6,389 matches
-
considtre drept unica ființă omenească dreaptă într-o lume nedreaptă. Nimic mai firesc decît faptul ca, în final, ansamblul oamenilor pretins drepți, acuzîndu-se reciproc că sînt nedrepți, să ajungă să se agreseze nu numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i elimina pe cei nedrepți pentru a purifica și îmbunătăți astfel lumea). S-ar putea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ierarhia ecleziastică s-a lăsat împinsă pînă la fanatism, pînă la cruzimea dusă la extrem, intrînd astfel în contradicție flagrantă cu perceptele morale fundamentale ale învățăturii mitice, înțelegerea greșită a mesajului constituia justificarea supremă: tortura și condamnarea la moarte erau pretexte pentru salvgardarea "sufletului nemuritor" al celui supus supliciilor. Consecința tardivă a intoleranței dogmatice și a promisiunilor ei relative la o viață veșnică, care a ajuns în cele din urmă să fie cumpărată (indulgențele), a constituit un nou motiv de proteste
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comparație. Nimeni nu ar crede într-un trup absolut. Un spirit absolut nu este nici de conceput, nici imaginabil. El nu este decît un idol, ipostaziat cu scopul de a-l face să fie sugestiv. Nu mai este decît un pretext de îndoială intelectuală, o atitudine față de credință, o teoremă care duce la discuții sterile, un născut mort al speculației, o abstracție lipsită de obiectul pentru care ar fi abstractă: o apariție care nu-și face apariția, o efigie suspendată în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
transformînd forța sublimantă, adică drajostea, într-un sentimentalism plat, contra-ideal pervers al combativității brutale. Excesul de suavitate face inacceptabil idealul dogmatizat și în loc să neutralizeze excesul de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
insistăm în mod special asupra acestor definiții. În falsa definiție a binelui și răului sau mai curînd în absența definiției se condensează eroarea esențială. Moralismul teologic face din noțiunile binelui și răului un sentimentalism dogmatic, căruia i se opune sub pretextul obiectivității științifice materialismul științelor vieții. Grijuliu să elimine cît mai radical posibil orice intenționalitate, el înlocuiește noțiunea binelui și răului prin noțiunea hazardului, care nu mai lasă loc distincției dintre valoare și non-valoare. Distincția dintre bine și rău nu ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
respinge prin forță actele de agresiune la care este expusă țara din partea armatei otomane. Toate aceste bombardări din partea Turciei probau că guvernul otoman declaraseră război României, deși aceasta luase toate precauțiile pentru a nu-i lăsa la cel mai mic pretext de agresiune. Proclamarea independenței fu adusă la cunoștința puterilor europene printr-o notă adresată de Mihail Kogălniceanu către agenții diplomatici acreditați în străinătate 9. C. Erbiceanu vede în Mihail Kogălniceanu, unul ce a scos la iveală originea, drepturile și însemnătatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
nu o poate conștientiza se reflectă în crizele de gelozie față de Ela. Mai mult decât gelozie, e vorba aici de o stare nevrotică, soția substituind tot în inconștient imaginea unei mame erotizată, dar trădătoare. Gelozia, ca să fim mai exacți, e pretextul unei stări patologice halucinante prin intermediul căreia Gheorghidiu încearcă să-și justifice răceala, frigiditatea care-l copleșesc în fața Elei. Ar trebui să ne reamintim că Ștefan nu se căsătorește din dragoste, ci mai mult din orgoliu, personajul narator neomițând să specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atare obicei: Într-adevăr, s-a tipărit textul (La Ultima noapte... n.n.) și aș putea să adaug, și aceasta ar fi interesant ca trăsătură psihologică, faptul pentru mine esențial că nu pot lucra decât asupra corecturii. Prima versiune este un pretext, numai ceea ce e tipărit are o realitate pe care pe urmă se poate atașa toată nuanța pe care vreau s-o dau. Într-un anumit sens aș putea compara această primă versiune, această tehnică a unei versiuni inițiale, cu acea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autorului și a tendinței incestuoase. Ca o dovadă a corectitudinii raționamentului și conform teoretizărilor psihanalizei, să atragem atenția că indiferența lui Fred Vasilescu este doar una simulată; el o iubește în continuare pe d-na T., caută tot felul de pretexte pentru a o întâlni, este gelos, îi oferă cadouri princiare de Crăciun și îi donează întreaga avere prin testament. Refuzul său este unul pur sexual și d-na T., cu intuiția sa feminină, nu este prea departe de adevăr când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
