5,549 matches
-
cumpărat bucăți de piele, pachete de cuie, un cupon de stofă pentru Catarinella. Înainte de plecare, au intrat în Biserică să-i mulțumească Domnului. În biserică era expusă o Madonă de marmură a lui Mastro Antonello Gaggini. Fecioara strângea la piept Pruncul. Lucrarea l-a impresionat pe Giandomenico; Mamă și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pricepeam nimic, fiule. Eram atât de obosită. Cu câteva ore înainte abia terminasem munca acasă și la câmp, cususem câte ceva, dădusem de mâncare la vite, și doar Dumnezeu știe cum de-ai venit pe lume sănătos și teafăr. Erai un prunc zdravăn, de aproape cinci kilograme; lumea stătea la coadă să te vadă, nu le venea să creadă că te-ai născut din carnea mea. Cuvintele acestea, amintindu-și-le, i-au dat întotdeauna fiori, adierea unei presimțiri, entuziasmându-l. Copil
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unui coșmar. Maddalena era o biată femeie care își oferea trupul pe un pumn de fasole. În noaptea aceea mulți au dat fuga s-o ajute, nici doamnele nu se feriseră să-i întindă o mână. Dar ce pățise? Năștea, pruncul a fost numit Giorgio, care mai de care se oferiseră să-i fie naș. Frica șterge deosebirile între oameni, așa se pare. Nu era doar frică, oamenii își dădeau seama de ceilalalți oameni. Baronul asculta cu interes și compasiune, chiar dacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din grotă, și dacă n-ar fi călcat în acea casă dărăpănată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și oftă. Nu știm dacă era bătrân, avea părul alb și-și ținea fruntea plecată. — Sângele e viu câtă vreme se varsă în sânge, spuse el. În privința asta, orice semicerc înseamnă moartea. Doctorul Pantelimon își ridică fruntea și atunci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din buzunare, tot ce-i purta numele, de parcă, prăvălindu- se peste balustradă, nu avea nevoie de nume, un împrumut pe care îl înapoia. Ori poate că Ionuț i s-a părut un nume de copil, ce idee să dai unui prunc chiar nume de prunc, de parcă n-o să crească niciodată, un nume strâmt și răsfățat, precum pantoful de lemn pentru piciorul chinezoaicei. Pentru ei era un necunoscut pentru care evenimentul cel mai notabil din viață fusese, probabil, întâlnirea cu caldarâmul care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i purta numele, de parcă, prăvălindu- se peste balustradă, nu avea nevoie de nume, un împrumut pe care îl înapoia. Ori poate că Ionuț i s-a părut un nume de copil, ce idee să dai unui prunc chiar nume de prunc, de parcă n-o să crească niciodată, un nume strâmt și răsfățat, precum pantoful de lemn pentru piciorul chinezoaicei. Pentru ei era un necunoscut pentru care evenimentul cel mai notabil din viață fusese, probabil, întâlnirea cu caldarâmul care oprise avântul celor cinci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vii până la reanimare, domnișoară. N-ai să crezi ce vizită avem... — Iacob Botez. Numele avea hazul lui. Iacob Botez, cel nebotezat, nu avea însă nicio vină, cel ce îi completase certificatul de naștere nu făcuse decât să urmeze instrucțiunile. Pruncul Iacob avea să poarte numele de familie al mamei lui. Și asta, mai ales, pentru a putea crește nestingherit ca Iacob, fiul lui Zevedei. Cosmina nu putu înțelege zâmbetul lui altfel, atunci când își rosti numele, decât ca pe o prelungire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și pe mine, luat pe neașteptate. Uneori nici nu știu de care parte a frontierei sunt, din care parte trag. Poate că, uneori, schimbăm locurile, moartea și cu mine. — A mai deschis ochii de atunci ? — Știi cum e privirea unui prunc care-și vede umbra mâinilor pe perete. Are impresia că a descoperit o lume nouă și trece ceva timp până să înțeleagă că, mișcându-se, e prezent și el printre umbre. Așa și cu omul ăsta al tău. Deschide ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe „nu știu ce“-ul ăsta stă pământul întreg ? Dacă am ști, lumea ar arăta cu totul altfel și moneda mea de argint n-ar avea decât o singură față. — Concertul pentru violoncel al lui Penderecki... — Doamne ferește ! Cu ăsta își leagănă moartea pruncii. Nu e cântecul de leagăn de care să aibă nevoie, a dormit destul... Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i așa ? Trebuie să le vrea binele, așa zice Hipocrat. Trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doctorul fără de arginți. Judecata lui Solomon s-a încheiat ; moartea era mama cea mincinoasă. Îi zâmbi : Iar tu, se pare, ești mama cea bună... Bolnavul își mută privirile către el. — Ce-i, moșule ? întrebă Pantelimon, ca și cum ar fi vorbit unui prunc. Ți-a plăcut mai tare la noi decât pe lumea ailaltă ? Să nu te mai prind a doua oară pe-aici, că-ți rup picioarele... Vezi că înțelege... șopti Cosmina. Și lui Ionuț : Înțelegi, nu-i așa ? Bolnavul încuviință din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și țină capul pe umeri. Strigă după el, dar simți în același timp primele lovituri pe spate, încât cei care o loviseră crezură că strigătul e de durere și se simțiră încurajați să continue. Avu, pentru o clipă, imaginea uciderii pruncilor din tabloul lui Bruegel. Întotdeauna rămâne cineva care scapă, fu ultimul ei gând înainte de a leșina. — Da’ ce zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un bărbat dacă nu-mi place de el. ăștia nu sunt bărbați, ăștia nu sunt nimic. Pentru ei fac pe doica, e ca și cum le-aș întoarce compresele de pe o