5,828 matches
-
analiști, unii dintre ei căzând într-o akedie existențială postcomunistă. Triumful Binelui în viziunea occidentală marca nu doar sfârșitul Războiului Rece, ci și sfârșitul istoriei ca atare, anunțat cu tam-tam din think tank-urile americane de un profet postmodern, adică un profet fără Duh, Francisc Fukuyama. În eseul The End of History and the Last Man (Sfârșitul istoriei și ultimul om), apărut în 1992, Fukuyama anunță "finalul evoluției ideologice a umanității și universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală a guvernării umane
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de George H. Kelm, Fortress Press, Minneapolis, 2008. Peuch, Henri, "Le gnose et le temps" în Eranos-Jahrbuch, XX, 1951. Ricoeur, Paul, "Memory, History Forgetting", în Jörn RÜSEN, Meaning and Representation în History, Berghahn Books, New York, 2008. Schaffer, Elinor, "Apocalipsa laică: profeți și vizionari apocaliptici la sfârșitul secolului al XVII-lea", în BULL, Malcolm, Teoria apocalipsei și sfârșiturile lumii, traducere din limba engleză de Alina Cârâc, Editura Meridiane, 1999. Tillich, Paul, "Autobiographical Reflections", în The Theology of Paul Tillich, Charles W. Kegley
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
introduction to the history of christian thought, Blackwell Publishers, Malden, MA, 1988, p. 13. 57 Emil Brunner, The Word and The World, C. Scribner"s Sons, New York, 1931, apud Eric C. Rust, op. cit., p. 52. 1 Elinor Schaffer, "Apocalipsa laică: profeți și vizionari apocaliptici la sfârșitul secolului al XVII-lea", în Malcolm Bull, Teoria apocalipsei și sfârșiturile lumii, traducere din limba engleză de Alina Cârâc, Editura Meridiane, 1999, p. 171. 2 Ibidem. 3 Gerschom Scholem, The Messianic Idea in Israel, Londra
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lumina, ca și opozițiile înrădăcinate în utopia unei reconcilieri definitive între oameni, între aceștia și natură. Că acest mit, mereu reînviat, s-a numit domnia lui Dumnezeu pe pămînt sau, mai tîrziu, comunism, nu se pare să-l deranjeze pe profetul nostru... Cu cît analizele sale sînt mai fine și aprofundate în aval, cu atît el rămîne mut în fața acestor supoziții naive. Mai ales, nu se găsește nimic în operă care să ne informeze asupra comunicării astăzi. Generalități, un decor care
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fără conținut real, dacă mesajul nu mai are sens, dacă nu mai există frontiere între afară și înăuntru; dacă expresia, ea însăși, devine o construcție găunoasă pentru că nu poate decît să se repete la infinit, fără diferențe, atunci mesajul acestor profeți trebuie tratat ca atare. Nu au nici mai multă realitate, nici mai multă greutate în a spune ce se petrece, decît orice alt mesaj care ar spune contrariul. Pentru că nu ar spune nimic. Se poate scrie același lucru și despre
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
zbura într-o zi cu condiția de a-și schimba mentalitatea de covor. Este invocat sufletul lui J.F. Kennedy: "Asta poate fi făcut"126. S-a înțeles: revoluția mondială este în desfășurare. Baza sa: San Francisco. Doctrina sa: terapia contextuală. Profetul său: Ehrard. Modelul lumii nu se găsește numai în tehnologiile de la Silicon Valley. Se află în spiritul istoric din nou încarnat. Broșura Mao Este vorba de o mică broșură, de tip Mao, redactată de Ehrard și difuzată într-un milion
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
XIX-lea și creșterea populației în India și Brazilia în cea de-a doua jumătate a secolului XX, fără a se verifica tendința intermediară. O astfel de comparație l-ar confirma pe Malthus, demonstrând că nu a fost un fals profet. Același tip de comparație poate fi făcută pentru rolul jucat de mandarinii din China imperială și Japonia sau Franța contemporană. Comparația între Junkeri și samurai făcută de Bendix se înscrie în această strategie asincronică. Un alt exemplu bun este comparația
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fiind cineva care își izbăvește poporul prin suferința sa în numele acestuia. Deci, figura "Fiului Omului" așa cum este redată de Cartea lui Daniel este aceea de "Trimis Supranatural al lui Dumnezeu". În Deuteronom, Moise a prezis că Dumnezeu va trimite un profet asemeni lui. Isus este acceptat de către creștini ca Mesia, "Fiul lui Dumnezeu". Isus utilizează el însuși titlul de "Fiu al Omului"22. Pe când atât iudaismul cât și creștinismul întrețin o speranță mesianică, instanțe similare există și în alte religii și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
