4,549 matches
-
ce gândește d. I. C. Brătianu de ceea ce pe bun drept a trebuit să sufere ieri. E firesc lucru ca șarpele veninos să nu să poată dezvăța nicicând de obiceiul mușcăturii, pentru că natura minunată și neînțeleasă nu i-a dat decât răutate oarbă, dinți și venin. Dar desigur nu e plăcută stare pentru acest copil pervers al naturii când un călcâi puternic îi strivește capul hidos. [18 ianuarie 1880] ["UN ARHIEREU... Un arhiereu născut la Limoges a fost cândva ales papă. Limuzinii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să cred că poate să existe un astfel de om și căutam zadarnic să provoc în el ceea ce credeam că ascundea... Am fost turbulentă o lungă perioadă, ceea ce spuneam azi, negam a doua zi, îl jigneam fără motiv, râdeam cu răutate când îmi spunea că mă iubește... Petrică, tu te iubești pe tine și îți închipui că te dăruiești (dar el chiar se dăruia, asta e), nu mă cunoști, ce știi tu cum sânt eu?! Avea un surâs de copil, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întorc ceasul: avea arcul rupt, remontorul mergea în gol. Dacă Tasia nu m-ar fi prevenit ași fi putut crede că s-a stricat de la sine. Mă gândii mult cum să procedez, să aflu dacă o făcuse din greșeală, din răutate, adică cu intenție, sau din obiceiul pe care îl căpătase. Putea să nege. Dormea încă și o contemplai îndelung, turburat de trăsăturile chipului ei, care cu anii se accentuaseră și semănau chiar prea mult cu ale mele, amenințând să capete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însumi, cu întinderea bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să poarte bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu să aibă loc, apoi mi-o însușeam, devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai oprește din vorbit. Mă plasam în centrul atenției, cu reflectoarele inundând creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
englezii, și cu nemții, să le vândă formula.“ „Și membrul ăsta al clismaticilor nu se numea, din întâmplare, Arnold Fast?“ Arnold Fast, orbul care făcea pe orbul - aș fi vrut să-i adaug. Inginerul m-a privit cu admirație și răutate. Apoi a continuat, ca și cum n-ar fi auzit nimic: „Negocierile au durat vreo trei decenii, timp în care nemții și englezii s-au luptat în două războaie mondiale. Pe fir au intrat și-americanii. Au cumpărat-o cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la pagina 13 apar, alături de tripleta "ta-tă, mu-mă, soră", cuvintele "lu-mi-nă, po-ma-nă, vir-tu-te, drep-ta-te", reluate apoi sub forma "drep-ta-te, lu-mi-na-re, deș-tep-ta-re, des-ro-bi-re". Peste alte câteva pagini sunt introduse fraze scurte, de genul "Neam fără soldați", "Legi nedrepte", "Răutate ocrotită", "Despotism înformă", "Necazuri suferite cu voia noastră" (p. 15). Propaganda ideologică este deja manifestă, chiar și în aceste construcții propoziționale primitive. Însă mesajul didactic devine în scurt timp și mai radical, introducând o idee frizantă cu principiul suveranității populare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după întâia clipă de stupoare. Această nouă femeie i-a declarat că i-ar fi absolut indiferent dacă el s-ar căsători chiar acum, cu oricine, dar că a venit să nu permită această căsătorie, să n-o permită din răutate, doar pentru că așa are ea chef și că, deci, chiar așa trebuie să se întâmple - „măcar să râd de tine pe săturate, pentru că acum, în sfârșit, am chef și eu să râd“. Cel puțin așa se exprimase; poate că nu spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dat o lecție; îți mulțumesc, Aglaia. De altminteri, toate astea-s fleacuri. Încă nu-s atât de proastă pe cât par și pe cât vor să mă scoată fiicele mele. Am caracter și nu sunt foarte rușinoasă. De altfel, o spun fără răutate. Vino aici, Aglaia, sărută-mă, hai... și ajungă-ți cu gingășiile, spuse ea, când Aglaia îi sărută cu foc buzele și mâna. Continuați, prințe. Poate că vă veți aminti ceva mai interesant decât măgarul. — Nu înțeleg, totuși, cum poate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ore după ce ați făcut cunoștință? Cum? Pe