6,632 matches
-
dacă jurnalul aparținea exclusiv zonei invizibilului, păcat nemărturisit și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori, canapelei psihanalistului 15, loc al investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
admire și să nu-i iubească, dacă i-a văzut cât de prețioase însușiri au?" După părerea lui, constructorul antic ar fi avut chiar o simpatie specială pentru copiii daci, pentru că i-ar fi salvat viața când barca lui se răsturna în Dunăre (sic!). Concluzia: Știți voi, copii, ce dovedește asta? Că dacii erau oameni buni" (Dumitru Almaș, Povestiri istorice, partea I, p. 16). Iată cum o performanță a tehnicii romane folosea ca prilej de cultivare a "strămoșismului", prin atemporalizarea unor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rateze ținta. Diversele incidente care perturbă traiectoria (vîntul care o deviază, obstacolul pe care ricoșează) joacă un rol de "întîrziere", ce nu schimbă necesitatea finală de a reuși sau a da greș. Spre deosebire de Propp care socotește funcția drept invariant, Bremond răstoarnă perspectiva, considerînd constelația personajelor drept motorul textului; secvența se poate reorganiza ilustrînd evoluția psihologică sau morală a personajului, care este mai mult decît un simplu instrument în slujba acțiunii. Eroul este "scopul și mijlocul povestirii". De aceea în Logica povestirii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
onorific la Colegiul Bowdoin din Maine; călătorește în Europa în toamnă 1969 66 Se publică o evaluare critică a Hortensei Flexner; Yourcenar rămâne în Europa până la primăvară 1970 67 Este aleasă în Academia Regală Belgiană An Istorie Cultură 1959 Castro răstoarnă regimul Batista din Cuba Sarraute, Planetarium 1960 Introducerea noului franc francez Ionesco, Rinocerii 1961 Învingerea revoltei algeriene. Gagarin efectuează primul zbor în cosmos Genet, Les Paravents. Se fondează Tel Quel. Robbe -Grillet, Ultimul an la Marienbad 1962 Criza rachetelor cubaneze
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sclavia presupusă de pierderea ființei iubite odată cu o moarte desăvârșită 15. În sfârșit, interviurile i-au permis lui Eugen Simion să observe, pe lângă idealul definitoriu al scriitoarei cel de a înțelege ordinea universală , și absența oricărei încercări de a o răsturna 16. Pe scurt, cum observa unul dintre cei mai fini cititori, Petru Creția, în cadrul fundalului compus din esențe, greutate au mai puțin elementele arhetipale, mitologice ori transcendente, cât o anume senzualitate amară, echilibrată de o luciditate care se impune prin
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trebuie să fi fost o epopee a lașității, dacă ținem seama de sensul oximoronic al cuvântului (deilos, gr. = fricos, temător; iada, gr. = aventură, luptă, acțiune), intenționat parodic. Apare astfel o primă trimitere către ideea de anti-epopee (Deiliada fiind o Iliadă răsturnată), către ceea ce, ulterior, se va numi poem eroi-comic și va fi specific, din Renaștere, aproape tuturor literaturilor europene 100. Cu alte cuvinte, atunci când aduce în discuție comedia, Aristotel numește atât opere parodice, cât și parodiști, cel mai de seamă dintre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
salt către romanul latin, de multe ori conținând parodii fie la adresa romanului grec, în special a celui cultivând erotismul în accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
după un Ev Mediu însângerat). Un detaliu reținut de teoria literară confirmă ipoteza: și într-un moment temporal, și în celălalt, parodia ezită în a-și stabili cu certitudine o identitate generică. Este prezentă pretutindeni, în poezie, proză sau teatru, răsturnând tiparele demonetizate. De la o simplă specie, facil de înseriat într-un gen sau altul (roman de aventuri, nuvelă sau poem eroi-comic), tinde și chiar devine un gen în sine. Dar și în postmodernism textele parodice vor funcționa tot ca o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
controversate. Parodiștii italieni se apropie, ca structură și inițiativă cel puțin, de cei ce practicau această tehnică, sub diferite forme ale epicului, în Antichitate. Nici nu putea fi altfel, într-o perioadă al cărei tabel de valori, fie el și răsturnat pe alocuri, trimite declarat la axiologia perioadei anterioare menționate. În fața unui auditoriu dornic să-i asculte, anticii adăugau coordonatelor deja trasate ale povestirii (discursului, dialogului etc.) și câteva detalii picante, amuzante, menite, pur și simplu, să-i facă să capete
