11,108 matches
-
Dacă negrul corespunde absenței de lumină, albul corespunde totalității culorilor. Are o valoare sintetică, deoarece reunește în el toate proprietățile celorlalte variații ale gamei cromatice. Totuși, își păstrează neutralitatea, evocată adesea în noțiunea de virginitate. Constituie faza anterioară experienței. Numeroase ritualuri cu caracter inițiatic (botez, comuniune, mariaj) acordă un loc privilegiat albului, considerat culoarea tranziției dintre două stări. Visul ce conține culoarea albă poate indica faptul că subiectul traversează o perioadă importantă, că este într-o fază inițiatică. Albul, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
care ceilalți o îndreaptă asupra lui. Personajele religioase sunt adesea reprezentări ale tatălui, ale autorității morale. În funcție de scenariul visului, subiectul beneficiază de clemență și de bunăvoință sau, dimpotrivă, suportă desconsiderarea personajelor influente. Participarea la o ceremonie religioasă sau la un ritual simbolizează un proces inițiatic: subiectul este în plină transformare interioară, în plină dezvoltare afectivă, psihică sau spirituală. Dispută, conflict Sensul disputei și al conflictului este același în vis ca și în realitate. Dar, în plan inconștient, dezacordul nu este atât
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
asociat unui grup) sau legat în mod nefericit de un eveniment neplăcut (a fi amestecat într-o afacere delicată). Dușul capătă un sens nou. Expresia «Duș receă evocă o surpriză neplăcută, un eșec, o turnură neașteptată. Botez Botezul constituie un ritual de trecere și de purificare. În vis, dacă subiectul participă într-un fel sau altul ori e doar un simplu spectator, exprimă nevoia de «a se curățaă, de «a se spălaă de acțiunile negative, de a crește și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
În cerul său pe Enoh. Enoh scrie șaptezeci și șase de cărți cuprinzînd descrierea acestei Împărății cerești inferioare, iar astfel oamenii uită de cele șapte ceruri de sus, ale Tatălui. Mai mult, Enoh Își Învață fiii „rînduiala jertfelor și a ritualurilor nelegiuite”46. Tatăl hotărăște atunci să-l trimită pe Isus, Fiul care șade alături de el, pentru a dezvălui adevărul. Sathanas află de intențiile lui Dumnezeu și Îi trimite lui Moise bucăți din trei arbori, ca să facă din ele crucea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
5. Gerhard Ficker, Die Phundagiagiten: Ein Beitrag zur Ketzergeschichte des byzantinischen Mittelalters, J.A. Barth, Leipzig, 1908. Lucrarea lui Eftimie Zigabenos, Panoplia dogmatica, este publicată În PG 130 col. 1289-1322a. 6. Anatemele contra bogomililor sînt incluse În Synodikon-ul ortodox, un ritual anume pentru prima duminică din postul mare, celebrare restabilită de Conciliul de la Constantinopol În 843, la capătul controversei iconoclaste. Ritualul comemorează Încetarea persecuției Împotriva icoanelor și a susținătorilor acestora. Textul din 843 a fost revizuit succesiv de Alexis I Comnenul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Zigabenos, Panoplia dogmatica, este publicată În PG 130 col. 1289-1322a. 6. Anatemele contra bogomililor sînt incluse În Synodikon-ul ortodox, un ritual anume pentru prima duminică din postul mare, celebrare restabilită de Conciliul de la Constantinopol În 843, la capătul controversei iconoclaste. Ritualul comemorează Încetarea persecuției Împotriva icoanelor și a susținătorilor acestora. Textul din 843 a fost revizuit succesiv de Alexis I Comnenul (Împărat Între 1081-1118), Manuel I Comnenul (Împărat Între 1143-1180) și, din nou, În secolul al XV-lea. A fost publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Deux Principes (SC 198), Cerf, Paris, 1973; a mai fost tradusă și În René Nelli, Écritures cathares: La Cène secrète. Le Livre des deux Principes. Le Rituel latin. Le Rituel occitan. Textes précathares et cathares, Denoël, Paris, 1959, pp. 69-201. Ritualul latin, asupra căruia nu ne vom opri În cartea de față, a fost editat și tradus de Christine Thouzellier, Rituel cathare (SC 236), Cerf, Paris, 1977. Printre izvoarele directe mai pot fi menționate și registrele Inchiziției, În special cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