literalmente națiunea, persoana lor dând sens unității unei populații eterogene sau teritoriului. Procesul de construcție a statelor-națiune în Asia și Africa, după cel de-al Doilea Război Mondial, a cunoscut apariția a numeroși "părinți fondatori". Mulți dintre aceștia au devenit profeți înarmați, preoți politici sau dictatori populari. India este o excepție importantă de la această regulă. Dar această perioadă istorică marcată de apariția unor noi state-națiune în care "părintele fondator" devine un idol (Bourguiba este un exemplu faimos) a ajuns în mod
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
decis” cu Utilitatea, cu Tehnica, cu Vizibilul și Practicul. Nu e cumva această adulare a utilului, a „practicului”, nu altceva decât o formă evidentă și generalizată a decadenței, „formă” anunțată deja de un Nietzsche la sfârșitul secolului al XIX-lea, profet teribil al scufundării sale europene și nu numai, Încă o dată, În adorarea acelui vițel de aur pe care Aaron a reușit să-l re-Înalțe pe piedestalul credinței mulțimii rătăcite În deșertul oricărei credințe, În timp ce fratele său, Moise, iluminatul, „aventurierul”, Întârzia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ani, ideea de destin, acel amor fati al lui Nietzsche, care nu e decât o amplă și profundă recurență a vechii „ideologii” grecești sau romane, dar și ceea ce antichitatea profesa și adula sub termenul și sub ritualul Profeției și al profeților. Iată ce farse ne pot juca timpul și contemporanii noștri grăbiți; și cine?, nu binevoitorii, nu prietenii, ci... inamicii! Așa cum citam În primul volum al prezentelor memorii apariția primă a „diavolului” În existența mea, și anume nu a celui cunoscut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vocea unei persoane care nu e prezentă!... Sigur, e puțină nebunie În orice profeție, mai ales În acele profeții „ce deranjează”, cele ce vestesc tunetul și furtuna În plină acalmie, sub un cer albastru, senin, surâzător. Și-apoi, e știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse pe altare invizibile, fumegânde doar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dat În românește pe „mișel”! Iată Întreg edificiul mândru al eticii răsturnat de burghezie și apoi de cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică” - unii, În Occidentul ironic, au și crezut, cu un entuziasm ciudat pentru o țară atât de sceptică cum este Franța! - „binele” Își pierdea orice coloratură și substanță
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu aveau o „ideologie”?! La ei, „crima” era nudă, era apanajul puterii goale și a influenței În stat. Secolul XX a inventat „crima ideologică”, negând brutal a cincea poruncă tablelor lui Moise și aici, Încă o dată, un scriitor a fost profet: Dostoievski, În Crimă și pedeapsă, unde un student mizer, exaltat, Raskolnikov, scrie un articol unde afirmă amoralitatea - crima În numele unei idei, a unui „destin”Ă Libertatea, de mai bine de două secole, a devenit „noua noastră Biserică, noua credință, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
credință, poate prinde și note fanatice; care, ca orice credință din cele mari, modelează omul, mentalitățile și asigură echilibrul social. Iar „vechea Credință”, cea „adevărată”, pierde, se pare, tot mai mult, mai „dureros”, din prestigiu, din audiență. (Cu excepția celei a Profetului lui Allah, a lui Mahomed: un amplu război religios Își Întinde flăcările peste continente, iar Adevărul Încă nu știm de care parte se află... Oricum, se Înfruntă două mari Credințe ce izvorăsc din aceeași sursă, din Abraham, descoperitorul Zeului unic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fiu”, să „reînviu” În pasta amestecată și În liniile desenului meu epic. Și-apoi, după ce am fost curios și narcisiac, am vrut să acced la cea mai Înaltă treaptă a omului social, după preot, se’nțelege, sau după mag sau profet, cum vreți - preotul nu este și un profet cu fața Întoarsă spre trecut? -, aceea de pedagog: nu să-i Învăț pe alții, ci, cu acea anima ce mă locuiește, feminitatea indisociabilă creației, să-i „asist” pe lectorii mei, să „presimt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
