70,602 matches
-
cerceii ei, ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște cuvinte precum „moartă“, „ajutor“ și o adresă. Ca să fiu și mai sigur, am vorbit pe cel mai voios ton posibil. Chiar dacă ofițerul de poliție care a răspuns nu m-ar fi luat În serios, trebuia să urmeze procedurile standard. Presupun că și-a trimis câțiva colegi care probabil au părăsit sediul din piața cea mare fără prea mult chef. Peste aproximativ o oră au chemat Întăriri: orașul se confrunta cu un cadavru nou. Apoi probabil cadavrul a fost dus jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
probabil au părăsit sediul din piața cea mare fără prea mult chef. Peste aproximativ o oră au chemat Întăriri: orașul se confrunta cu un cadavru nou. Apoi probabil cadavrul a fost dus jos, pus În ambulanță și transportat la morgă. Presupun că inspectorul care se ocupa de caz i-a interogat pe locatari, ca să afle dacă au observat ceva suspect, Înainte de a-i ruga să elibereze locul. Și, probabil, a cercetat apartamentul, căutând indicii referitoare la ce s-a putut Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a Întors la sediu cu asistenții săi, unde tocmai se bătea, probabil,un raport preliminar la o mașină de scris care răsuna pe coridoarele goale. Mâine se vor apuca să cerceteze trecutul Dorei pentru indicii. Mai devreme sau mai târziu, presupun, de fapt, sunt sigur, mă vor găsi și pe mine. M-am uitat atent la clienții restaurantului, Întrebându-mă dacă ar fi trebuit să-mi dau numele. Am respins ideea aproape imediat. Cât timp nu-mi puteam dovedi nevinovăția, preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încercând să aflu acest lucru, am coborât În pivnița cu cărbune a lui Heino, de pe colț, și am sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri. Noroc că florăreasa de dincolo stătea În picioare pe trotuar, astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
recepție stătea un bărbat atât de uscățiv, Încât dezbrăcat putea să pară un cuier montat pe o mătură. Avea craniul lucios ca o măciulie de baston, dar În nas și În alte orificii Îi creștea o cantitate de păr generoasă. Presupun că nu era prima oară când juca mica șaradă căreia, din câte mi-am dat seama, trebuia să ne dedicăm acum. La Început s-a prefăcut că nu mă observă. Personal, m-am străduit să par cât mai visător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Tuși sec, arătându-mi țigările. — Sănătății tale? Mi-am aprins un chibrit. — Să fiu al naibii dacă știu ce caută băieții Hauptstein aici. Și de ce-l ascultă pe dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu mult Înainte să-mi dau seama care era singurul lucru pe care aș fi vrut să-l fac (tot o activitate orizontală, dar nu ceva de genul lui celei menționate de Anton), el știa deja care e misiunea lui. Presupun că primii ani și i-a finanțat cu diferite activități infracționale: furt din buzunare, efracții, fraudă, escrocherii și șantaj - ce știu eu? Dar sunt absolut sigur că domeniul de competență era altul, unul care se pronunță, pur și simplu dra-gos-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mult timp i-am spus doar „Madame“. — E una din aia cu biciul În mână? Mamă, omul mai află și lucruri noi despre tine. Am privit În jur, dar se pare că nu-l auzise nimeni. — E bun pentru Sitzfleisch, presupun. Îl Înroșește un pic, dar nu atât de tare Încât să nu te poți așeza În câteva ore. Anton se lăsă pe spate. În ceea ce-l privea, subiectul era epuizat. — Nu. Nu e asta. Dora nu era - căutam cuvântul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sară calul cu mânere? I-am răspuns că excesul de zel al bătrânului nostru profesor de atletică n-avea nimic de-a face cu discuția. Și-apoi, chiar conta activitatea căreia ne dedicam? — Dar tot jucați voi niște roluri. Da, presupun că da. Totuși, Într-o zi sau, mai degrabă, Într-o noapte n-am rostit replicile potrivite și minunata noastră piesă a fost curmată brusc. Timpul trecea - până Într-o zi când, fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâmpinat de un somn care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În adâncul supus al somnului, Heino se descotorosi de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând indignat spre Întuneric - dar nu spre câine, cum am presupus, urmărindu-i degetul Întins, ci spre un băiat care stătea pe un birou, plutind liber În