verticalitate morală nu ni se pare o explicație mulțumitoare. În fine, întâlnirea celor doi, în miez de noapte, sub geamul iluminat al d-nei T. să fie o simplă coincidență? Adevărul este că, asemeni rivalului său, el caută tot felul de pretexte pentru a-și deconspira adevărata dragoste, însă timiditatea și statutul său social, inferior d-nei T., sunt obstacole insurmontabile. Firesc, și prin intermediul celei de a doua persone a sa, creatorul își conturează în imaginar aceeași Anima. Poeziile, pe care le trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
miticului în atitudinile afective și intelectuale ale receptorului: Cosmos, Eros, Hybris, Logos, Phisis, Eidos, Paideia, Virtus etc.139 Uneori, se subliniază aspectul relevant al posibilității de a diferenția naratologic operele literare. De pildă, scriitura interesantă a lui Karen Blixen devine pretext pentru a opera următoarea distincție: "To call to the divine art aligns Blixen once again with her beloved counterpart, Scheherazade. As the tradition of the storyteller, which goes back to the muse invoked by Homer, has it -the one who
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înaltul ierarh ar fi făcut remarci destul de acide, cu directă trimitere la casa regală. Fără să verifice autenticitatea acuzelor aduse, Eudoxia, la sfatul lui Teofil, a convocat un nou sinod în care a depus a doua oară pe Ioan, sub pretextul necanonicității revenirii lui în scaunul episcopal din Constantinopol, după primul exil. Ioan a fost arestat în palat aproape de sărbătoarea Paștelui și exilat după Rusalii la 20 iunie 404. De data aceasta este trimis în surghiun la Cucuz, în Armenia. Mânia
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
limbă de lemn, invocat mai ales atunci când nu poți spune lucrurilor pe nume sau nu poți scoate documentele la vedere). Colecția de narațiuni caracteriale și caracterizante transmise (oral sau scris) superVizorilor din poliția însărcinată cu nebuloase răspunderi în lumea cărturarilor (pretextul fiind "protecția informativă" a patriei) publicată sub titlul de Documente antume ale "grupului din Iași ridică doar un colț din vălul care a protejat acea lume (fascinantă și eternă) și "ochiul (plătit din ban) public", a cărui eficiență este o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
trayeur, c'est moi", identificându-se cu "l'officier traitant" ca persoană (și intrând astfel în logica empatică a lui Flaubert cu a sa Bovary) dar și ca "lieutenant du roy", delegat al Statului. În primul caz prevalează contactul textual (pretext pentru dialogisme sortite să rămână tainice dar și al unor produse administrative derivate, atribuție a aparatului birocratic), în cel de-al doilea contractul (semnat sau nu, este o problemă procedurală), legământul față de monarhul absolut. În a doua ipostază, Elpi anarh
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
toate astea... Evident, pentru a merge mai departe, AS are nevoie de sprijinul meu. Elpi era cât pe ce să moară în lichidul din pântecele matern. Întâmplarea, consemnată pe 30 decembrie 1975, este tratată cu o anume detașare, servind drept pretext pentru a vorbi despre practicarea exorcismelor în zona Bucovinei, cu un grăunte de mândrie localăkk. În fapt, relatarea preluată din sursa cea mai autorizată, "instanța maternă", care o "deapănă căjvănește" nu este lipsită de dramatism iar pentru cititorul/ ascultătorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ci pentru mult mai accesibilul Ciric, aflat în preajma detestatei urbe, după ce -înainte de a veni la studii în Iași, practicase înotul în iazurile din apropierea satului natal. Mențiunile privind înotul la mare nu se centrează asupra lui însuși, fiind mai curând pretext pentru observații sociale și speculații para-etnologice. Plonjez în fiecare pasaj și caut Instanța Rostitoare: o voi găsi în faptele narate sau trebuie să merg spre cuvintele (re)curente, a(u)scultând sunetul secvențelor, intrând în ritmul spunerii? 30 septembrienn Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de Orwell, concatenat cu amintiri/lecturi recente din Foucault, Bruckner, Finkielkraut). Abia în Breviarul nebuniilor curente (reeditat în 1998, versiune pe care o consider de referință), plaja (și nu marea aflată în raport metonimic literal și în toate sensurile) devine pretext de glosare asupra diferenței de cult(ură)70 solar(ă) dintre textiliști (purtătorii de măști ale părților anatomice cenzurate de dicționar sau/și deplasate în poetizări fantasmatice în argou 71) și nudiști (adesea purtători de inscripții și desene în aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
