3,827 matches
-
-se primarul orașului Teheran, Mohammad Baker Kalibaf. Conducătorul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a preferat să nu sprijine în mod deschis pe niciunul din candidați și nu a luat măsuri pentru blocarea candidaturii lui Rohani, așa cum au cerut unele cercuri conservatoare, revoltate de unele declarații critice ale candidatului reformist cu privire la încălcări ale drepturilor omului și la starea relațiilor internaționale ale Iranului. Rohani a declarat că, dacă va fi ales, va pregăti o „cartă a drepturilor cetățenești”, va restaura economia țării (zdruncinată de
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
trei fii ai șohetului Moshe Grün și ai soției lui, Rahel, fiica unei familii de viticultori. El a mai avut și două surori. În copilărie Eliyahu a fost trimis la studii într-o ieșivă din orașul Satu Mare, dar s-a revoltat și a părăsit casa părintească. A lucrat ca ucenic de șelar și a intrat în mișcarea de tineret „Betar”. După ce a fost recrutat în armata română, a dezertat și a fugit în Ungaria, cu speranța ca va putea emigra în
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
de legile care se aplică în război trupelor regulate. Toate vor fi tratate fără milă, [vor fi] complet și radical exterminate.”" Un ordin special emis pe 10/23 ianuarie tot de generalul Prezan, s-a referit la reprimarea așa ziselor „revolte locale”, specificând că "„nu trebuie milă, toleranță și ezitare cu asemenea ocazii.”" În dimineața zilei de 10/23 ianuarie două detașamente ale Armatei Române, unul de la Briceni compus din 3 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Patrioți și filibusteri: incidente ale unui voiaj politic și de explorare”) (1860). Iarăși ca secretar privat, în 1857 Oliphant l-a urmat pe lordul Elgin și în misiunea acestuia în Chină și Japonia. În India au aflat de izbucnirea Mării revolte a Șipailor. În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a devenit comandantul forțelor britanice în Chină. Debarcați la Hong Kong, au fost prezenți la bombardarea Cantonului. Oliphant a luat parte la ocuparea Tianjinului. Însărcinat cu câteva misiuni
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
regulați și înarmați ai PPS și câteva zeci de muncitori cu statut semioficial de membru. Un grup mai mare trimis de la Varșovia în frunte cu Walery Sławek nu a ajuns la timp pentru a prelua conducerea sau pentru a influența revolta; în cele din urmă, protestul a fost unul anarhic și violent împotriva guvernului rus. Tensiunile au continuat să crească, și în seara de 21 sau 22 iunie (sursele diferă), muncitorii răsculați au început să ridice baricade și să atace patrulele
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
în peninsulă în fruntea unei puternice armate pentru a pretinde Apulia după moartea lui ducelui Guillaume din 1127. Mulți dintre principi i s-au supus, însă în vara lui 1131, atunci când Roger s-a retras, Grimoald și Tancred s-au revoltat imediat și au preluat portul Brindisi, deținându-l împotriva lui Roger. În mai 1132, Grimoald a fost capturat, iar Tancred a fost cruțat doar cu condiția promisiunii de a participa la cruciadă. El a renunțat la Brindisi pentru 20 de
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
a putea să suceeadă acestuia, drept pentru care a fost ales conte unchiul său Umfredo. La moartea acestuia din urmă, fiii acestuia Abelard și Herman (verii lui Richard) au fost ignorați de către unchiul lor Robert Guiscard. În timp ce Abelard s-a revoltat, emițând pretenții asupra moștenirii, Richard a trecut în tabăra lui Guiscard și a lui Roger de Sicilia. Richard a fost prezent alături de Guiscard la cucerirea Bari de la bizantini în aprilie 1071 și a luptat din răsputeri împotriva verilor săi rebeli
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
autorului "Anonymus Barensis". Petru este menționat de către cronicarul Amato de Montecassino ca intrând din nou în Melfi în 1057, pentru a disputa succesiunea cu fratele mai mic al lui Drogo, Robert Guiscard. Potrivit aceleiași surse, locuitorii din Melfi s-au revoltat împotriva sa, determinându-l să caute refugiu la Cisterna. Se pare că Petru și Guiscard au încheiat pace, dat fiind că, după cum notează Amatus, cele două fiice ale lui Petru s-ar fi căsătorit cu doi nobili bogați indicați de către
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