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care le regăsim în ediția citată la pagina 66. De fapt, scurte parodii ale diferitelor momente din narațiunile populare sunt presărate în această narațiune aproape pretutindeni: legenda întemeierii Parisului este, în capitolul al XVII-lea, un fel de "botez creștinesc" răsturnat 262, în timp ce poțiunea miraculoasă din romanele medievale se transformă, în capitolul al XXIII-lea, într-un "clistir cu fiertură de spânz, iarba-nebunilor" pe care Ponocrat i-l administrează lui Gargantua ca să-i curețe "creierii de stricăciune și de toate deprinderile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Renașterea după un Ev Mediu însângerat). Un detaliu specific teoriei literare confirmă ipoteza: și într-un moment temporal, și în celălalt, parodia ezită în a-și stabili cu certitudine o identitate generică. Este prezentă pretutindeni, în poezie, proză sau teatru, răsturnând tiparele demonetizate. De la o simplă specie, facil de înseriat într-un gen sau altul (roman de aventuri, nuvelă sau poem eroi-comic), tinde și chiar devine un gen în sine. Chiar anumite teme revin obsesiv. Și parodiștii postmoderni își îndreaptă armele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezintă un text oferit spre decriptare cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism, se regăsește în orice definiție a parodiei întrucât aceasta din urmă își asumă, asemeni primului termen al comparației, întotdeauna dreptul de a răsturna ierarhiile, de a interveni în canonul literaturii universale pe care îl transformă într-un proces mobil, dinamic de reapreciere. Ea operează prin factori precum kitch-ul, ironia, simularea pentru ca opere considerate tabu să fie repuse, sub o formă "accesibilizată", în circuitul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Iar pentru Matriona acesta era sfârșitul întregii ei vieți"196. În timp ce oamenii încearcă să transporte lemnele, se produce accidentul pe calea ferată, despre care era vorba încă în expozițiunea povestirii. Este aproape un dezastru feroviar, pentru că trenul era să se răstoarne de pe șine din cauza tractorului încărcat cu lemne, înțepenit pe linia ferată. Aceasta înseamnă sfârșitul groaznic al Matrionei, care plecase împreună cu toți ceilalți să ajute la transportul lemnelor. Dincolo de povestea unei femei simple din popor, pe care o prețuia Ignatici, se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
bătute în scânduri. Cum mergi prin sat, și pe o prispă zărești o femeie moartă cu un prunc mort pe genunchi. Sau un bătrân așezat lângă un gard, el îți cere o bucată de pâine, dar când te întorci zace răsturnat pe spate, mort237. Există, în plus, o serie de alte aspecte ce susțin caracterul documentar al Arhipelagului GULAG. Soljenițîn indică sursele din care provin diferite informații, menționează numele reale ale personajelor care apar (multe dintre ele nume de personalități istorice
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cuvinte, porunca a cincea: Să nu ucizi, nu anulează acest drept, care, prin absența sa ar da cale liberă agresiunii și, indirect, prețuirii nedreptății, de altfel respinsă de Sfânta Scriptură. Mesajul creștin al Noului Testament, ilustrat în paginile Sfintei Evanghelii, răstoarnă structura păgână prin vestirea eliberării totale a omului și a autonomiei conștiinței individuale față de puterea politică. Apariția războaielor, răscoalelor și a lipsurilor umane (foamete, boli, trădări, ucideri etc.) nu pot fi evitate, potrivit lui Cristos, dar vai celui care le provoacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar, fără a se referi la aceia care intrau în armată îndată după ce au primit botezul ori după convertire. Tot aici se evidențiază verbul katalambáno, care pune accentul pe puterea persuasivă a adevăratei gnoze capabile să cucerească pe deplin individul, răsturnându-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile sale se împotrivesc conștiinței) pentru soldatul creștin, fiind înlocuit de cel ceresc (autorul conștiinței umane) care dirijează comportamentul omului, îndreptându-l spre ceea ce este drept
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene repune în discuție elementele elaborării doctrinei dreptului divin al suveranului, răsturnând critica filozofului, precizând că este posibilă ispășirea fiecărei persoane, fără nici o constrângere, și poate duce la prosperitatea unei comunități civile pacificate. Alexandrinul arăta prin aceasta că toți creștinii se supun cu bucurie legilor civile și puterii imperiale, cu condiția ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel care are inima plină de ură. Gravitatea acestei atitudini constă în refuzul darurilor lui Dumnezeu: dreptatea și pacea. În aceste condiții, omul care nu se regăsește în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
