3,968 matches
-
cal lucioasă și purta jeans mulați și o bluză cu volănașe de inspirație țărănească. Pe sub ea, burta era la fel de netedă ca un pepene galben. —Lauren! Bărbatul meu eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
noaptea târziu pun Întotdeauna lucrurile Într-o altă lumină: „oi fi fost eu pe cale de a divorța, dar măcar nu eram o tipă suferind de bulimie care apare În filme porno“, mi-am spus mie Însămi, Încercând să mă simt recunoscătoare pentru asta. Cred că am febră, i-am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ianuarie. Mai ales când soțul tău e În libertate, alături de o Vânătoare de Soți. — Da. Internet, replică paznicul. Asta nu-mi era deloc de folos. M-am uitat neajutorată la paznic. —Sau prin Ticketmaster. 212-555-6000. —Vă mulțumesc, i-am zis recunoscătoare. Slavă Domnului. Puteam să sun la Ticketmaster și să fac o rezervare pentru ora 6 P.M. - mai erau două minute. Am format numărul de pe telefonul meu mobil. Desigur, apelul meu fu preluat de un computer. Fir-ar să fie. —„Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Giles era logodit, În timp ce el Îl ținea la curent cu sentimentele lui Lauren pentru el, pentru ca Monterey să aibă o mai mare șansă să se Însoare cu ea. —Soțul tău și-a dat seama ce Îmi doream și Îi sunt recunoscătoare, aprobă Lauren, resemnată. Mereu am zis că un bărbat logodit este pe departe mai atrăgător decât unul singur. Și a fost foarte romantic și când Giles mi-a spus că inima albastră din diamant era destinată viitoarei sale soții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o măgulise; apoi însă, după ce primul val de plăcere a trecut, s-a gândit un pic mai bine și, în aceiași ochi, am zărit îndoiala și deruta. — Sunteți un om minunat, domnu’ Glass, mi-a spus, și vă sunt foarte recunoscătoare. Dar nu pot primi cadouri de la dumneavoastră. Nu e corect. Sunteți clientul nostru. — Nu-ți bate capul. Dacă eu vreau să-i fac un cadou chelneriței mele preferate, cine poate să mă oprească? Sunt un om bătrân, iar bătrânii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care nu te sufocă. A venit lângă pian, mi-a luat mâna ca să mi-o sărute recunoscător „pentru aceasta musica celesta“ și, cum „manina“ era rece - așa sunt întotdeauna mâinile mele -, a început să cânte din cea mai recentă operă a lui Puccini, Boema: „Che gelida manina se la lasci riscaldar...“ Mi-a tradus papa, care știe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât de strâns, încât să poată simți căldura unui alt trup așa de aproape de al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se gândească la ochii mamei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-ți că e vestit pentru măiestria lui de trăgător. Are o cămilă și o pușcă, așa că acolo jos am fi la discreția lui. Să așteptăm! Și așteptară toată noaptea, cu armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei și au zărit chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat și pe bărbat dormind liniștit la umbra lui. La distanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jurasem credință și, cu toate că n-am participat la complot și am aflat de el când totul se terminase, n-am îndrăznit să protestez - zâmbi trist. Mi-au cumpărat tăcerea numindu-mă guvernator absolut al unui teritoriu imens și am acceptat recunoscător. Dar ai dreptate, în fond, mi-e încă frică de el. Toți ne temem, pentru că ne culcăm cu certitudinea că într-o bună zi se va întoarce să ceară socoteală. Abdul întotdeauna se întoarce. — Unde e acum? — în deșert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape fără să respire, și îl studie, încercând să descopere ce fel de om era și ce tip de sentimente îi trezea. îi era teamă de el. îi era teamă de el și îl respecta în același timp; se simțea recunoscător pentru că îl eliberase și era, probabil, una dintre ființele cele mai sigure pe sine, mai corecte și mai admirabile din câte cunoscuse vreodată, dar exista ceva - poate paisprezece cadavre - ce se interpunea între ei doi. Sau poate era diferența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce ai lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să cânți prin toate crâșmele ordinare, pentru un blid de mâncare și-o poșircă. Trebuia să fiu recunoscător cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și nici măcar nu erau siguri, ca mine, că le-a fost spus adevărul gol-goluț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pericol