, un caz de atavism, este și singurul lucru pe care-l decupează din acest dialog Leiba Zibal. Nu referințele la personalitățile științifice sacrosante, nu polemica, ci o imagine care corespunde cu imaginea lui Gheorghe. „Este evident, adaogă medicinistul. De aceea, criminalul pro- priu-zis, luat ca tip, are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat ; chipul lui de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
violență, chiar și vio- lența legiferată. Există un singur loc permis al violenței legiferate în spațiul public, - exceptând starea de război - și anume cel al execuției capitale la care face aluzie Lache referindu-se la ghilotină. Mache reușește să suspende polemica lui Lache cu Sache Protopopescu la rândul lui înarmat „cu un formidabil bagaj de argumente științifice”. Însă discursul continuă luându-l ca martor pe Mache. Fragmentul este relevant : „Cum ?... Care va să zică să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se regăsesc premisele unei posibile acomodări, dar și mai vechea piesă a opoziției dintre centru și periferie, dintre două spații culturale ca spații formative cu propria matrice conceptuală și civilizațională. Caragiale constituia un genius loci al acestei lumi, de aceea polemica dintre cei doi prieteni privitoare la comediile lui Caragiale devine relevantă într-un context mai larg decât cel al unei estetici sau al unui gen. Perioada când Stanca montează la Sibiu în 1947 piesa lui Caragiale este încă una de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu lectura lui Radu Stanca, ci de a observa cum această lectură devine un modus vivendi, și cum funcționează o serie de prejudecăți pe care Ion Negoițescu și Ștefan Augustin-Doinaș aveau să le afirme tranșant cu referire la același Caragiale. Polemica amicală desfășurată epistolar dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu pe tema operei dramatice a lui I.L.Caragiale și în special a comediilor lui reliefează profilul moral al euphorionismului și al direcției cerchiste care încearcă să extragă un radical eticist din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ion Negoițescu pe tema operei dramatice a lui I.L.Caragiale și în special a comediilor lui reliefează profilul moral al euphorionismului și al direcției cerchiste care încearcă să extragă un radical eticist din „estetismul” comediei „de moravuri”. Primul gong al polemicii sună în scrisoarea din 6 august 1947, unde Ion Negoițescu își anunță prietenul că-i citise articolul din paginile României Viitoare și conține și prima delimitare care va declanșa polemica, aceea dintre moral și moravuri. „De plâns”, conchide criticul, nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
radical eticist din „estetismul” comediei „de moravuri”. Primul gong al polemicii sună în scrisoarea din 6 august 1947, unde Ion Negoițescu își anunță prietenul că-i citise articolul din paginile României Viitoare și conține și prima delimitare care va declanșa polemica, aceea dintre moral și moravuri. „De plâns”, conchide criticul, nu sunt eroii caragialieni, ci moravurile, dar, esențial, tragicul nu se situează la nivelul socialului pentru care moravurile constituie o ipostază, - Max Scheller și Nicolai Hartmann sunt invocați -, ci la nivelul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]