după șase ani de rătăciri și prizonierat. Este anul 1203. Baudolino, sexagenar, dă semne de oboseală și de căință, mustrat de amintirea tatălui său împărătesc. Atras până și el în rețeaua de ficțiuni a fiului adoptiv, Frederic luase parte, sub pretextul unei cruciade, la călătoria crailor spre împărăția Preotului Ioan. Murise însă, cum vom vedea, în împrejurări încâlcite. Ambiții eșuate, pierderea femeii iubite, frustrări paricide. Bilanțul unei vieți ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Grupul însuși se destramă pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nouă reprezentare în grămezile de jucării, reviste pentru copii, ziare, ilustrate, plăci de gramofon, cărți peste cărți, afișe murale, timbre, benzi desenate, manuale și caiete de școală. O enciclopedie paraliterară care narează istoria unei epoci (anii 1937-1945), dar și un pretext pentru Yambo de a începe o călătorie ca în "Povestea lui Pipino cel născut bătrân și mort copil". Își revine din comă în condiția de "puer senex" și călătorește către copilărie până la momentul nașterii și dizolvarea în obștescul neant. Răsfoind
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
personaje și figuranți, învederându-le reacțiile fizice, emotive și fiziologice la limita suportabilului, mai ales cu ocazia nemântuitelor partide de sex. Carlo în dubla ipostază, virilă și feminină (printr-o miraculoasă schimbare de sex) este pentru autor un foarte nimerit pretext pentru a aborda, în aceeași cheie sado-maso, tipologia intelectualului, a politicianului, a omului religios, a tatălui etc. Complicatei ierarhii de zei ce populează și determină conduita pământenilor, i se adaugă siluetele de tineri subproletari urbani, emigrați din Sud, leit-motiv al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Și nici aceste anateme de gelozie și lacomă neiubire: "Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori". Din pretext al unei inexplicabile ispite, Italia, considerată de cinici "de departe vulgară, de aproape urâtă", va să devină reper absolut al dorinței și adorației îndrăgostitului. Îndrăgostirea lui Timoteo, cel care în fond n-a iubit pe nimeni, cel căruia i-a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
magice sau numerologice, Leandru cel îndrăgostit se lasă pradă nebuniei și peregrinării. Chinuitoarea lui enigmă își va găsi răspunsul deja formulat în cartea lui Potocki. Își va lua viața bucuros, știind acum că locotenentul nu fusese pentru Hero decât un pretext ca să-l chinuie, așa cum el îl ademenise pe acela doar ca s-o chinuie. Dacă în romanul lui Hero ne aflăm în prima parte a veacului XX, în romanul lui Leandru descindem în veacul al XVII-lea, pe vremea când
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
respinge prin forță actele de agresiune la care este expusă țara din partea armatei otomane. Toate aceste bombardări din partea Turciei probau că guvernul otoman declaraseră război României, deși aceasta luase toate precauțiile pentru a nu-i lăsa la cel mai mic pretext de agresiune. Proclamarea independenței fu adusă la cunoștința puterilor europene printr-o notă adresată de Mihail Kogălniceanu către agenții diplomatici acreditați în străinătate 9. C. Erbiceanu vede în Mihail Kogălniceanu, unul ce a scos la iveală originea, drepturile și însemnătatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului, "O răcoare umedă/ și blândă. O vibrație neașteptată a aerului./ un miracol întrupat. O jubilație difuză./ Acum. Atunci și de-a pururi" nu înseamnă altceva decât o eternă epifanie a Poeziei. Deși pretextul celui mai recent volum de versuri semnat de Liviu Antonesei, Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite (Editura Herg Benet, București, 2012), pare a fi călătoria în spații pe care mentalul colectiv le asociază, de regulă, categoriei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]