considerată iminentă, ar fi putut să justifice oarecum nerăbdarea autorului din «De corona». Împotriva acuzațiilor aduse creștinilor, considerați responsabili de calamitățile care se înmulțeau peste măsură asupra Imperiului roman, în Ad Demetrianum (un păgân, adversar al creștinilor; neidentificat cu exactitate), răstoarnă termenii acuzației făcându-i responsabili chiar pe păgâni pentru imoralitatea lor ce provoca pedeapsa divină. În Ad Demetrianum, 17, ni se prezintă o analogie evidentă conceptelor dezvoltate de Tertulian, pentru care creștinii renunțau să se sustragă vieții sociale pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cetățeanului față de statul roman în care se aflau, o îndatorire creștină. Acești scriitori au trăit după domnia lui Dioclețian (284-305), când încetaseră persecuțiile și se risipiseră temerile unui stat armat față de Biserica vremii; între timp apăruseră alte pricini care au răsturnat situația internă a Imperiului roman, din primele trei secole, în favoarea creștinismului. În timpul decăderii lente și inexorabile a Imperiului roman, Biserica și-a asumat treptat, cu sprijin imperial, conducerea religioasă, politică și civilă a popoarelor. Între secolele IV-VIII au apărut două
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Adunările își prezentau răspunsul lor. În plus, avea și dreptul de a dizolva ambele Adunări, concomitent sau una din ele (art. 45). Este cunoscut faptul că, într-un regim democratic, puterea legislativă avea primatul în raport cu celelalte. Constituția din 1938, însă, răsturna această regulă. Așa cum rezulta și din conținutul articolelor inserate, prioritatea o avea puterea executivă care, în cazul de față, era concentrată în mâna regelui. Fără motiv și explicații, acesta putea refuza sancționarea legilor adoptate de Parlament (art. 31), iar pe timpul
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Se reflecta o concordanță între prevederile noii Constituții și obiceiurile ce s-au perpetuat în viața politică din țara noastră. Întotdeauna, guvernele, miniștrii, erau numiți numai cu permisiunea monarhului, iar de la adoptarea Constituției din 1923 nici un guvern nu a fost răsturnat sau vreun ministru înlăturat prin voința Parlamentului. Deși, teoretic, suveranitatea națională era reprezentată de Parlament, de facto cel care o întruchipa era suveranul. Ca o practică la ordinea zilei, el se obișnuise să guverneze România numai prin decrete-legi. Ca lege
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Friessner. Pericolul profilat asupra României era imens: tăvălugul sovietic amenința însăși inima României, cu zona petroliferă, de însemnătate vitală pentru Axă în continuarea războiului. Este adevărat că Mareșalul Antonescu mai dispunea de câțiva ași în manecă pentru a spera să răstoarne cursul operațiunilor militare, dar, în primul rând, nădăjduia să stăvilească ofensiva inamicului pe aliniamentul Focșani-Nămoloasa-Brăila. Dar, pentru aceasta, Mareșalul l-a avertizat pe Friessner, la 22 august 1944, și se impunea ca, prin eforturi conjugate, trupele germane și române să
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
deosebește radical nu numai de partidele viabile care acționează în societățile liberale, dar chiar de partidele comuniste din cadrul acestor societăți. Ceea ce s-a întîmplat în Est constituie o veritabilă revoluție, adică o criză profundă în care în întreaga societate se răstoarnă valorile, un proces de destructurare și restructurare care afectează cea mai mare parte a relațiilor sociale. În modelul prezentat de Rokkan, revoluțiile reprezintă variabile și nu constante, numărul lor nu este limitat și, conform naturii lor, exprimă istoria fiecărei societăți
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
țările din grupul Vișegrad. Avînd o mare importanță la începuturile democratizării, clivajul Stat/societate civilă cunoaște diverse forme. Acesta a dispărut în Slovenia, în timp ce în Slovacia personalitatea controversată a lui Vladimir Meciar, care polarizează partidele pro sau contra lui, a răsturnat sistemul de alianțe. În Republica Cehă, Forumul Civic al președintelui Havel și-a permis luxul de a declara război, comuniștii găsindu-se în situația de a fi izolați și în opoziție. În Ungaria, MDF, care, împreună cu socialiștii a fost artizanul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]