versuri, 1673), unul dintre primele monumente ale artei poetice românești. Impulsionată de psaltirea versificată a umanistului polonez Jan Kochanowski, realizarea lui Dosoftei a avut o evoluție literară paradoxală. Traducerea nu a fost omologată de Biserică (din cauza valențelor poetice originale, neadaptabile ritualului sacru), nefiind canonizată, de altfel, niciodată. A pătruns, cu toate acestea, adânc în conștiința publicului cititor, câțiva psalmi (46, 48, 88, 94) intrând în folclor și circulând anonim, sub formă de colinde. Soarta dramatică a textelor vechi face ca nici una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
raportează la Biserică (în sensul de instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
basculantă pe două roți, și va îndura tortura lui Crist: când va cere apă, i se va da sirop"141. Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un context public, urbanitatea angajării e prioritară oricărei alte modalități expresive. De aceea, polemistul se conformează unui cadru restrictiv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În proza jurnalistică argheziană, analogia polemică ocupă spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu moț (dar și multe altele, care induc mental imagini analogice) la un paragraf care, de pildă, concentrează o întreagă viziune asupra ritualului religios, viziune redusă la absurdul unui paralogism voluntar, cu trimitere la domesticul simplist: "Triodul povățuiește creștinismul prin fasole, caritatea prin mazăre bătută și castitatea prin murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în imaginarul comic. Mărunțișurile sau "nimicurile" acestei existențe cotidiene se constituie în nuclee narative care fie sunt transpuse în articole de presă, intrând în compunerea unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul că ritualul vieții cotidiene devine sursa literaturii și, totodată, literatura se insinuează în pragmatismul diurn ține de ceea ce Ion Vlad numește fenomenul substituției, de altfel, remarcă teoreticianul, "o mai veche problemă a creației", în care e identificabilă "tendința recreării semnelor realului, a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
confortabil" în cotidianul pragmatic și, pentru că face parte din "distribuție", reprezintă, grație unui ascuțit simț al ridicolului, dimensiunea carnavalescă a lumii sale. Arghezi își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și filozofi, ca Balzac, Kadare, Klossowski, Dickens, Homer, Hirschfeld, Shakespeare, Veronese, Derrida, Jabès, care au ilustrat, fiecare cu mijloacele și instrumentele sale, ospitalitatea sunt prezentați prin operele și ideile lor reprezentative în timp ce civilizațiile și religiile analizate permit compararea unor tradiții, ritualuri, obiceiuri în diversitatea și bogăția lor. Coordonarea acestui volum, adevărat eveniment editorial, devenit deja un titlu de referință pentru această temă, căruia o emisiune literară precum "Le Bateau Livre" i-a dedicat o întreagă ediție, face din Alain Montandon un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
plăceri oferite. Și în pat, spațiu de ospitalitate, se strecoară aceea care îl va primi fără nicio rezervă pe călător, spre marea lui satisfacție. Antropologii 4 și călătorii ne fac mereu să visăm amintindu-ne că aceasta face parte din ritualul bunei ospitalități, că nu există o gazdă bună fără o femeie bună și că în această economie a darului, schimbul de femei este un rit care, chiar dacă nu se înțelege întotdeauna de la sine, este totuși în logica cea mai strictă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bogățiilor noului parvenit sau la consolidarea imaginii burghezului înstărit. Vedem, de exemplu, în César Birotteau, celebrul roman al lui Balzac, cum personajul își amenajează casa și pregătește o mare recepție pentru a consacra o recunoaștere socială. Se constituie un întreg ritual care ia în considerare arhitectura: rolul acesteia este important și dispunerea apartamentului permite modularea solemnității (sau a familiarității) cu care este primit vizitatorul. Începând cu secolul al XVIII-lea, normele moderne ale ospitalității se definesc în mod mai precis. Se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cât timp prezența ta într-o casă este agreabilă și nu e apăsătoare pentru nimeni". La fel stau lucrurile cu masa care trebuie să se mărginească la niște limite temporale bine reglementate. La sfârșitul mesei, lumea se retrage după un ritual stabilit în care se operează distincția între sexe: bărbații se izolează la fumoar pentru a vorbi despre afaceri sau despre altceva. Dorința de ospitalitate ca dorință de a primi pe cineva poate să răspundă unor motivații multiple care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