noapte. Spre mirarea mea, am descoperit că eram chiar eu. Apăru și un reflector și mi-am dat seama că eram acasă, În Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acum. Sunteți Alexander Knisch, născut În Viena În 1899, domiciliat În Tresckowstraße nr. 39 În de doi ani jumate, mai exact, Începând cu data de 5 octombrie 1925, și lucrați ca „operator“... Wickert Își plimbă limba peste dinți. Asta Înseamnă, presupun, că sunteți implicat În lumea filmului. Își ridică privirea. Și nu sunteți protestant? Își consultă mica agendă cu spirală, apoi o Închise. Ochii blânzi de după ochelari erau căprui, de culoarea cafelei, dantura continua să strălucească. Am dat din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de genul ăsta până atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc alungit În spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște linii subțiri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că ar fi frumos să te am ca frate și eram pe punctul de a propune să trecem peste Întâlnire și să mergem la cafeneaua de peste drum. Dar tu păreai atât de serios Încât n-am vrut să te dezamăgesc. Presupun că ne-am Îndrăgostit unul de altul - ea În felul ei, eu În felul meu. Totuși, ca doi frați, ne-am dat seama că n-am putea fi niciodată un cuplu adevărat. Trecutul Dorei părea mult prea complicat pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durea capul destul de tare, amintirile mele nu erau tocmai demne de Încredere. Dar putea fi vorba și de gândurile negre, stârnite de vorbele inspectorului Wickert. În orice caz, trebuie să apelez la imaginația mea pentru a recrea vizita pe care presupun că i-am făcut-o doctorului Karp Într-o după-amiază de sâmbătă. Urcând scările spre muzeu, am dat peste un tip de vreo douăzeci și ceva de ani, care, cu mișcările lejere ale atletului Înnăscut, mergea agale - de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
data aceasta, cu câțiva ani mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a spus odată că a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
putea Întâmpla dacă autoritățile aflau despre problema respectivă - ce i s-ar fi Întâmplat băiatului, ei, celor de acasă. Aparent, Dora se simțea Încă puternic legată de familia sa - da, chiar și de Jupp... Karp mă privi atent printre gene; presupun că Întâmpinam dificultăți În a sta liniștit. Într-adevăr, mă refer la fratele ei. Am aflat abia târziu, după mulți ani de prietenie. Poate suna ciudat, dar se Întâmplă ca frații să fie mai apropiați Între ei, decât de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
desfăcându-și chimonoul. — De ce? am repetat după un an, mutându-mi privirea de la muscă la masa din spatele doctorului. De ce a ales să păstreze copilul? Se pare că nu existau dovezi categorice cum că incestul ar avea urmări negative. Am putea presupune că acela care are de suferit e copilul, cel puțin, psihic. Dar faptul că e interzis poate fi explicat dintr-o perspectivă psihologică sau sociologică. Un biolog radical precum Froehlich refuza să creadă În asta, dar, din fericire, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndreptate În jos și cu brațele Întinse pe lângă genunchii trași. O dată, În mod ciudat, la câțiva ani după moartea lui taică-meu, chiar am văzut-o pe maică-mea vopsindu-și unghiile de la picioare Într-o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
numai dacă a fost deja Învățat să o asocieze cu prohibiția. În caz contrar, cred că e pregătit să facă orice. — Oi fi eu austriac, dar nu sunt catolic. — N-are nici o importanță. Ce nu-mi place e că rușinea presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puteam s-o iau spre casă printre morminte, cum făceam de obicei. Nici n-am dat bine colțul, ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la trap. Lasă divagațiile pe altă dată. Mi-am mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la trap. Lasă divagațiile pe altă dată. Mi-am mișcat maxilarul Într-un fel pe care ar fi trebuit să-l evit. — Au. — Ce ți-am zis? Un medic... Hei, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi bărbați se odihneau pe o bancă, cu cămașa descheiată și bărbia În vânt. Am presupus că dormeau ca să-și revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei construite lângă cea a lui Heino. I-am spus lui Anton că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]