7,992 matches
-
să faceți copii sau nu? Aș putea să-ți dau și câteva replici bune dacă ai rămas în pană. Distrug garantat o căsnicie într-o săptămână. —Nu plec până nu-mi spui că m-ai iertat. Știu că ești foarte rănită, dar odată ce te vei detașa puțin, mai ales ținând cont de tot ce ți se întâmplă, vei vedea că nu merită să distrugi o prietenie din atâta lucru. — Atunci ai mult de mers pe jos. Cum a reușit, nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o duc și caută ceva nou. Dacă chiar crezi asta, atunci de ce ne-ai făcut pe toți să trecem prin tortura asta groaznică? Nu știu. De ce am făcut-o oare? Eram amândouă copleșite de această primă conversație sinceră. Mă simțeam rănită și vulnerabilă după ce Tally îmi dezvăluise că mi-a considerat dintotdeauna viața ca fiind stearpă și statică. Dintr-odată, devenise un fel de regină războinică Boadicea, care făcuse față cu mult curaj furtunilor și foametei, cucerind noi teritorii, pe când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fericirii lui. Abia acum înțelegeam. Pornisem în căutarea unui lucru care nu-mi aparținea de drept și abandonasem un lucru pe care îl aveam, din cauză că mă simțeam îndreptățită să fiu fericită. Și făcând asta nu numai că m-am pomenit rănită, dar i-am și rănit pe toți cei din jurul meu. Mai ales pe Mark. Nu mai pot. Nu mai pot. A fost ciudat să mă duc la înmormântarea cuiva pe care îl cunoșteam de atât de puțin timp. Dar, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar o dâră de sânge pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele camarazilor răniți. Dar, dintre cei alcătuiesc micul grup de ajutoare ale autorului, numai Burgess Noakes știe ce Înseamnă moartea pe frontul de vest, iar el nu dorește să vorbească despre ea. E mulțumit că a scăpat cu o rană Încasată În slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Theodora, imprudentă, i-a menționat-o. Astfel, Theodorei i se dă de Înțeles că prezența sa În apartament nu mai este necesară, cu excepția situațiilor În care este nevoie de serviciile sale de secretară. Consideră tratamentul nedrept, dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă să vină zilnic În vizită, interesându-se de sănătatea lui HJ și intrând să Îl vadă dacă se poate, urmărind În toate aceste ocazii semnele tensiunii crescânde din casă. Dna James le irită pe asistente amestecându-se În Îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie prima care să audă din gura lui relatarea evenimentului. Era conștient de risc, dar stabilise dinainte cu Fenimore cu sentimentul că, dacă spectacolul avea să fie un eșec, ea era cea mai În măsură să Îi oblojească orgoliul rănit. Din fericire, nu avea să fie nevoie de astfel de servicii, dar acum avea În minte altceva. Fenimore ocupa un apartament plăcut pe o terasă cu clădiri stil Regency, cu privire spre promenada cu magazinele ei, de după două șiruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
camarazi ca Du Maurier și Gosse erau, desigur, inestimabil de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spus, am parcurs deja piesa de vreo două ori (și se uită rapid la ceasul de buzunar). Cred că e mai bine să Începem. Doamnelor și domnilor, sunteți gata? Cu o Înclinare țeapănă a capului, care se voia expresia demnității rănite, Henry eliberă scena și coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau o pantă, cu vedere către o vale aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm. Eram În viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui. În ziua aia, batalionul a pierdut două sute de oameni, uciși, dispăruți sau răniți. Și ce-am câștigat? Praful de pe tobă. Nici un metru de pământ, până la urmă. Cum a zis căpitanul Courthope, o nenorocire. Se aude o bătaie discretă În ușă. — Trebuie să fie asistenta de zi, spuse Burgess. Vă mulțumesc că m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pe urmă tăcere. Lângă mine un clănțănit din dinți, cu multe strofe. Adineaori, ba nu, înainte ca orga să-și fi terminat piesa de concert, atunci a început clănțănitul răpăit, a continuat fără întrerupere și încă mai durează atunci când strigătele răniților încep să acopere toate celelalte zgomote. Oricât de scurtă a fost, a ajuns: încă pe parcursul primei lecții am învățat să-mi fie frică. Groaza a pus stăpânire pe mine. Nici urmă de culcat, înainte marș ca la instrucție, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba se ciorovăia în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Privește uimit, neîncrezător... Pe urmă, nisipul învârtejit îmi acoperă vederea spre bucătăria care aburește neatinsă, până când noi - el purtat pe sus, eu sprijinit - suntem transportați într-o mașină a sanitarilor, numită pe scurt Sanka. Un sanitar sare-n picioare. Alți răniți sunt nevoiți să rămână afară, înjură, careva vrea neapărat să vină cu noi, se agață... În sfârșit, ușa se închide, este blocată. Acum ne târâm, se poate bănui, în direcția punctului principal de prim-ajutor. Miros de Lysol. Protejat, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