parte pe alta... Unii au pielea așa de moale, ca niște prunci... Sunt fleșcăiți și umezi între picioare ca niște melci fără cochilie... Le e frică de moarte și n-au cui spune asta. Ce crezi că fac eu ? Îi ascult... Ei cred că, dacă plătesc, nu mai au de ce să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu de-aia, spuse Tili. Apoi ridică din umeri : Sau poate tocmai de-aia... Au trecut vremurile când între cauză și efect trebuia neapărat să fie o legătură. Luă din cutie o păpușă. O săltă de subțiori ca pe un prunc. Citi cartonașul atârnat pe pieptul ei. — Nu mai țin minte toate numele. Nu s-a întâmplat să repet vreunul ? — O să vină și vremea aia, spuse Maestrul păpușilor. Dacă nu cumva o să începem iarăși să facem producție de serie. — Producție de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Demirgian, hai la masă", Demirgian avea un șoc și căuta un punct de sprijin în spațiu. Sultana nu mai juca tenis, renunță la înot și la ecvitația pe motocicletă și, în așteptarea fericitului eveniment, împletea tricouri de lână pentru viitorul prunc sau citea în șezlong romane franțuzești și englezești. Nu intra în confidență cu Demirgian asupra tuturor chestiunilor. Astfel, primea regulat din străinătate un buletin bătut la mașină, pe care-l consulta singură. Curios să știe ce citește Sultana, Demirgian dibui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o aluzie la Ioanide. . - Cine iubește copiii în general, corectă ea, îi acceptă pe toți. . - Atunci e cu totul altceva. Una este a dori să aiprogenitură, alta e să iubești copiii. O femeie nu procreează spre a face colecție de prunci, o împinge instinctul de conservare a speței. De obicei, adoră copiii din rațiuni estetice și sentimentale oamenii care ei înșiși n-au copii și nu simt nevoia să-i facă. Călugărițele sunt foarte bune pedagoge. Mi se pare că tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stomatologic nu descoperi nici un focar. Mai probabil era că, încercînd a-și potoli cu degetul un prurit facial, dăduse naștere la acea inflamație. Ochii lui Conțescu, și așa plângători, lăcrimau necontenit, în vreme ce obrazul umflat îi dădea aspectul bufon al unui prunc râzând. G. Călinescu - Cum mai este Conțescu? se informă și Gulimănescu. - Din ce în ce mai rău, în ciuda scăderii temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a fost încă diagnosticată. Conțescu, simțind niște mâncărimi pe la buze, se scărpină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Subiectul botezării pruncilor este unul de actualitate și nici nu se așteaptă ca el să fie curând un subiect închis, întrucât el se află mereu pe masa discuțiilor, mai ales în dialogurile dintre diferite confesiuni creștine. Controversa botezării copiilor este de fapt și
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în primul rând ce ne învață Sfânta Scriptură despre această practică. De aceea, am încercat aici să limpezim textele biblice invocate de eterodocși pentru a combate pedobaptismul, și să le dăm acestor texte adevărata lor interpretare. Necesitatea imperioasă a Botezului pruncilor În privința Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanței pe care va avea-o lucrarea Botezului. „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
că va trebui aplicat tuturor, deci și copiilor. Întâi de toate, Evangheliile arată predilecția Domnului nostru Iisus Hristos pentru cei mici. Astfel, citim că Mântuitorul s-a întristat când ucenicii îi opreau și-i certau pe cei care-și aduceau pruncii la El, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage, și a lansat binecunoscuta exortație afabilă: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Mt. 19, 14); „Și luându-i în brațe i-a binecuvântat punându
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
puritatea, căutarea, ascultarea lor, și, mai presus de toate acestea, a fi măsură a intrării în Împărăția lui Dumnezeu: „A unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu” (Mc. 10, 14); „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor” (Mt. 18, 3-4). Mântuitorul Hristos a lăsat să se înțeleagă că prin lepădarea lor de sine
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în Împărăția lui Dumnezeu: „A unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu” (Mc. 10, 14); „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor” (Mt. 18, 3-4). Mântuitorul Hristos a lăsat să se înțeleagă că prin lepădarea lor de sine, prin puterea lor de comuniune pruncii sunt cei mai apropiați de chipul lui Dumnezeu, ai
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor” (Mt. 18, 3-4). Mântuitorul Hristos a lăsat să se înțeleagă că prin lepădarea lor de sine, prin puterea lor de comuniune pruncii sunt cei mai apropiați de chipul lui Dumnezeu, ai căror îngeri văd mereu fața Tatălui (Mt. 18, 10). Domnul Hristos socotește că „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește” (Mt. 18, 5). Mântuitorul mai
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
se înțeleagă că prin lepădarea lor de sine, prin puterea lor de comuniune pruncii sunt cei mai apropiați de chipul lui Dumnezeu, ai căror îngeri văd mereu fața Tatălui (Mt. 18, 10). Domnul Hristos socotește că „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește” (Mt. 18, 5). Mântuitorul mai adaugă despre cei mici că ei „cred în El” (Mt. 18, 6), că vin la El și că ei trebuie doar „să nu fie smintiți de către cei
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]