Vasile a murit în 1016, după ce a reușit să impună câțiva ani de pace în sudul Italiei. Leon Tornikios Kontoleon a sosit ca succesor al lui Vasile Mesardonites în luna mai a acelui an. La moartea lui Vasile, Melus se revoltase din nou, însă de această dată el recursese la serviciile unei cete de normanzi abia sosiți în regoune, care fie fuseseră trimiși de către papa Benedict al VIII-lea, fie se întâlniseră direct cu Melus, cu sau fără intermedierea principelui Guaimar
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
fost înfrânți. Este vorba de primul asediu în care normanzii erau respinși înainte de Prima cruciadă. Marin Sebastus a fost înfrânt abia după ce unii dintre nobilii amalfitani au trecut de partea normanzilor și l-au trădat în 1101. Amalfi s-a revoltat încă o dată în 1130, atunci când Roger al II-lea al Siciliei i-a solicitat supunerea. Orașul a fost în cele din urmă supus în 1131, când amiralul Ioan l-a atacat pe uscat, iar George de Antiohia l-a blocat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și câteva cetăți. Abelard s-a revoltat din nou la sfârșitul lui decembrie 1071. El a recrutat printre trupele sale nu numai bizantini, dar și pe fratele său Herman, a cărui moștenire fusese de asemenea confiscată de către Robert Guiscard, ca și pe seniorii de Giovinazzo și Trani
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Moștenirea sa longobardă (din partea Sichelgaitei) îl făcea pe Borsa un candidat mai atractiv decât fratele său vitreg, Bohemund, care s-a văzut nevoit să caute adăpost la Capua. Având susținerea principelui Iordan I de Capua de Capua, Bohemund s-a revoltat împotriva fratelui său și a capturat Oria, Otranto și Taranto. Cu toate acestea, s-a ajuns la încheierea păcii între cei doi frați vitregi în martie 1086, cei doi acționând ca co-guvernatori ai ducatului. La finele verii 1087, Bohemund a
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
al II-lea al Siciliei cu prima sa soție, Elvira de Castilia. Roger apare pentru prima dată în cronici ca fiind prezent la Melfi în 1129, acceptând alături de tatăl său și de fratele său mai mic, Tancred fidelitatea din partea baronilor revoltați din Peninsula Italică. După învestirea sa ca duce de Apulia în 1135, unde se pare că a fost pus sub tutela și supravegherea lui Robert de Selby, Roger a luat parte la campaniile tatălui său în regiune, distingându-se în
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
nobilimea măruntă. În 1492, Dieta maghiară a limitat libertatea de mișcare a iobagilor și a crescut obligațiile acestora. Nemulțumirile țăranilor au izbucnit violent în 1514, când o armată bine înarmată de țărani pregătită pentru o cruciadă împotriva turcilor s-a revoltat împotriva magnaților sub conducerea lui Gheorghe Doja și s-a dezvoltat într-un adevărat război țărănesc. Marea și mica nobilime, unită de amenințarea războiului țărănesc, s-au organizat și i-au înfrânt în cele din urmă pe răsculați. Doja și
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
parte sau de ale majorității. Noțiunea de „disident” are străvechi rădăcini atât în latinescul "„dissidentia”", care înseamnă „dezacord” / „opoziție” între lucruri împrejur stătătoare, cât și în verbul "„dissideo”", care înseamnă „a fi în dezacord”, „a nu se înțelege”, „a se revolta”, „a se deosebi”, „a diferi (de)”. În prezent, termenul este folosit cu precădere pentru a desemna persoanele cu opinii opuse celor ale unui regim totalitar, care devin opozanți ai acestuia. Acest sens politic a început să fie utilizat în 1940
Disident () [Corola-website/Science/327609_a_328938]
-
Ludovic al IX-lea a plecat pentru a participa la cruciada a șaptea, rămânând dincolo de mări vreme de șase ani. Înțelegând că mama sa nu intenționează să îi acorde drepturile de stăpânire asupra Hainaut, Ioan I d'Avesnes s-a revoltat împotriva Margaretei a II-a și l-a atacat pe fratele său vitreg Guy de Dampierre, devenit recent conte de Flandra. Războiul a continuat prin atragerea de partea lui Ioan I a regelui german Wilhelm de Olanda. Luptele au continuat
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
asta spre Regatul Ungariei, unde a fost închis de Ștefan I. Regina văduvă a rămas în Germania, unde a devenit călugăriță, până la moartea sa, în 1063. Părțile centrale ale Poloniei erau controlate de Bezprym. Districtul central din Wielkopolska s-a revoltat împotriva nobilimii și clerului catolic. Districtul Mazovia s-a separat, iar un lord local, Miecław, a format un stat pentru el. O situație similară a avut loc și în Pomerania. Profitând de haosul și slăbiciunea lui Bezprym, ducele Bratislaus I
