4,025 matches
-
fetru. Și apoi trecură peste primele dealuri pe care urcau antilopele, pe urmă peste munții cu văi adânci, acoperite de păduri verzi și povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară. Apoi, În față se Înălțau alți munți Întunecați. Și după aia, În loc s-o ia spre Arusha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iei pe malul pârâului scotocind în dreapta și în stânga? - a presupus Toaibă. Și atunci ce propui, Toadere? Ia gândiți-vă că pe creasta râpei nu se află decât acel punct de observație folosit numai ziua... Dacă reușim să urcăm pe marginea prăpastiei până în vârf, apoi de acolo îi floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce zbor? Ce duhuri? Domn’ locotenent. Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără să-i spună cineva, fără să ceară părerea cuiva. În felul acesta, o lume paralelă, interzisă, despre care nu se putea vorbi, prindea rădăcini, puțin cîte puțin În mentalitatea noilor generații, În pofida minciunii universale care ține să convingă de prăpastia morală a acelei lumi, de extensia mizeriei ei materiale. - Mamă, nu e așa că odată și odată... Dar maică-sa nu-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că Într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o Întrebai, dar nu-mi răspunse; zîmbi doar. Era felul ei Între grație, uitare și umilință, toate Într-un zîmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam Încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel Îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
zîmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam Încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel Îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind În răsfirarea pădurii rare de mai Încolo, așa că zîmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult tîrziu, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
avea cum să i se sustragă. Nu știa care era ținta noului drum al existenței sale și care era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a o atinge. Se înfioră, ca și cum s-ar fi aflat pe marginea unei prăpăstii pe care știa că trebuie s-o treacă. Își lăsă privirea să rătăcească peste peisajul estompat de fulgii deși. Velunda era aproape de el, mai aproape decât în scurtele apariții nocturne, când venea lângă el să-l sărute. Duse amuleta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la poezie! 1. Conul de umbră Efecte de regie Nu mai sunt demult, iată! De la o vreme punțile au dispărut, acolo unde marginile lor sau dislocat în absolut. Aș fi căzut în dreapta mea și în stânga mea, în apă sau în prăpastie... totuna! De aceea mam oprit și aștept la porțile împărăției, ca întotdeauna, să fiu primită, să-l văd pe rege și pe regina chinuită și ea, în a zăbovi. Formă tristă de a fi. Înainte de-a muri, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
uluitoare tehnologia a ajuns cît un minuscul semn de adio la orizont, omenirea gîfÎind cu brațele Întinse și două sute de ani În urma ei. Așa că Într-o artă depinzînd atît de mult de tehnică cum e filmul, s-a căscat o prăpastie violentă Între formă și fond. Fondul nu mai ține pasul cu excesul de tehnică care face lucrurile și mai greu de digerat. Stomacul se dilată. Ochiul se Închide. Deoarece exact În ochi sare risipa contondentă de talent ingineresc pentru punerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu se poate opri din trăncănit. Ea va reuși să zăpăcească lumea cu tot felul de scorneli, nu contează dacă spusele ei sunt adevărate sau nu. Ba chiar îi plac grozav minciunile, se distrează în fiecare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara tîrziu, cînd l-am aruncat în prăpastia Hau, hrană pentru vulturii argintii. Doar Kolin s-a dus la pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele la cudate." - Mai viu este un basm, în fapt, o degradare a mitului lui Atot. Fiecare îl povestește cum vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu intuise dimensiunea urmărilor ce aveau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
are nevoie de mamă. Olga pară cu greu insistențele Inei de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt, soțul meu își îneacă amarul în alcool. Așa cum ți am mai scris, nu-l văd cu săptămânile, probabil are altă casă, dacă n-o fi având mai multe... N-a fost om de familie decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
când mă gândesc la ce va urma. Mircea a spus că el, când a urcat pe acest traseu, a avut o frică omenească și a fost complet epuizat la capătul traseului. Dacă el, care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frică omenească și a fost complet epuizat la capătul traseului. Dacă el, care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai gândesc la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât primejdia de a Înfrunta asprimea stâncii și grozăvia prăpăstiilor? În fiecare clipă, cu fiecare nou pisc Învins, aș urca spre adevărata viață, așa cum mi-am dorit-o mereu, așa cum niciodată n-am avut-o. Voi avea prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi renunța. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi renunța. Oricât de Înspăimântător va fi traseul acela alpin, voi porni la drum, eu mă cunosc În asemenea ocazii. Dar trebuie să rezist până la capăt, trebuie ca, uitându-mă În prăpastie, să nu mă Înspăimânte În așa fel Încât să cad, trebuie să-mi țin firea și să nu tremur prea tare de teamă. De obicei, mi-a plăcut primejdia, ba chiar, de multe ori, am căutat-o. Acum ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un pahar imaginar. Îmi urez succes. Și râd. Oare voi râde la fel și joi?Acum, că stau acasă, la căldură și În pat, mi-e ușor să spun că nu voi șovăi. Dar acolo, În fața stâncii goale și a prăpastiei negre, În fața peretelui abrupt, oare tot așa voi spune? Ei bine, poate acolo voi fi mult mai curajoasă ca acum. Eu, cel puțin, așa cred. De-ar veni mai iute și clipa primului contact cu stânca! Acel contact va decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
măsură. Prea rezolvăm totul pe furiș În lirică resemnare. Se pare că ne lipsește tăierea de capete?! (toamna) M-am surprins astăzi spionând Împrejur un al doilea plan al spațiului; dacă te uiți cu atenție foarte aproape de tine, descoperi o prăpastie fără fund și Începi să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și reci, care prelungesc alți ochi ce se preiau la infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cred că Îl iubesc acum, deși Îmi este o frică teribilă de el. Martin este ca un sloi de gheață, atunci când mă ating din Întâmplare de corpul lui. Nu se uită la mine ca la o femeie. Aruncă mereu o prăpastie Între mine și el, Între el și toate femeile. Niciodată nu cred că am să pot să-i Înfrâng aleanurile spre acea puritate zeiască despre care Îmi tot vorbește mereu. A dormit lângă mine și nu m-a atins nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur, atât de Însingurat. Deși pare subțire, are o vigoare extraordinară. Nimeni nu-l Întrece În rezistență când urcăm. Când urcă, el nu se uită pe unde calcă, de aceea nu are sentimentul fricii. Trece de multe ori pe deasupra unei prăpăstii periculoase cu aerul că merge pe trotuarul din fața Universității. Ieri m-a prins din zbor când am alunecat, are o mână foarte puternică, deși este fină ca mâna unui pianist. Este curios cum nu este atent la nimic, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai Înainte. Dar este destul să treacă o singură secundă și totul mi se pare schimbat. Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că am văzut și ceea ce vreau să scrijelez pe suprafața albă a colii. Viața se strecoară la fel de parșivă Între a scrie și a pronunța aceste cuvinte pe care eu Încerc să le fixez acum În capcana textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
față de mine. O surprinsese faptul că urcasem, că nu avusesem nevoie de ajutorul ei; sperase să alunec, să mă sprijine ea, ca fiind mai experimentată. Ca să braveze, s-a cățărat pe un perete foarte periculos să culeagă o floare de prăpastie; n-am oprit-o (nu o putea opri nimeni), s-a strecurat timp de o oră pe verticala stâncii (putea să cadă oricând), n-am privit-o, am așteptat-o; spunea că e sigură de ea când mă aflu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]