lângă toate chinurile lui, numai gelozia mai lipsea, iar aceasta îl înțepă pe neașteptate drept în inimă. — Asta chiar că n-aș putea să v-o explic, îi răspunse prințul. Ganea îl privi cu răutate. — Nu cumva v-a chemat în sufragerie tocmai ca să vă dăruiască încrederea ei? Doar voia să vă dăruiască ceva, nu-i așa? — Nici eu nu înțeleg decât așa. Dar pentru ce mama dracului? Ce-ați făcut acolo atât de măreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna? — Merg, dacă zici tu, numai că mai bine stai și judecă singur: mai e acum cât de cât cu putință să merg? Ea nu-i așa. Ai văzut doar ce originală e! Umblă cu subterfugii! Și Ganea râse cu răutate. — Știu și eu că nu e așa și umblă cu subterfugii; problema e: despre ce fel de subterfugii e vorba? Și, Ganka, ia gândește-te: drept cine te ia? Chiar dacă i-a sărutat mamei mâna. Chiar dacă nu-s decât subterfugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copilărie, poate chiar o poezie; totuși va fi cu atât mai vesel și treaba tot se va face. Voi duce totul până la capăt și voi rezista. Rira bien qui rira le dernier*! Epancin de ce mă jignește în halul ăsta? Din răutate? Nu, n-ar face-o niciodată. Pur și simplu, pentru că sunt prea neînsemnat. Însă, mai târziu... Totuși, ajunge și trebuie să plec. Pe deasupra, Kolea și-a băgat de două ori nasul pe ușă, ceea ce înseamnă că sunteți chemat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebă el și adăugă deodată: mai ții minte cum am venit amândoi cu trenul de la Pskov, la sfârșitul toamnei, eu aici, iar tu... cu pelerina, mai ții minte ghetrele? Și Rogojin râse brusc, de data aceasta cu un fel de răutate fățișă și parcă bucurându-se că a reușit să și-o exprime cumva. — Te-ai mutat aici de tot? îl întrebă prințul, uitându-se prin birou. — Da, sunt acasă. Unde să locuiesc dacă nu aici? Nu ne-am văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
văzut de bunăseamă pe fereastră. „Ce-ai face cu mine, zice, dacă ai vedea că te înșel?“ N-am mai putut răbda și i-am zis: „Știi tu și singură.“ — Ce să știe? — Da’ eu de unde să știu! râse cu răutate Rogojin. Atunci, la Moscova, n-am putut-o prinde cu nimeni, deși am urmărit-o mult timp. M-am apucat odată și i-am spus atunci: „Ai făgăduit că mergi cu mine la altar; intri într-o familie cinstită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se și continuând să zâmbească, până la Burdovski și Doktorenko, care stăteau în picioare lângă ieșirea de pe terasă. — Ah, de asta mă temeam! exclamă prințul. Chiar așa trebuia să se întâmple! Ippolit se răsuci repede spre el cu cea mai turbată răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-și reteze părul ei splendid? (Doamne, la timpul meu n-am avut un păr așa de frumos!) Doar și pusese mâna pe foarfece, doar numai îngenunchind am înduplecat-o să renunțe!... Bine, să zicem că a făcut-o din răutate, ca să-și chinuie mama, pentru că fătuca e rea, nesupusă, răzgâiată, dar, mai ales, rea, rea, rea! Însă parcă grăsana de Alexandra nu ținea și ea morțiș să-și taie pletele, dar de data asta nu din răutate, nu dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut-o din răutate, ca să-și chinuie mama, pentru că fătuca e rea, nesupusă, răzgâiată, dar, mai ales, rea, rea, rea! Însă parcă grăsana de Alexandra nu ținea și ea morțiș să-și taie pletele, dar de data asta nu din răutate, nu dintr-un capriciu, ci sincer, ca o proastă, pe care tot Aglaia o convinsese că fără păr va dormi mai bine și nu o va durea capul? Și de cinci ani încoace, câți, câți, câți pretendenți n-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați remarcat deloc coincidența. — Uite ce-i, domnul meu, se înfierbântă Lizaveta Prokofievna, toți ne-am dat seama că stăm aici și ne lăudăm în fața lui, însă el a primit astăzi o scrisoare de la unul dintre ei, chiar de la capul răutăților, de la cel coșuros, îl mai ții minte, Alexandra? În scrisoare își cere iertare, chiar dacă o face în felul lui, și îi dă de știre că și-a părăsit tovarășul care atunci îl instiga, mai ții minte, Alexandra? Cică acum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Eu