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
supravegherea prefectului Macedoniei. Cu toate acestea, unele cetăți grecești au reușit să-și mențină o independență parțială și să evite impozitarea. Insulele din Marea Egee au fost adăugate la acest teritoriu în 133 î.Hr.. Atena și alte orașe grecești s-au revoltat în 88 î.Hr., iar peninsula a fost zdrobită de generalul roman Sulla. Războaiele civile romane au devastat țara și mai mult până când Augustus a organizat peninsula ca provincia Achaia în 27 î.Hr.. Grecia a fost provincia cheie din estul Imperiului
Grecia romană () [Corola-website/Science/327701_a_329030]
-
Nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colonia a fost administrată de Guvernul de la Vichy și, între martie-august 1945 a fost complet sub control japonez. Începând cu mai 1941, membrii Viet Minh, conduși de Ho Și Min, s-au revoltat împotriva dominației franceze în revolta cunoscută sub numele de Primul Război din Indochina. Siam a devenit Thailanda în 1939, numele său fiind dat de populația Thai. Populația colonială franceză în 1940 (prezența cea mai mare) era de numai de 34
Indochina Franceză () [Corola-website/Science/327763_a_329092]
-
de Orléans, dacă acela era identic cu Udo "cel Bătrân", conte în Lahngau între 821 și 826. În 838, Gebhard s-a aliat cu Poppo de Grapfeld și cu arhiepiscopul Otgar de Mainz, pentru a lupta împotriva lui Ludovic Germanul, revoltat împotriva tatălui său, împăratul Ludovic cel Pios. Gebhard a avut următorii fii: care cu toții au deținut poziții importante în Francia Răsăriteană.
Gebhard de Lahngau () [Corola-website/Science/327985_a_329314]
-
de la contactul cu europenii a cauzat cea mai mare pierdere de vieți omenești pentru populațiile indigene. Estimări populației precolumbiene pentru teritoriul ce astăzi reprezintă SUA variază semnificativ, variind de 1 milion la 18 milioane de amerindieni După ce coloniile s-au revoltat împotriva Marii Britanii și a fost creată Statele Unite ale Americii, președintele George Washington și Henry Knox a conceput ideea de "civilizare" a americanilor nativi pentru asimilarea lor ca cetățeni americani Asimilație (ori voluntar ca în cazul indienilor Choctaw, sau forțat)a
Amerindienii din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327043_a_328372]
-
afectat pe romani atât demult încât au rugat zeii să oprească. Sextus Pompeius a strâns o armată formidabilă și o flotă navală de război impresionantă. Acesta instaurează o blocadă comercială împotriva Romei, întrerupând transporturile, în special de cereale, ceea ce a revoltat populația romană. Triumvirii s-au văzut obligați să încheie o pace cu Sextus. Conform termenilor pactului de la Misenium, Roma l-a recunoscut pe Pompeius Sextus ca domnitor al Siciliei, Sardiniei și Corsicăi, iar acesta a ridicat blocada și a acceptat
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
Campania lui Alexandru din Balcani s-a derulat pe parcursul anului 335 î.Hr., împotriva foștilor vasali ai Macedoniei care s-au revoltat după asasinarea lui Filip al II-lea. Succesul lui Alexandru de a pacifica zona într-un timp foarte scurt, i-a permis ca anul viitor (336 î.Hr.) să invadeze Imperiul Persan al lui Darius al III-lea. În 336 î.Hr.
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
l-au pus în conflict cu aliații Imperiului, precum Ducatul Boemiei. Mai mult, a luat cu asalt conflictul cu Přemyslid, Ducele Vratislav al II-lea, prin refuzul de a plăti omagiu anual pentru Silezia, stimulând nobilimea din Boemia să se revolte. În 1063, Boleslav al II-lea a asediat orașul Moravia, însă, fiind învins, a fost nevoit să se retragă. În cele din urmă, relațiile cu Vratislav al II-lea s-au stabilizat, atunci când Vratislav s-a căsătorit cu Prințesa Świętosława
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
suzeranitatea poloneză. Expedițiile represaliilor lui Boleslav din anul următor au fost un dezastru total, astfel, Marele Duce a trebuit în cele din urmă să se împace cu nepoții săi din Silezia. În 1172, Ducele Mieszko al III-lea s-a revoltat din nou, de data asta având sprijinul nepotului său Jarosław de Opole (fiul cel tânar al lui Boleslav I cel Înalt), care, forțat să devină preot în primii săi ani, a fost interzis la succesiunea regiunii Silezia. Nemulțumit de acest
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]