5,689 matches
-
transform în ceva ce nu sunt. Într-o femeiușcă obedientă, care să nu te contrazică. Și care să nu te pună în umbră. Și care să nu te facă să te simți nesigur pe tine! — N-a fost așa, a protestat el fără prea multă vlagă. —Ba exact așa a fost, am urlat eu. Nu-mi vine să cred cât de proastă am fost când am crezut în povestea aia a ta de adormit copiii! —Claire, trebuie să mă asculți, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
irosesc timpul. Nu mai încerc. —Te iubesc, mi-a spus el cu o voce pierdută. Ticălosul! Părea sincer. Mi-am mușcat buza. Nu era momentul să mă înmoi. Nu, nu mă iubești, i-am spus cu fermitate. —Ba da, a protestat el zgomotos. Nu, nu mă iubești, i-am spus. Dacă m-ai fi iubit, nu m-ai fi înșelat. Dar... m-a întrerupt el. Și, am continuat eu să strig, înainte ca el să-și înceapă din nou discursul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis el. —Drăguț nume, am comentat eu. —E statisticiană, a spus James părând nițel disperat. — Ce frumos, am exclamat eu. Înseamnă că aveți foarte multe în comun! — Ce dracu’ ai? a urlat el. Nu înțeleg ce vrei să spui, am protestat. —De ce te porți de parcă nu ți-ar păsa? a tunat el. Tocmai ți-am spus că am o nouă prietenă! Presupun că mă port de parcă nu mi-ar păsa pentru că într-adevăr nu-mi pasă, a fost singurul răspuns care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Scârbă nenorocită, mi-a zis ea veselă, așezându-se pe pat, lângă mine. Ne-ai dus pe toți de nas. Te-ai prefăcut distrusă din cauza lui James și când colo ție ți se aprinseseră câlcâiele după Adam. Nu, Helen... am protestat eu cam fără convingere. N-a fost așa. Helen m-a ignorat. Era preocupată de chestiuni mult mai importante. —Cum e tipu’? m-a întrebat ea, trăgându-se conspirativ mai aproape de mine și coborându-și vocea cu mai mulți decibeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Într-un apartament din Sydney a luat ființă o națiune. Președintele ei dă decrete, legi, are burtă și o medalie galbenă la butonieră. Stabilește contacte cu omologii săi planetari pentru a-i fi recunoscută țara. Își prezintă istoria pe Internet. Protestează la ONU, se ridică furibund Împotriva atitudinii Australiei În chestiunea refugiaților afgani. Sau albanezi. Explică lumii care este limba țării sale: latina. Dă din mîini În continuare, intră-n amănunte: eu unul nu vorbesc latina, zice, dar foarte mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust mecanic, pentru adulți, iar Oskar pare a fi un soi de cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că este deja un model depășit, pentru că uneori i se blochează cipul și emite singur fraze neînregistrate pe implant, ca de exemplu răspunsul la Întrebarea unui jurnalist ce părere are despre părinții soldaților iugoslavi uciși În Kosovo, părinți ce-au protestat, În chip bizar, Împotriva faptului că li se-ntorc fiii acasă În sicriu, XL Treck Shea explicînd luminos mapamondului că da, așa e, da’ și părinții au aruncat cu pietre Într-o clădire. În timpul protestului. Așa că-i natural ca fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și al atît de expresivelor puncte de suspensie, tragem concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea Însă i s-a dus de tot. Fiind Înlocuită cu „liberalizarea prețurilor, iubirea de partid și anticoncepționalele”. Astfel, Doina protestează cu vocea sa delicată Împotriva anticoncepționalelor. Preferă tehnicile străbune, ce reflectă iubirea cu adevărat, cu furtun. Dintr-o visare-n alta, autoarea ajunge la gîndire: „Și cînd te gîndești că viața Îi este dată omului doar o singură dată!” Profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de joc. — Flăcău, șeful știa că Îmi oferă ceva de prima mînă și mă bucur că n-ai citit Herald. — Dar cum...? spuse Bud. — Nu Încă, flăcău. — Și cu Dick cum a rămas? — S-a zis cu el, flăcău. Nu