4,361 matches
-
1961), "Proștii sub clar de lună" (1962), "Cezar și Cleopatra" (1963), "Biedermann și incendiatorii" (1964), "Inima mea e pe înălțimi" (1964), "D'ale carnavalului" (1966), "Livada cu vișini" (1967), "Revizorul" (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: "Duminica la ora 6" și "Reconstituirea". Cel de-al doilea film al său, "Reconstituirea" narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă
Lucian Pintilie () [Corola-website/Science/299205_a_300534]
-
Stoian („Lila”), George Robu („Romică”). Inițial grupul a fost un hobby al celor trei. Primele încercări, în anul 1988, în formula de cinci, nu au avut prea mult succes. După ce doi membri ai trupei au renunțat, grupul Vacanță Mare realiza reprezentații temporare pe litoral, în special în vacanțele de vară. În 1992, la concursul grupurilor de umor neprofesioniste „Burduful de Aur”, organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu (unde Vacanță Mare a obținut locul doi ), cei trei membri inițiali
Vacanța Mare () [Corola-website/Science/299229_a_300558]
-
mare scenă de concert folosită vreodată de formație, structură poreclită „the Claw” ("gheara"), și de o configurație scenă/locuri pentru spectatori în format de 360 de grade, care a permis fanilor să înconjoare scena din toate părțile. Turneul a cuprins reprezentații pe stadioanele europene și nord-americane în 2009. La sfârșitul anului, "Rolling Stone" a numit formația U2 într-o listă de opt „artiști ai deceniului”. Turneele i-au pus pe locul al doilea în lista totală de încasări din concerte, după
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
concertele. U2 a reluat turneul 360° în 2010 cu apariții în Europa, în Australia și în Noua Zeelandă. Apariția la și concertele din America de Nord din acel an au fost însă amânate din cauza unei accidentări grave a lui Bono la spate. Aceste reprezentații au fost reprogramate în 2011, după părțile din America de Sud și din Africa de Sud ale turneului. Când a luat sfârșit în iulie 2011, U2 360° stabilise recorduri pentru cel mai bine vândut turneu de concerte cu 736 milioane de dolari din vânzări
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Indépendance Roumanie”" (publicație în limba franceză) din 4 iunie 1896, redactorul Mișu Văcărescu (coborâtor din boierii Văcărești) își anunță snobii cititori că "luni 27 mai 1896, la sediul ziarului din Calea Victoriei, pe holul de la etajul I, a avut loc o reprezentație a "„minunii secolului”". "„Cinematograful, această senzație a zilei, a fost trimis să încânte Bucureștiul”" de celebrul impresar al "Adelinei Pati" și al "Eleonorei Duse", domnul "Schurmann", iar ziarul "„L'Indépendance Roumanie”", a fost gazda și patronul primelor reprezentații cinematografice în
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
loc o reprezentație a "„minunii secolului”". "„Cinematograful, această senzație a zilei, a fost trimis să încânte Bucureștiul”" de celebrul impresar al "Adelinei Pati" și al "Eleonorei Duse", domnul "Schurmann", iar ziarul "„L'Indépendance Roumanie”", a fost gazda și patronul primelor reprezentații cinematografice în București. Pentru scurt timp cinematograful se mută în sala cea mare din clădirea de pe bulevardul "„Eforiei Spitalelor Civile”", apoi în sala "„Hugues”" ( vis-a-vis de vechiul Teatru Național) iar după o vacanță de vară din nou în localul ziarului
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
au fost mai mult niște legende, în acel an un reporter TV pe nume Cornel Rusu, le descoperă într-un fișet metalic la spitalul care poartă numele celebrului medic. Filmele au fost realizate în perioada anilor 1898-1899.( A.N.F.) Senzația reprezentațiilor cinematografice bucureștene era filmul "„Sosirea trenului în gară”". Pentru înnoirea programelor curând se vor prezenta "imagini din țară" filmate de operatorul francez "Menu" unul din cei angajați de "frații Lumiere" pentru răspândirea și exploatarea invenției. "Primele vederi filmate românești" au
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
manifestă și la publicul bucureștean. Aparatul este cumpărat de cineva, însă spectacole de cinema nu se vor mai da până în 1905. Atunci, cineva cu numele de "Oeser", apoi "„demonstratorul” Kuperman", "„distinsul electrician A.C.Bottez”" și mulți alți anonimi, vor relua reprezentațiile cinematografice. Spectacolele au fost prezentate în sălile "„Edison”, „Eforie, „Teatrul Liric”, „Circul Sidoli”". În 1906-1907, la circul Sidoli din Iași, se înființează prima sală de cinematograf din România în care se puteau face proiecții cu caracter permanent și unde au