18 de asemenea ospitalități asimetrice în care gazda în magnificența ei îl umilește pe oaspete, îi aduce un afront intolerabil, îi ridiculizează sărăcia. Hedonismul material al gazdei constituie un obstacol iremediabil în relația cu oaspetele său, atât de mult încât ritualul ospitalității degenerează în mascaradă 19. În Comme il est charmant, povestitorul Luigi, este un proaspăt îmbogățit care îl invită pe Arturo în noul său apartament. Vizita acestuia este ocazia pentru un solilocviu al gazdei care insistă asupra caracterului categoric modern
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îl conduce în casă. Această grilă care se vrea sintaxa standard a scenei de ospitalitate homerică este în același timp foarte prezentă dar și foarte flexibilă. Prezentă pentru că este bine cunoscută contemporanilor lui Homer care apreciază ordinea bine stabilită de ritual, și cărora le place să o regăsească în aspectele sale atât lingvistice (prin dicția formulară), cât și în aspectele sociale, poetice și religioase. Astfel Steve Reece remarcă pe bună dreptate că această familiaritate a audienței lui Homer permite aprecierea nuanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Și chiar dacă Penelopa nu are nici măreția, nici frumusețea unei zeițe, ea este o muritoare ce va cunoaște îmbătrânirea și moartea și el vrea să o revadă. Ulise a trebuit să plătească dublul sacrilegiu al tovarășilor săi care au stricat ritualul sacrificiului înlocuind orzul cu frunze de stejar și vinul cu apă, și care au masacrat vacile soarelui în urma unui somn vinovat. Vacile soarelui (șapte turme a câte cincizeci de vaci, care reprezintă zilele anului) figuri simbolice ale timpului, și sacrilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
drept model de ospitalitate ideală prin contrast cu anarhia care domnește în Itaca și grosolănia pretendenților. În Pilos ca și în Sparta, Telemah este primit în sânul unei societăți bine organizate, stabilă, unde domnesc ordinea și pietatea și în care ritualurile sunt riguros respectate. Diferențe notabile disting totuși cele două scene: ospitalitatea lui Nestor se caracterizează prin simplitate, în timp ce fastul și bogăția lui Menelau îl copleșesc pe Telemah. Primirea lui Nestor se face mai întâi de toate sub semnul libațiunilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de unde veniți de pe întinsul mării? Umblați voi cu o treabă, ori hoinăriți ca hoții și îi jefuiți pe oameni, cu primejdia vieții voastre?" (3.71-74)2, p. 61, I. Un astfel de interogatoriu despre identitatea oaspetelui este ritualic, tot așa cum ritualul cere ca gazda să nu-și interogheze oaspeții decât atunci când ei sunt găzduiți și hrăniți 46. Adică ospitalitatea se adresează străinului așa cum este el, fără prejudecăți privind identitatea sa. Astfel spus, așa cum amintește Marie-Françoise Baslez 4, aspectul exterior contează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Eol, zeul vânturilor, trăiește într-un oraș; Lestrigonii, căpcăuni canibali și antropofagi, țin sfat în agora; Circe, vrăjitoarea, locuiește într-un palat plin de servitori. Una din instituțiile umane cele mai persistente, chiar și în caracterul popular al poveștii, este ritualul xenia. Dar ospitalitatea descrisă îi subliniază aici mai ales perversiunile: mâncarea oferită de Lotofagi îi face pe oameni să uite (9.94-97)82; Circe oferă o masă cu droguri în ea (10.234-236)83*; cântecul sirenelor aduce de asemenea uitarea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Pan iar Baucis, dimpotrivă, rezistă celui mai mare dintre zei; rămânem astfel în clișeul burlesc deja uzat în epoca rococo (la Swift, Hagedorn sau Holty). Dar toate acestea ne amintesc că ospitalitatea are legătură cu erotica și că, în ocurență, ritualul de găzduire trezește vechi ardori, apropiindu-i și mai mult pe soți, precum în mica fantezie mitologică a polonezului Maryan Gawalewicz, Philemon i Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]