de a rămâne fără cravată, ceea ce ar fi însemnat poate chiar și excluderea mea din cercul științific al ninetistelor. Mai întâi, cunoscută fiind simpatia mea față de profesorii școlii, nenea administratorul mi-a zis că ar trebui să-i fiu recunoscător într-un mod special profesoarei de chimie, domnișoarei profesoare de chimie, ca să fiu corect, pentru că, știa până și administratorul asta, era singura care-mi pusese o notă mai măricică. Domnișoara era pentru mine un caz aparte. Eram obișnuiți să acordăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere la franceză doar pentru faptul că deschideam uneori gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să nu-i mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nineta, e clar că mi-a pregătit o conferință științifică. Îi studiez iar chipul. Are aerul savantului care dă lovitura vieții. La o adică, la așa vis nici nu te puteai aștepta la altceva. Cred că și Nineta îmi este recunoscătoare pentru materia primă pe care o prelucrează acum, foarte febril. Mă așez mai confortabil, pentru a savura lungul monolog. Deodată Nineta deschide gura și dă drumul la vorbe, ca și cum ar slobozi, din înaltul cerului, o ghilotină: "E totul clar, Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe haine ce se puteau cumpăra cu bani. Bărbatul care ședea pe aceeași banchetă cu ea Își puse cu precauție palma pe glezna tinerei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe Myatt dormind pe culoar, cu spinarea rezemată de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l lase să doarmă și să se Întindă Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi dat o nouă speranță la viață, o viață care nu era o luptă continuă pentru supraviețuire. Poate că lumea nu era chiar atât de dură, se gândi ea. Își aminti că și casierul feribotului Îi vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi poți vedea viitorul, soarta de doi bani care-l așteaptă. — Dumnezeule! spuse domnișoara Warren. Am prins-o! Domnul Savory tresări: — Despre ce-i vorba? Întrebă el. O durere de dinți? — Nu, nu, spuse domnișoara Warren. Simțea că-i este recunoscătoare pentru iluminarea care acum inunda mintea ei cu lumină, nelăsând nici un colț Întunecat În care doctorul Czinner s-ar fi putut ascunde de ea. — Un interviu atât de minunat, asta am vrut să zic. Văd deja modul În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai era nimic de spus și stăteau În tăcere, ca niște prieteni vechi, gândindu-se fără agitație la noaptea care-i aștepta. Scurtul ei acces de recunoștință trecuse, acum părând nu numai inutil, ci și nedorit. Nu-i poți fi recunoscător cuiva pe care-l cunoști de atât de multă vreme. Primești favoruri și faci favoruri și vorbești puțin despre vreme, fără să te indignezi de-o mângâiere sau să te Întristeze un moment de indiferență, și dacă l-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se mai gândise până acum la nici una din femeile accesibile: e scumpă și dulce și mi-ar plăcea să fac ceva pentru ea. Timp de câteva momente, nu-i trecu prin cap că ea avea deja motive să-i fie recunoscătoare. — Intră, spuse el, intră. Îi luă valijoara din mână și o Împinse sub banchetă, iar apoi Îi apucă mâinile Într-ale lui. — Deci, spuse ea cu un zâmbet, iată-mă c-am venit, nu? În ciuda zâmbetului, Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-l văd pe funcționarul de la gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cometă, lumea Însăși sau doar un tren rapid din Ostende până la Istanbul. Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor brăzdate și supte, și Îl urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să le spună că fusese condamnat tocmai de credința lui, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui acoperiră carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pământul. Lăsă ziarul mai jos și privi peretele. Nu avea nici cea mai mică idee că un cutremur ar fi distrus Managua... Veștile ajungeau cu întârziere în Amazonia. Majoritatea nici nu ajungea, și în anumite cazuri se cuvenea să fii recunoscător pentru asta. Pe pagina a doua, apărea o fotografie enormă a candidatului opoziției, Ramón Cáceres, sub niște titluri gigantice: „Cáceres denunță criminala politică industrială a Guvernului.“ Ziarul Seara nu lăsa îndoieli asupra poziției sale în favoarea lui Cáceres și împotriva partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]