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
poveste morală inspirată din John Milton și "Madeleine" sunt refuzate. "Misterele din Marseilles" ("Les Mystères de Marseille"), un roman-foileton care apăruse cu puțin timp în urmă, este adaptat pentru teatru împreună cu Marius Roux, dar piesa nu supraviețuiește decât pentru câteva reprezentații. Prima lucrare publicată de Zola este colecția de povestiri, "Povestiri pentru Ninon", care are ca origine texte scrise încă din 1859. Încă de la douăzeci de ani, scriitorul se poate exprima cu talent și lejeritate, într-o formă ușor de publicat
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Kamocsa și Günther Reininger. Urmează o scurtă perioadă în care formația cântă mai multe piese blues-rock, în majoritate compoziții de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând totodată și la pian. Formația dădea reprezentații în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6. Cu un repertoriu asemănător s-au prezentat și la Festivalul Studențesc din 1970, organizat la Sala Palatului din București, dar impresia lăsată nu a fost extraordinară. De asemenea, au participat și la un
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
profesori se ocupau cu dramaturgia. Prima clădire dedicată exclusiv culturii a fost construită în Centru între 1821 și 1822 în stil eclectic de către contele Sámuel Teleki și poartă numele de Palatul Apolló. În incinta clădirii erau organizate baluri, aveau loc reprezentații de teatru ale trupelor profesioniste care vizitau orașul și aici ieșeau prima oară in societate tinerele din protipendadă. În timpul Revoluției și Războiului de Independență Maghiară din 1848-49 Palatul a devenit un important loc de strategie a tinerilor revoluționari. Primul teatru
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
din România. Galopiada Secuiască este un festival cultural și gastronomie, respectiv un concurs hipic pe dealurile Pivnițe Mari din Moacșa la care participă călărețiile din Ținutul Secuiesc pentru a califica în primele două locuri pentru a putea participa apoi ca reprezentații regiunii la Galopul Național din Budapesta. În apropierea complexului se desfășoară Festivalul Peninsula, unul din cele mai mari festivaluri din România. Festivalul Peninsula-Félsziget este un festival de muzică internațională organizată de "Sziget Cultural Management" din Ungaria și de "MIÉRT", organizația
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
lui Mozart, concertul său pentru pian în Mi bemol major K.482 (1785), cvintetul pentru clarinet K.581 (1789), și marea simfonie în Sol minor K.550, au fost prezentate la sugestia lui Salieri care chiar a dirijat una dintre reprezentații în 1791. În ultima sa scrisoare care a supraviețuit, Mozart îi spune soției sale despre prezența lui Salieri la opera sa "Flautul Fermecat" K 620 vorbind entuziasmat: "" A ascultat-o și vizionat-o cu toată atenția, și de la uvertură până la
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri. Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu "Henric al III-lea și curtea sa", la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric. A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
este publicată în colecția "Universul literar", împreună cu volumul "Trei comedii: Școala nevestelor, Calul de curse, Liniștea soțului" - difuzate anterior și de Radio București. În 1941, "O crimă pasională", care fusese interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul "Sfântul Părere", publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat î Ed. Cartea românească
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
valoroase în artă și pentru activitate merituoasă” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. În anul 1996, Teatrul Municipal din Buzău a primit numele său, cu această ocazie având loc reprezentația piesei "Omul cu mârțoaga". În cartea sa de memorii, actorul Ion Finteșteanu i-a dedicat actorului și dramaturgului Gheorghe Ciprian un capitol intitulat «„Omul”...». El îi face următorul portret artistico-uman: "„În artă?... Juca teatru... juca!? E un termen care în
George Ciprian () [Corola-website/Science/298909_a_300238]
-
alături”, “Paharul cu sifon”, “Baletul electronic”, “A cincea lebădă”, “Ordinatorul”, “Beția Sfântă”, “Salonul”, “Cartea lui Ioviță”, toate de relativ succes, dar mai ales “Un fluture pe lampă”, “Viața e ca un vagon”, “Piatră la rinichi”, care înregistrează mari recorduri de reprezentații și audiență la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 de piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu “Logodna”, “Cântec din fluier”, “Câteva halbe cu rom”, “Trepte”, “Cadoul”, “Urme pe zăpadă”, “Iancu la
