4,062 matches
-
schimba lumea ? Cristi lăcrimează. — Dar ține minte că orice are un preț pe lumea asta. Și dacă va fi să devii nemuritor, lumea abia acum începe și are să-și arate colții la fiecare pas. Căci viața o fi pentru toți proștii, dragul meu Cristian, banii și faima țin de noroc și de îndrăzneală, dar nemurirea... Costă poate mai mult decât poți tu da, ascultă- mă, dragul meu Cristian, căci vor veni vremuri în care vei urla de durere și chin, lumea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vei mai rezista ? Nu vezi că s-a terminat ? Lumea te-a uitat deja în câteva luni, în câțiva ani nici nu-ți vor mai ști numele. Viața, Cristiane, te-a bătut. — Dar n-a fost niciodată vorba de mine, prostule, râde Cristi. Eu, ca și ceilalți oameni, am un drum sigur și acela e praf și pulbere de stele. Dar muzica, prietene, muzica... Muzica va rămâne. Poate eu voi fi uitat de mâine, definitiv și irevocabil, nu-mi pasă, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică poate prin simplul fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un „firesc” con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și prostul gust, scandalurile politice și financiare, totul pus În slujba reclamei, a câștigurilor enorme și iuți, a Măriei Sale Banul. Pe mine și pe unii colegi ne deranjează prea puțin de a nu fi În „mijlocul evenimentelor”, acum când aceste „evenimente” au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine, că sunt nu un paria al societății, ci al vieții! Or, ha, ha, era tocmai pe dos, da-da, crede-mă; numai că această „lepră invizibilă” este un dar atât de rar, de mare, Încât nu-și arată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niciodată frică de nebunie. Și nici de „prostie”, care, pentru a glumi doar pe jumătate, este o nebunie mai slabă, o „nebunie” care trece aproape neobservată. Ea, prostia organică, devine nebunie doar dacă i se dă importanță sau forță, vezi Prostul care devine, oarecum abrupt, persoană importantă În ordinea socială, mare financiar sau chiar om de stat. Ce să mai zicem de „proștii” care ne conduc - pentru a face aluzie la o celebră carte Bolnavii care ne conduc... Hitler a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care trece aproape neobservată. Ea, prostia organică, devine nebunie doar dacă i se dă importanță sau forță, vezi Prostul care devine, oarecum abrupt, persoană importantă În ordinea socială, mare financiar sau chiar om de stat. Ce să mai zicem de „proștii” care ne conduc - pentru a face aluzie la o celebră carte Bolnavii care ne conduc... Hitler a fost cu siguranță un asemenea „prost” - (sau Ceaușescu al „nostru”!Ă -, iar unele poze din prima sa tinerețe ni-l arată - mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu o figură „pierdută”, cu o privire tipic ne-focalizată, străin Între ai săi, „timid și complexat”. Conținând violență fără doar și poate, o violență care a răbufnit, ca furnalul unui vulcan, odată ce „prostia sa” s-a „ideologizat”, adică atunci când prostul - un anume prost, desigur, dar prost fără doar și poate, cel aflat sub baremele de adaptare și de comunicare convențională! -, În loc să facă eforturi și chinuri „dizgrațioase” pentru a se adapta la „semnalele și regulile” celorlalți, cum o fac milioanele de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie În violență. Dar nu una paranoiacă - la Început, se’nțelege, În „prima fază”, altfel, prostul, Înnebunind „vizibil”, ar fi fost iute izolat! -, ci una „convingătoare”, o violență care și-a aflat gata pregătit terenul audienței Într-o țară aruncată În surparea enormă a unui război continental pierdut și În ghearele unei crize economice și identitare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coșmar social, de absurd existențial, trebuie, În loc să-i disprețuim pe „proști”, să le dăm o anume considerație și, dacă nu respect, oricum o atenție pe măsură. Am rămas mereu uimit, În ceea ce mă privește, de disprețul cu care e privit „prostul” În literatură, chiar și sau mai ales În cea română. Maestrul Caragiale face mult caz de „ei” și tot Bucureștiul a căzut În totală admirație față de arta D-Sale. Dar, dacă ai față de „ei” o atitudine precum cea expusă mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă umană” care, prin aceasta chiar, se auto-desemnează În tabăra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă umană” care, prin aceasta chiar, se auto-desemnează În tabăra de care face haz - În tabăra largă, mișcătoare, bălțată și „misterioasă” a prostiei și a proștilor. Nu credeți?!... Sigur, eu, În ce mă privește, am căutat mereu, din prima tinerețe, societatea „inteligenților”, iar domnii și doamnele profesoare sau adulții ce purtau ochelari m-au atras instinctiv bănuindu-i de vaste lecturi și opinii aparte. Dar nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
complicate care mi se Înșiră, mie, ca pe o „etajeră invizibilă”, În straturi evidente și, pentru mine, ele, cunoașterea și ocolirea lor „În scară” duc la constituirea metaforei! -, nu m-am ferit să port uneori lungi și aprinse discuții cu „proștii”. Uneori chiar și cu nebunii sau nebunele. Aminteam mai sus că În tinerețea mea literară formatoare obișnuiam să le citesc amicilor mei din grupul nostru literar fragmente din Noul Testament În traducerea episcopului Lugojului și al Tatălui meu, dr. Ioan Bălan
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