l-am adus! — Ah, pariez, începu subit să fiarbă Lizaveta Prokofievna, uitând cu totul că acum câteva clipe îl lăudase pe prinț, pariez că s-a dus ieri în mansarda lui și i-a cerut iertare în genunchi, pentru ca răutatea asta de om să-i facă onoarea de a se muta aici. Te-ai dus ieri la el? Adineaori doar ai spus-o cu gura ta. Așa-i sau nu? Ai îngenuncheat în fața lui sau nu? — N-a îngenuncheat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe care îl privea cu atenție în momentul acela. Întins pe canapea, Ippolit dormea. — Ia spuneți-mi, prințe, la ce bun s-a băgat băiatul ăsta în casa dumneavoastră? spuse el deodată cu o ciudă atât de evidentă, chiar cu răutate, încât prințul rămase mirat. Pariez că n-are gânduri bune! — Am remarcat, spuse prințul, sau cel puțin mi s-a părut, Evgheni Pavlovici, că astăzi persoana lui vă interesează foarte mult; așa-i? — Și adăugați, vă rog: în împrejurările date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puteam ieși ca toată lumea. Nu puteam suferi mulțimea care umbla de colo-colo, agitată, veșnic îngrijorată, posomorâtă și temătoare, care forfotea împrejurul meu pe trotuare. La ce bun veșnica lor tristețe, veșnica lor îngrijorare și agitație; la ce bun veșnica lor răutate posacă (pentru că sunt răi, răi, răi!)? Cine-i de vină că ei sunt nefericiți și nu știu să trăiască, având dinaintea lor șaizeci de ani de viață? De ce Zarnițân s-a lăsat să moară de foame, având la dispoziție șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jur: m-a înșfăcat de mână și mi-a spus splendidul său «Du-te», fără să se supere absolut deloc. Demnitate avea, chiar multă, chiar care nu i se potrivea deloc (așa că, sincer să fiu, era chiar foarte comic), dar răutate nu avea. Poate că, pur și simplu, a început deodată să mă disprețuiască. De atunci, de două-trei ori când l-am întâlnit pe scară, a început deodată să-și ridice pălăria în fața mea, gest pe care nu-l făcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jours, que leur mort soit pleurée, Qu’un ami leur ferme les yeux!* Dar, oameni naivi, credeți, credeți că până și în această cuviincioasă strofă, în binecuvântarea academică a vieții de către aceste versuri franțuzești s-a îmbâcsit atâta înveninare, atâta răutate înverșunată, încântată de sine în rime, încât chiar și poetul, poate, a făcut-o de oaie și această răutate a luat-o drept lacrimi de înduioșare, murind cu această convingere: fie-i țărâna ușoară! Aflați dar că există o limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până și în această cuviincioasă strofă, în binecuvântarea academică a vieții de către aceste versuri franțuzești s-a îmbâcsit atâta înveninare, atâta răutate înverșunată, încântată de sine în rime, încât chiar și poetul, poate, a făcut-o de oaie și această răutate a luat-o drept lacrimi de înduioșare, murind cu această convingere: fie-i țărâna ușoară! Aflați dar că există o limită a rușinii în conștiința propriei nimicnicii și debilități, dincolo de care omul nu mai poate trece și datorită căreia începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlovici. Pe desupra, sunteți o persoană deosebit de curajoasă; numai aveți grijă să nu vă numărați printre cei zece vizați. — Cel mai probabil e că nu va ucide pe nimeni, spuse prințul, privindu-l îngândurat pe Evgheni Pavlovici. Acesta râse cu răutate. — La revedere, trebuie să plec! N-ați remarcat că i-a lăsat cu limbă de moarte Aglaiei Ivanovna o copie din Confesiunea lui? — Da, am remarcat și... mă gândesc la asta. — Asta e, gândiți-vă și la cele zece suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mai iubesc. De unde știi că s-a îndrăgostit într-adevăr de... moșierul la care a fugit? Nu, știu tot; și-a bătut doar joc de el. — Dar de dumneata nu și-a bătut joc niciodată? N-nu. Râdea din răutate; o, atunci îmi reproșa groaznic la mânie; și suferea ea însăși! Dar... pe urmă... o, nu-mi aduce, nu-mi aduce aminte de asta! Își acoperi fața cu palmele. Știi că îmi scrie scrisori aproape în fiecare zi? — Deci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]