protesta. Este inevitabil. A fost trecut pe listă. Va fi pus sub acuzare și condamnat. El este țapul ispășitor al departamentului - la ordinul lui Parker. Exley este cel care l-a convins să-și ia mîna de pe Dick. Proces penal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Închisoare continua să sporovăiască. Jack Îi Închise telefonul În nas. Cazul Nite Owl Începea să se urnească. CAPITOLUL 57 Ed o conduse pe Lynn Bracken acasă, vrînd să mai facă o Încercare cu ea Înainte de a o aresta. Lynn a protestat, apoi a acceptat. Avusese parte de o zi Încărcată - cu serul adevărului, cu antiserul, cu toate Încercările de intimidare. Arăta sleită, epuizată. Putea să o declare deșteaptă, puternică și fortificată chimic. Nu a dat din ea nimic, În afara unor firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dieterling Își vedea imperiul distrus. Îl vedea pe slăbănogul și prostălăul de Paul exonerat de orice vină. Îl vedea pe Douglas capturat cumva - distrus din cauza suferinței provocate de arta lui. A insistat ca Exley să păstreze banii. - Exley nu a protestat. L-a Întrebat dacă nu există o altă soluție. Exley l-a Întrebat dacă Paul este vinovat. Raymond Dieterling a spus „Da“. Preston Exley a spus „Execuție“. Raymond Dieterling a fost de acord. L-a luat pe Paul cu cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
invers, mângâindu-i genunchiul și coapsa, atunci când nu schimba vitezele, pe care oricum de astă dată le schimba foarte rar. Iar Andrei Vlădescu nu zicea nimic, o singură dată a grăbit-o, știind că are mult de lucru. N-a protestat, l-a privit doar câteva clipe intens, apoi s-a concentrat asupa drumului, cu ochii în lacrimi și lăsând între ei o pâclă de tăcere. În fond, și-ar fi putut termina treburile și în timpul nopții! Nu-i zicea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deasupra lor, în perete. Lângă el, tot în picioare, stătea femeia aceea cu păr scurt și negru, Lia, al cărui bărbat cu chelie abundentă tocmai plecase. „Cine pierde o să trebuiască să înghită un măr întreg“, zicea Andrei Vlădescu. Și Lia protesta imediat: „Nu, asta nu, nu vreau să mai văd încă o dată“. Se speriase cu puțin înainte, când el îi arătase trucul acela stupid care nici măcar nu era truc, ci doar ceva făcut să uimească lumea, mesteca un măr întreg sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
drept. Întrebă: „Adică eu însumi? Chiar eu?“. Pe urmă a izbucnit într-un râs scurt. „Și eu cum arăt?“, întreba Iuliu Sofronie, străduindu-se să-și subțieze pânteceul și apropiindu-și buzele de umărul Aurorei Mocanu. „Lasă-mă, fii serios“, protesta ea. „Ei bine, atunci am să beau și eu...“ Rodica Dumitrescu se întorcea cu o tavă cu prăjiturele tăiate mărunt. Le-a strigat celor de dincolo să vină și ei și au trecut iar pe lângă mine Lia, într-o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai uitam eu, cu o încăpățânare care mă uimea, și verișoara absentă, cu profilul ei roman. Apoi au început să vorbească iarăși, Ileana Roman mai ales, care se plângea că au uitat-o toți prietenii ei de dinainte. „Ești nebună!“, protesta Andrei Vlădescu, „eu, care sunt aici nu însemn nimic?“. „Ei, tu...“, o auzeam spunând, repetând pronumele de câteva ori cu o gravitate care nu reușea să-i ascundă tristețea. „M-au uitat cu toții“, mai zicea și mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să vii tu și mă faci curvă? Az ördög vigyen el! Pe mine să mă faci curvă, care muncesc cinstit și am un copil și îmi construiesc casă?... Részeges disznó... porcule și bețivanule... Pe mine?