omul și actele sale și sub unghiul „celălalt”, al analogicului, poeticului sau dionysiacului! Și, pentru a Încheia cumva, aș spune că aproape singura modalitate a cuiva ce se ține și este cu adevărat inteligent este de a crede În existența proștilor, de a Întâlni „proști” În drumul său, față de care să se simtă superior, ba uneori să râdă de ei, Într-un fel sau altul. Insul inteligent nu ar trebui să se teamă de „mediocritate” - o fantasmă ce bântuie creierele nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politic. Într-atât Încât se poate spune că marea enigmă a vremurilor noastre, a secolului trecut, dar și a celui care abia Începe, este omul politic! De fapt, dacă am voi să fim o clipă sarcastici, am putea spune că prostul vremii noastre nu este omul politic - indiferent că el se numește Hitler sau Stalin! - (pentru a nu cita și nume actuale!...Ă, ci... omul inteligent!, cel care s-a lăsat atât de ușor manipulat de „proștii” vremii sale, care aveau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am putea spune că prostul vremii noastre nu este omul politic - indiferent că el se numește Hitler sau Stalin! - (pentru a nu cita și nume actuale!...Ă, ci... omul inteligent!, cel care s-a lăsat atât de ușor manipulat de „proștii” vremii sale, care aveau vremelnic puterea, mai mult decât atât, și-a abandonat propriile idei, propriul său „cort de reflexie”, pentru a trece În „cortul” celuilalt „de gândire și idei”, Împopoționat cu armele și ornamentele unui „impostor”, deoarece cei care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau mai puțin de centralismul moscovit, lumea artelor să simtă o anume relaxare a cenzurii și a criteriilor „ideologice”. De fapt, În decursul acestor lungi decenii În care ne-am războit, noi artiștii, sau am colaborat cu omul puterii, rolul „prostului” era preluat când de una, când de alta dintre părțile „contratactante” sau „colaboraționiste”. Uneori, omul politic pe care Îl consideram „din start” - prost devenea inteligent și am mai citat mai sus cazul unor Niculescu-Mizil sau Iliescu care dădeau, cînd „li
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un regim opresiv, cu greu egalabile azi, Într-un climat de În sfârșit regăsită libertate a cuvântului. Și, la o asemenea, globală și cu adevărat „reacționară” opinie asupra a vreo trei decenii de creație epică românească, cine e cu adevărat „prostul”?! Dl Dumitriu, din „sărăcăciosul”, dar confortabilul său fotoliu de la Frankfurt sau Metz, sau o Întreagă pleiadă de critici de prima mărime care au certificat valoarea și originalitatea unor producții epice? Sau atâtea și atâtea mii de cititori inteligenți care nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ești Clayton sau nu? - Sunt totul. Sunt fiecare. Pauză plină de paraziți. Sunt chiar tu. Această remarcă mi-a forțat teama să adopte un ton prietenesc. N-am vrut să antagonizez pe oricine-ar fi fost. Ci să fac pe prostul. Să pretind că discut cu altcineva. Începusem să tremur atât de tare încât mi-era aproape imposibil să-mi mențin o voce echilibrată. - Unde ești? M-am mutat lângă fereastră. N-am ajuns să te mai întâlnesc după ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rafinamentele perfide ale burghezului ajuns”, cel care va păstra „intactă flacăra și vigilența revoluționară”. De altfel, Maurer însuși explică într-un mod ciudat faptul că, la moartea precipitată a lui Dej, el l-a susținut pe tânărul, fanaticul și „cam prostul” Ceaușescu la conducerea partidului contra lui Apostol, care era, se pare, deja desemnat pentru acest post. „Prostia” lui Ceaușescu a continuat, de fapt, și după înscăunarea sa și abia abilitatea extraordinară cu care l-a folosit pe Maurer pentru o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm, ca un iscusit iluzionist urcat pe o scenă primitivă a unui teatru de provincie, din extrem de puține elemente... Totul sau, cel puțin, vrem să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm, ca un iscusit iluzionist urcat pe o scenă primitivă a unui teatru de provincie, din extrem de puține elemente... Totul sau, cel puțin, vrem să sugerăm totul! Sau, uneori, doar Partea, acel fragment ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nume va traversa mai bine timpul dacă se va putea raporta la un loc anume. Doar un spirit pur poate trece peste aceasta, dar la noi aștia, grosolanii și neciopliții, "cine vrea s-o facă pe îngerul o face pe prostul". Dovadă, adepții Divinei Absențe sfârșesc prin a săruta niște pietre: Kaaba de la Mecca, un meteorit, și Zidul Plângerii, o stivuire ciclopeeană. Iconoclaști la plecare, petrolatri la sosire. La Betel, Iacob a transformat în stelă piatra din care-și făcuse căpătâi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai scump decât iefteșugul"; Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic"; "Prietinia e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu vorba"; "Din zece bărbați, nouă-s femei"; Între prost și judecată un ocean și o Himalaie"; "Artiștii să fie atenți când îi laudă proștii"; Când zic, de pildă "onorabilul domn Popescu", dintr-o dată observ că adjectivul a devenit cel mai mare inamic al substantivului lângă care se trezește neașteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu vorba"; "Din zece bărbați, nouă-s femei"; Între prost și judecată un ocean și o Himalaie"; "Artiștii să fie atenți când îi laudă proștii"; Când zic, de pildă "onorabilul domn Popescu", dintr-o dată observ că adjectivul a devenit cel mai mare inamic al substantivului lângă care se trezește neașteptat, deși se acordă cu el în gen, număr și caz." Reflecții ca acestea pigmentau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dinaintea noastră, dela începutul veacurilor până astăzi, maiștrii noștri pe care ne-am deprins a-i admira. Pentru novatori literatura începe dela dânșii. Spun asta și privesc în juru-le c-un zâmbet de superioritate și de milă. Noi ceilalți, fiind proști prin definiție, nu putem pricepe asemenea minune, ș-asemenea distrugere în bloc. Și pentrucă printre novatori se găsesc și băieți buni, consimt să ne dee oarecare deslușiri ei nouă. Înțelegând întrucâtva, căci sunt deosebit de ageri, că pentru unii dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]