liniile desenului meu epic. Și-apoi, după ce am fost curios și narcisiac, am vrut să acced la cea mai Înaltă treaptă a omului social, după preot, se’nțelege, sau după mag sau profet, cum vreți - preotul nu este și un profet cu fața Întoarsă spre trecut? -, aceea de pedagog: nu să-i Învăț pe alții, ci, cu acea anima ce mă locuiește, feminitatea indisociabilă creației, să-i „asist” pe lectorii mei, să „presimt” nu atât bolile cu care se mândresc, ci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au perimat, dar sunt mai „lucitoare”, mai vii, mai neschimbate, aș zice -, mai insolente ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și, ciudat, profet uneori! -, libertatea mea - aceeași, insuportabil de aceeași, Îngustă cât o palmă de copil -, literatura: hazardul meu, ei bine, până azi el joacă, se pare, În favoarea mea, dar atenție: numai a „literatului”, a individului care se dedică total, fără nici un fel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la Începutul secolului al XVII-lea: prost plătit, dezordonat, dar fidel În felul lui, complicele stăpânului În toate micile sale mizerii și eșecuri, posedând uneori acea surprinzătoare perspicacitate pe care o au cei care „vin de jos”, martor și uneori profet sâcâitor, cel care „salvează aparențele”, dar, din galeria valeților, mai degrabă Planchet, valetul lui D’Artagnan, decât Sancho Panza al Cavalerului Tristei Figuri. Despre Eu, În filozofia modernă, vorbește primul, parcă, Fichte, ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
profund și strident paradoxal, din Însuși modelul său! Din matricea sa, din acea Franță, din acel Paris pe care și l-a ales ca formă ideală istorică, ca loc real al Libertății, al Frumosului. Acel le Beau al lui Baudelaire, profetul poeziei „bolnave”, formă enormă a modernității În care s-au răsturnat atâtea talente și viziuni poetice românești, Începând cu simboliștii, dar continuând cu mareea poetică de astăzi, ce ne Înconjoară ca niște talazuri, de peste tot... 10 Cineva ar putea să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și... Încercam să găsim forma, modul cel mai „potrivit” nouă de a o face; de a muri ca națiune, ca tradiție, cultură, dar și un fel de a ne Îngropa speranțele - ale noastre și cele ale Înaintașilor noștri, curajoși și profeți! -, Într-o țară cu adevărat puternică, „liberă și suverană”!. Și-atunci, Într-un tip de instinctivitate colectivă, În acei ani ’50, ocupați de tancurile sovietice, uitați de „puternicii lumii”, această baladă se instalase În miezul preocupărilor și discuțiilor noastre fierbinți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
latura formal-eseistică a gândirii sale! El nici nu este un filozof de formație, ci a ținut cursuri de clasicitate greacă la Universitatea din Basel, Înainte de a deveni un „filozof errant”, un marginal al universităților germane, un fel de apostol și „profet” al unei alte filozofii, cea a „viitorului”, un real revoluționar al gândirii europene, care-și arăta deja semnele decadenței. Aceste „semne” sunt azi mai vizibile decât oricând și criza prin care trece filozofia se semnalează nu numai prin Încifrarea extremă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Proba cea mai grăitoare în acest sens o constituie ciclul Doina din volumul Alte fragmente din Muzeon, carte închinată "Cu pietate Marelui Nostru Maestru Mihai Eminescu", cu notația din Exerga ce deschide volumul: "Eminescu-i Dumnezău/ iar eu mi-s Profetul său". Întoarcerea la eminescianism printr-o despărțire "sporitoare" (Noica) nu este pentru Cezar Ivănescu declarativă, ci esențială, mai ales pe linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai ființei" (Heidegger) și Cezar Ivănescu face parte dintre cei mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea conștiinței arheale (singură în stare să ne salveze), regizată remarcabil de supraviețuitorii Kominternului, a împins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum că poezia lui Eminescu este de o actualitate negativă? A spus-o chiar în ziua de 15 ianuarie 1993 și, iată, a avut surpriza neplăcută ca un mare poet să declare că "Eminescu-i Dumnezeu/ iar eu mi-s Profetul său!" Așa se explică asprimea sancțiunii criticului". Admirator necondiționat al lui Eminescu cu care Cezar Ivănescu se înrudește prin strădania de a fructifica în permanență sugestiile izvoarelor -, Theodor Codreanu lămurește absolut convingător legătura de viziune artistică dintre cei doi poeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]