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
redactor la revista „Teatrul” și, în Israel, in ultimii ani ai vieții. directorul revistei „Minimum”. După ce în 1956 i s-a jucat cu succes prima piesă, „Ziariștii”, la Teatrul Național din București, piesă care a înregistrat un număr-record de peste 900 reprezentații, Al. Mirodan a trecut la revista Gazeta literară. Teatrul de Comedie din București a fost inaugurat la 5 ianuarie 1961 cu piesa „Celebrul 702" a lui Mirodan (care era și secretar literar al teatrului), avându-l în rolul principal pe
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
al sau a fost "Oroonoko" publicat în 1688. Această carte prezintă biografia unui rege african fictiv ce fusese înrobit în Surinam. Romanele lui Behn prezintă influențe ale tragediei și demonstrează experiența acesteia ca dramaturg. Imediat ce interdicția regimului puritan precedent asupra reprezentațiilor teatrale a fost ridicată, dramaturgia a renăscut repede. Cele mai cunoscute piese din perioada de început a Restaurației au fost comediile lipsite de sentimentalisme și "dure" ale lui John Dryden, William Wycherley și George Etherege, ce reflectă atmosfera de la curte
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
in interiorul militarilor primul este consacrat evoluției materiei de la formele ei elementare la alcătuirea universului și la apariția ființelor vii înseamnă că găsește submulțimea muchiilor care formează un arbore care include toate vârfurile și al cărui cost este minimizat la reprezentații ce locuiesc în locuri umbrite talul este mai subțire în ciuda preciziei reduse artileria medievală producea pierderi grele inamicului în cazul tragerilor de aproape odată cu nașterea partidului majoritar a apărut și partidul de opoziție faima și ultima parte a vieții mușuroaiele
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
în "Curierul de Iași". În anul 1878 va avea o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la ședințele săptămânale de la Maiorescu și de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în București îi ocupă serile. În data de 28 ianuarie, sub titlul "Reprezentațiile Rossi" publică în "Timpul" o scurtă cronică teatrală. Pe 1 martie va publica în "Convorbiri literare" poeziile "Povestea codrului", "Povestea teiului", "Singurătate" și "Departe sunt de tine", trimise la numeroase insistențe din partea lui Iacob Negruzzi. Pe 16 aprilie publică în
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
Pe 30 - 31 martie, și pe 7 mai, de la ora 19 00, și respectiv pe 6 mai, de la ora 18 00, la Teatrul Evreiesc de Stat, vor avea loc reprezentațiile spectacolului Corp Străin.Citiți aici o cronică a spectacolului. Corp străin pornește de la istoriile personale și de familie ale echipei de creație a spectacolului legate de identitate, migrație și război. Artistele și artiștii implicați împărtășesc experiențe personale, documentează poveștile de
Spectacolul Corp străin la Teatrul Evreiesc de Stat () [Corola-website/Science/296179_a_297508]
-
umană" ("one of the most elusive of the traditional problems of human culture").. A fost definită ca vehicol pentru expresia sau comunicația de emoții și idei, un mijloc pentru explorarea și aprecierea elementelor formale pentru sine, și ca "mimesis" sau reprezentație. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica între persoane. Benedetto Croce și R.G. Collingwood au avansat ideea idealistă că arta exprimă emoții și că opera de artă, așadar, există esențialmente în mintea creatorului. Teoria artei
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care nu îl consideră prea dotat. Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face progrese. În martie 1876 asistă în orașul Pisa la o reprezentație cu opera "Aida" de Giuseppe Verdi și din această clipă visează să devină compozitor de opere. În același an compune un Preludiu simfonic, doi ani mai târziu un Motet și un ""Credo"", cu a căror execuție obține un oarecare succes
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
premiera operei ""La Bohème"" (Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: ""La Bohème" (Boema) nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuși mai târziu după o reprezentație la teatrul din Palermo și apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia. În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă în premieră la "Teatro Costanzi" din Roma opera ""Tosca"", în rolul titular soprana română Hariclea Darclée. Deja la
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]