4,307 matches
-
Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. Ia aminte, Doamne, și ascultă-mă! Căci sunt nenorocit și lipsit. Păzește-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiți de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine! Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși! Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
facă din mine un om obișnuit cu munca grea a țăranului și a constatat după ani că îmi plăcea cartea, că aici nu mă întrecea nimeni! În marea lui grijă și dragoste și-a complicat viața și a muncit ca robul, el și ceilalți ai casei, spre a mă face om cu carte. Era o încercare temerară, și-a asumat toată răspunderea, reușind în final să-mi asigure un viitor prin carte. Altă cale nu vedea pentru realizarea mea ca om
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În scenă pentru prima oară a unui text este foarte fragil, ținând - ca de un fir de ață - de Încrederea intimă care se stabilește sau nu Între regizor, actori și autor. Când i-am cunoscut pe George Walker și pe Rob Ribman (autorii pieselor Zastrozzi, aleasă de Papp la Public Theater și respectiv Sweet table at the Richelieu, comandată de Brustein la ART), am fost entuziasmat- ce lux, să pot să-l Întreb pe autor de față cu actorii ce intenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de evidentă atunci când trebuia obținută sau prelungită o „viză“ oarecare, vreo „carte de identitate“ diabolică, căci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a spus: "Umblați cu șiretlicuri... Oricum, vă mulțumesc. Cum credeți că aș putea primi? Să fug?! Să-mi trădez poporul?!" "... Ne vom bate până la moarte!" îi ia Ștefan cuvântul, continuând: Preferăm să murim ca oameni liberi, decât să trăim ca robi!" Da, chiar așa a spus! Ne-am îmbrățișat, ne-am cerut unul altuia, iertare, plângeam în hohote... își amintește Țamblac, cu ochii umezi, un nod i s-a pus în gât și a trebuit să facă un efort ca să poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită, cu vulturul bicefal încrustat pe piept, și-a azvârlit coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dregător rupt în cur, peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor ogoare. Dregătoriile erau scoase la mezat, țara era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul Sfântului Nicolae... În zori... Galioanele turcești ne băteau cu pușcile... Principele, moldovenii, ne-am bătut... De n-ar fi fost trădarea... Trei sute?! Toți?! îl scutură Ștefan. Toți!... În afară de câțiva:... robi, în lanțuri... ce trebuia să încheiem alaiul de izbândă pe ulițele Stambulului... Pe mare, în timpul unei furtuni, am ucis turcii... Am aruncat ancora la Cetatea Albă... Ștefan nici nu-l ascultă: merge de colo-colo, bolborosind: Lac turcesc... Lac turcesc... Săracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu e vorba numai de bani!... Suntem un popor liber! De ce să ne lăsăm jefuiți, robiți?! Cu ce drept?! Cu ce drept?! Pe ce temei să rupem de la gura oamenilor ca să le plătim lor birul? De frica iataganului?! Nu suntem robii nimănui! Aista-i jaf! Hoție! Samavolnicie! Nu mai suferim pe grumazul nostru papucul au cizma nimănui! rostește și începe să măsoare încăperea de colo-colo, frământându-și mâinile. Pace! Da! Dar nu pace în genunchi! N-o primim! strigă Mihail. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca focul! Rămâi! Zău așa! Timpul n-așteaptă... Daniil se uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul: Ce vrei să faci? Ștefan bea apă din ulcior, își toarnă în palme și-și spală fața. "Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să lase un cuvânt de învățătură folositor mântuirii lor, apostolilor, și tuturor urmașilor. Să ne fie că o mângâiere din Sfântă ei Gură. Și atunci Preacurata a zis: „Iubiții mei fii, Dumnezeu este ca un împărat, iar noi ca niște robi Lui și ca niște neguțători”. Și a spus pildă care urmează: „Era un împărat mare și puternic și avea două slugi. Și s-a făcut târg mare într-un anumit loc, mare neguțătorie, mari afaceri, unde câștiga mult neguțătorii cei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
potrivnice naturii lui. El aparține adevărului, și adevărul ne eliberează”. „Eu știu că de nimic nu s-au temut comuniștii mai mult decât de credința oamenilor în Christos. Ei înțelegeau mai bine decât toți că un om credincios este un rob mai puțin.” „Ori de câte ori vorbesc despre necesitatea credinței, îmi aduc aminte de vorbele lui William Penn : dacă nu te lași condus de Dumnezeu, ești sortit să fii condus de tirani. Mă gândesc uneori că, după primul război mondial, mai mult decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine, abia cuget-un sărac. Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Istețimea lui tanti Florica de a schimonosi expresiile altora, era bine cunoscută în familia noastră. Cu astfel de jocuri de cuvinte tanti Florica descrețea frunțile fără să fie caustică. Într-o noapte de vară, cu cer senin și cu calea robilor foarte strălucitoare, pe când eram, ca de obicei, la bunici la Corbeni, tanti Florica, însoțită de frații Ștefan și Costică, au luat o pâlnie mare de gramofon, s-au dus la casa unde dormea moș Dumitru, care se culca totdeauna devreme