“ Bărbatul se întoarse spre ea, protestând, surprins mai mult și neînțelegându-i strigătele și revolta, își ridicase palmele mari în dreptul pieptului, să se apere, clătina din capul ușor pleșuv spre ceafa groasă, mormăind ceva ininteligibil, dar ea nu mai auzea nimic și nu mai vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai meargă nicăieri, era un alt fel de hotel african, cui să te plângi? așa că după o vreme el s-a apucat să le spună ce făcuse în ziua respectivă și tot așa, au fost surprinși poate, dar n-au protestat, doar că nu mai scria nici unul nimic, era limpede că pe nimeni nu interesa ce face el, aveau rapoarte cu ce făcuse el din alte surse, iar după mai multe săptămâni, văzând că-l așteptau aceiași oameni, de parcă și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spuse: — Stai jos, pentru Dumnezeu! Pe ecran, m-am întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos până la Birmingham. — Dar nu s-a terminat filmul. Shirley și cu mine ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pleca, adăugă: Fiica mea, dacă vreți s-o vedeți, e în bibliotecă. Decembrie 1961 Pentru mama lui, Mark era de mult o dilemă care, dacă ar fi fost dezlegată, n-ar fi avut nimic de câștigat și deci n-a protestat când el i-a spus - la câteva săptămâni după eveniment - că se hotărâse să renunțe la licența în drept și să se înscrie ca student inginer chimist. Scrisoarea prin care îi comunica vestea a fost una dintre ultimele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scuza politicos și să plece. I-a spus lui Mark că se ducea la Birmingham cu mașina în noaptea aceea, pentru a fi împreună cu soția lui și fiica lor de opt luni. Dar încă nu te-am prezentat lui Helke, protestă Mark. Trebuie să-i spui câteva cuvinte înainte de a pleca. E mașina parcată aproape? Era. Mark îi luă cheile și le dădu unuia din șoferii lui, căruia i s-a spus că aducă imediat mașina în față. Între timp, Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului castel. Pe Michael îl trecură fiori când se apropie de portalul principal și auzi urletul oribil al câinilor, protestând față de închiderea lor în vreo anexă a gospodăriei. Spre surprinderea lui, se pomeni mormăind cuvintele: „Nu e chiar o tabără de vacanță...“ Replica ar fi trebuit să-i aparțină lui Sid, desigur: dar acum Sid nu-i ținea companie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și începea să se întrebe dacă nu cumva avea rădăcini mai vechi. Imediat ce își dădu seama că plecase în ceea ce ar putea fi o misiune periculoasă, se întoarse cu reproș spre ceilalți. — N-ar trebui să umble singură prin casă, protestă el. Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dimineața aceea și m-a anunțat că stăpânul s-a stins. Apoi s-a oferit cu amabilitate să facă el toate aranjamenteje funerare cu directorul. Eu n-am fost deloc implicat. Dar tata nu putea alerga pe aici ucigând oameni, protestă Hilary. Era imobilizat într-un scaun cu rotile, pentru numele lui Dumnezeu! — Asta era impresia pe care-i plăcea s-o lase, spuse Phoebe.Dar l-am văzut ridicându-se și mergând o dată sau de două ori când credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu e nevoie să vorbesc cu domnul Tomlinson, ai putea tu să-i transmiți un mesaj din partea mea? Am făcut o rezervare pentru... — Scumpo, da’ știi că domnul T. vrea Întotdeauna să vorbească cu tine. O clipă. Și, până să protestez, m-am pomenit ascultând varianta orchestrală a melodiei Don’t Worry, Be Happy a lui Bobby McFerrin. Splendid. Se potrivea perfect cu stilul lui alegerea celei mai enervant de optimiste melodii compuse vreodată pentru a-i binedispune pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În partea ei de birou amănunte despre rendez-vous-ul ei cu compozitorul cel pletos. — Aș vrea să vin, știi prea bine că aș vrea, dar prietenul meu șii cu mine ne-am făcut planuri pentru seara asta Încă dinainte de Crăciun, am protestat eu. De săptămâni Întregi am tot zis că mergem Împreună În oraș să luăm o cină cu adevărat plăcută, dar data trecută am contramandat eu. Dar n-ai decât să te vezi cu el după aceea! Ei hai, doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]