abia acum ar fi înțeles în ce stare era. Asta m-a înspăimântat, fiindcă era o noutate la el: pe chipul său se citea frica. Și pe urmă, după o pauză în care nu l-am auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot țipat, până când a tăcut. Provizii de apă nu existau. Nici un sanitar care să fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mereu să tresar speriat. Și până la urmă tot am dormit, nu știu cât. Când mărfarul a oprit la destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista aici, i-a sortat pe cei răniți ușor și pe răniții grav. O privire era de ajuns. Cât de repede mergea! Meißen, străvechiul oraș cu dom rămas în chip miraculos în picioare zăcea în lumina matinală a unei dimineți de primăvară. La fel ca în cântec, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era de ajuns. Cât de repede mergea! Meißen, străvechiul oraș cu dom rămas în chip miraculos în picioare zăcea în lumina matinală a unei dimineți de primăvară. La fel ca în cântec, toate păsările erau deja aici. Lacomi, unii dintre răniți, printre care și eu, au întins mâinile după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor Germane, care se vedea că erau obișnuite cu descărcarea unor transporturi cu un astfel de conținut. Cei grav răniți au fost transportați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lacomi, unii dintre răniți, printre care și eu, au întins mâinile după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor Germane, care se vedea că erau obișnuite cu descărcarea unor transporturi cu un astfel de conținut. Cei grav răniți au fost transportați cu camioanele. Noi, cei răniți ușor, mergeam șchiopătând și sprijinindu-ne unul de altul pe drumul pietonal ce urca spre cetatea în care fusese amenajat spitalul militar de campanie. Cetățeni ai orașului, printre care multe femei, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au întins mâinile după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor Germane, care se vedea că erau obișnuite cu descărcarea unor transporturi cu un astfel de conținut. Cei grav răniți au fost transportați cu camioanele. Noi, cei răniți ușor, mergeam șchiopătând și sprijinindu-ne unul de altul pe drumul pietonal ce urca spre cetatea în care fusese amenajat spitalul militar de campanie. Cetățeni ai orașului, printre care multe femei, stăteau pe marginea drumului. Unii îi ajutau pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ingredientele într-o oală, să umplu asta cu aia, să le produc, prin adaosuri, un gust deosebit și să-mi imaginez, în timp ce gătesc, oaspeți vii sau morți, s-a anunțat încă de la începuturile perioadei de foame care mă rodea, atunci când rănitul vindecat a fost smuls din mâinile pline de grijă ale surorilor medicale și când, de la cura din Marienbad, am ajuns direct în lagărul foamei din Oberpfalz. Printre cei zece și apoi mai multe zeci de mii de prizonieri de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Plin de haz, hârșit, șmecher, a reușit de fiecare dată s-o scoată la capăt. Înaintare, război de poziție, luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când am cântat în pădure, de frică, Hans cel mic până când am primit un răspuns... Caporalul salvator, căruia un obuz rusesc i-a retezat ambele picioare, în timp ce mie... Crezând totuși până la sfârșit în victoria finală... Până în visele febrile ale celui rănit ușor ajungeau degetele unei fete cu codițe negre... Foamea care rodea... Jocul cu zarurile... Iar apoi, de necrezut în fotografie: Bergen-Belsen, cadavrele stivuite - uitați-vă, haideți, uitați-vă, nu întoarceți privirea numai pentru că așa ceva este, într-o formulare grăbită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
socru a găsit că ziua aceasta, oricâte conotații negative ar avea pentru un german pentru el, ca elvețian, nu avea nici un fel de semnificație politică, iar pe deasupra, după cum auzise el de la fiică, eu supraviețuisem zilei de 20 aprilie 1945 -, ușor rănit, ce-i drept, dar cu noroc. Negustorul de fierărie cu principii adânc înrădăcinate, ofițer în rezervă al armatei elvețiene oricând pregătite, ascundea o fire moale. Suferea vizibil din cauză că trebuia să impună ceva. Dar de îndată ce eu, ca să mai confirm o dată încuviințareal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Înainte de vreme, salvând Într-o valijoară de fibră banii Încasați. Drumul mi-era clar: să caut o vizuină, un cuib, un refugiu greu de localizat, unde să stau la umbră pe când practicienii de buzunar de la spitalul Durand aveau să externeze rănitul. La stăruințele unui bucătar negru, m-am instalat la Noul Imparțial, un hotel aflat la un cvartal și ceva depărtare de mahalaua Unșpe, unde am adunat material pentru studiul meu polițist Victima lui Tadeo Limardo* și unde am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Beth Îl Înfășurase În niște pături și Îl mutase lângă Încălzitorul cel mare din Cilindrul D, atât de aproape Încât auzea destul de tare zumzetul elementelor electrice, dar tot Îi era frig. Se uita acum la ea cum Îi bandaja genunchiul rănit. — Cum se prezintă? se interesă el. — Nu prea bine; tăietura a ajuns până la os. Dar o să te faci bine. Au mai rămas câteva ore. — Da, eu... au! — Iartă-mă, e aproape gata! Beth respecta instrucțiunile de prim-ajutor de pe computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]