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lui. Când mămica a propus ca eu să fiu dus la „Școala Normală”, tata a replicat: „Eu am așteptat ca băiatul să fie bun de muncă, să muncească alături de mine și tu vrei ca eu să rămân pe mai departe robul lui”? Și totuși, după ce am intrat la seminar, era mândru de mine. Când mergeam la biserică în vacanțe, tata era mândru de mine că, alături de cântăreț, cântam și eu la strană și nu mai regreta ca , „să fi rămas cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru care nu exista nici un viitor în lumea deformată și brutală de atunci. Fugind din toate puterile ca să prind avionul pentru Constanța și București am trecut în revistă „geografia” dureroasă a locului, am văzut și auzit suflete gemând și corul robilor jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
necesară pregătirii pentru viață. și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de kilometri depărtare de casa părintească. Panu era așezat între trei dealuri străjuite la nord de pădurea lui Panu Calimach, stăpânul de robi de altă oară. La cel mai ridicat nivel am cunoscut notabilitățile: Mitică - gardistul, Alecu Petrișor - odagiul școlii și Ion Broscoi - proprietar, cârciumar și negustor fără concurență. Toamna a trecut frumos, cu multe mese înlocuite cu praznice și hramuri și iată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându-l pe el în loc cu verdeață..." - Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e cel care a murit. - Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! - Nu, părinte, ai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al XV-lea și au sprijinit arta și ortodoxia Athosului. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Neagoe Basarab, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, alături de mulți credincioși, preoți și ierarhi, au donat moșii, vii, case, iazuri, odoare și robi. La fiecare pas În cele 20 mănăstiri istorice, sute de chilii, colibe și schituri se vădește dărnicia și generozitatea românească În decurs de cinci secole. Un condei românesc Întârzie să vină să facă cunoscut lumii aportul românilor pentru sprijinirea culturii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
asta nelegiuită...; tu să înveți să fii cumpănit". Atunci am auzit întâia oară acest cuvânt. Cred că l-am schițat corect pe Părintele Vania. Dar, ca și sărăcia, care provoacă un rău social, și avariția trece dincolo de un singur ins, rob al acestei obsesii; un avar devine un rău social. Părintele, întru totul masochist cu propria sa făptură, era totodată sadic cu alții. Avea paisprezece căsoaie în oraș, cu o mulțime de chiriași săraci, pe care îi vizita tot la două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tuturor piraților imaginari din cărți și din filme și nu are egal decât, poate, în figura Căpitanului Hook din Peter and Wendy (1911) a lui J. M. Barrie, sau în Jack Sparrow, din pelicula Pirates of the Carribean a lui Rob Marshall. Sursa tuturor acestora ar putea fi portretul lui Blackbeard din Istoria lui Johnson 8. Dacă portretul său fizic pare comun oricărui marinar trecut prin furtuni și aventuri lângă catarg: Piciorul stâng îi fusese retezat din șold, iar la subsouara
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
femeie-pirat din secolul al XVIII-lea, din vremea celebrului Jean Laffite. Slaba lor circulație (ca și suprafața simbolică) nu a făcut decât să sublinieze, încă o dată, cât de puțin serioasă e considerată tema pirateriei, cel puțin în literatură. Filmul lui Rob Marshall, Pirates of the Caribbean, a avut, evident, mare succes, pentru că imaginea e întotdeauna mai eficientă decât cuvântul, iar filmul e arta care a concurat cel mai puternic literatura, după Al Doilea Război Mondial. Din ce în ce mai des, în defavoarea ei. Ecranizarea romanului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
30 septembrie 1846, s- a născut la 7 februarie 1825 și a murit pe data de 6 iulie 1902, fiind înmormântat la cimitirul „Sfânta Maria” („Adormirea Maicii Domnului”) din Stulpicani, lângă biserică. Pe crucea de piatră stă scris: «Aici odihnește robul lui Dumnezeu Teodor Cotlarciuc, fost cântăreț bisericesc, născut la 7 februarie 1825, mort la 6 iulie 1902. Veșnică pomenire și recunoștință de la fiul, Mitropolit Nectarie»”. Ioana, rămânând iarăși văduvă, nu se mai recăsătorește, ci este luată de fiul său la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
m-am odichnit și am aflat ușurare multă...Doamne! Slavă Ție!». Acum - ușurat de grelele sarcini ale înaltei sale deregătorii, scăpat de suferințele trupești și de sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului Luca: «Acuma, Doamne, lasă pe robul Tău să plece în pace» (Lc. 11:29)”. Colectivul de la Facultatea de Teologie, prin vocea profesorului Vasile Loichiță, spunea, puțin după moartea lui,: „Fie această postumă recunoaștere din partea facultății de pe catedra căreia a ostenit, o suplinire a repedei uitări care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]