4,629 matches
-
Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt acelea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu, fiu de tîrgovăț, de meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât ceilalți și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Zabelo. Dromixto(Dromichete) - mato , împreună cu droaia de geți îl atacă pe Lisimah, regele Macedoniei care a venit să le ceară ceva socoteli neînțelese bine cum ne lămurește tăblița 23 turnată pe la 300 î.e.n. După ce le-au dat la gioale pe rupte, i-au prins și i-au adus în fața soborului să le decidă soarta. ,,Lisimakio cu mulțimea lui dușmănoasă, a alergat și a sosit să ne lovească rău cu falanga neamului său. Eu i-am atacat cu putere la un mal
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu tablă galvanizată. în grădină erau pomi roditori și viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA ȘERBANA (era foarte mândră de mine pentru că mă pregăteam să devin preot. înainte de a muri, mi-a pus pe gât un ștergar mare de borangic, țesut de ea cu alesături, și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lăsat cursuri universitare pentru studenți. Deși a urcat atât de sus pe treptele științei, ale tehnicii și ale culturii, a rămas tot atât de modest ca și atunci când era elev la Școala Normală, când nu avea uniformă corespunzătoare, când umbla cu pantifi rupți, fără talpă, când bunicul nu avea bani să plătească taxele școlare. Deși în inima mea, unchiul Constantin este focarul de la care pleacă lumina și căldura sufletului meu, totuși simt o distanță între mine și dânsul, pe care simt nevoia să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Suzănica și pe Liviuțu. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferinț elor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei Petrișor și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
copiii cu care se juca tata au prins un pui de uliu care abia începea să zboare. Tata, ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mă temeam să mă întorc acasă și nici nu mai știam pe unde să ies din pădure. M-au lăsat în urma lor și m-au speriat că vine lupul să mă mănânce. Am fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
până la ora 7. Am încercat să transcriu ceva, dar,. . n-a fost posibil. Gândurile, gândurile nu-mi dau pace. Am vrut să fiu creștin bun și preot cinstit. Ce-am ajuns ? Sunt ca o corabie bătută de furtună, cu cârma ruptă. Lovită de valurile furioase, barca se pleacă când într-o parte, când în cealată parte, până la creasta valurilor. Cât timp va dura acest joc sinistru ? Viața-mi apare fără culoare, fără sens. Nu mă atrage nimic. Orice încerc îmi pare
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nins toată noaptea. A doua zi am luat, dis dediminață, Sfânta împătășanie la piept, molitfelnicul, crucea și patrafirul în spate și am plecat. Zăpada era afânată, proaspătă, dar ajugea până la brâu. Distanța era cam 14 kilometri. Drumul neumblat. Zăpada ne ruptă. Până am ajuns la casa lui bădia Andrei Vleju, poreclit Hompuă, luptând cu troienii, s-a făcut ora 10. Eram transpirat și obosit. Când am deschis poarta la ograda casei celui ce m-a poftit, dânsul ieșea din „bucătăria de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
adevărat încă din perioada interbelică. Un Ilie Torouțiu, de pildă, analizând exemplar traducerea piesei „Lais” de către Eminescu, găsise că textul vine dintr-un intermediar german,că adaosurile lui Maiorescu pe marginea manuscrisului eminescian sunt neinspirate dar nu putea nici în ruptul capului să accepte că poetul lucrase această traducere în anul 1888, când se afla bolnav la Botoșani. Datarea se făcuse după anul când piesa de teatru a scriitorului francez Emile Augier a fost tradusă în germană: 1888. Ei bine, Ilie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zahlet wir ihm aus”, scrisoare în limba germană, vezi O.XVI, p.272 ) dar poetul își ia slujba în serios și va lucra efectiv la bibliotecă excepție făcând lunile noiembrie-decembrie 1885, când este internat la spitalul Sf. Spiridon pentru piciorul rupt. Sunt foarte multe înțelegeri și convenții în această perioadă. Se prea poate ca el să nu fi stat efectiv în spital, cum afirmă într-o adresă din 30 noiembrie 1884 directorul bibliotecii, I. Caragiani: „subbibliotecarul fiind bolnav în spitalul Sf.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trimiterea), însuși G. Călinescu „într-un articol pe care l-a publicat în „Contemporanul”, cu câteva luni înainte de moartea sa, afirmă că Eminescu, după cum reiese din actul său de autopsie (sic!) s-a stins din viață în urma unui anevrism aortic rupt...” Semnul atenționării în paranteză îi aparține lui Ovidiu Vuia; se poate deduce că G. Călinescu considera drept „act de autopsie” acest manuscris după ce, în 1934, îl clasase ca o compilație ceea ce și este, de fapt. Oricum, este singura descriere anatomică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care se sinucid - să ne reamintim că 155 de ani mai tîrziu, în 1925, Sergei Esenin avea să se sinucidă spînzurîndu-se de țevile instalației termice și lăsînd camera "în dezordine totală, cu lucrurile aruncate care încotro și fărîme de manuscrise rupte împrăștiate peste tot", după ce a scris un poem folosind propiul sînge drept cerneală (Jamison 1999: 76). Există însă relatări ale contemporanilor lui Chatterton potrivit cărora poetul de fapt a murit de foame (Ingram 1916: 148). Richmond arată în acest sens
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
tehnica Lotus, tema centrală va fi: utilizările unui ziar, iar subtemele pot fi alese: A utilizările unui ziar întreg deschis, B - utilizările unei foi din ziar, C - utilizările unui ziar rulat, D - utilizările unui ziar mototolit, E - utilizările unui ziar rupt, F - utilizările unui ziar pliat, G - utilizările unui ziar decupat, H - utilizările unui ziar tăiat mărunt. Aceste subteme devin teme centrale pentru alte flori de nufăr. Se obțin astfel pentru fiecare subtemă câte 8 utilizări: A: îl citești; izolezi fonic
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
al Ordinului Republicii (1999) și e distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Primele versuri îi apar în 1949. Debutează editorial în 1958, cu amplul poem Răscruce, scris în cheie folclorică și evocând satul postbelic. Versurile din placheta La ruptul apelor (1960) stau sub semnul dorului de ducă și al elanurilor tinereții. Contactul cu lumea mare, adâncirea în tainele propriului eu vor da orizont și substanță liricii lui T., îi vor moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile ulterioare, Neliniști
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Piramida singurătății: introspecții (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Publicistica din Goniți pasărea de cenușă (1982) aduce în atenție gravitatea unor probleme privind viața socială, economică și culturală contemporană. SCRIERI: Răscruce, Chișinău, 1958; La ruptul apelor, Chișinău, 1960; Neliniști, Chișinău, 1963; Din patru vânturi, Chișinău, 1964; Insula cerbilor, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1970; Îmblânzirea focului, Chișinău, 1971; Eroica, Chișinău, 1973; Momentul inimii, Chișinău, 1975; Și alte neliniști, Chișinău, 1975; Portretî vo vremeni, tr. Elena Akselrod
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii [...], plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii, [...] mai cu samă stau ei în fața soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiardă si luceste de cântec, de prietenie. Asa era si acel Nechifor Lipan care acum lipsea” . Ei au o existentă simplă, dar grea: “Munteanului i-i dat să-și câștige pâinea cea de toate zilele cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a stat acolo până seara, pân’ ce s-a-ntunecat, și a auzit cum Înjurau ăia că de ce l-au scăpat pe Mâț și că n-au prins nici pe unul. Și Mâț o ajuns primul... Tot era cu sânge, ruptă era cămașa, era pusă În gât, și, În vreo două săptămâni, că pădurarul, bătrânul, cunoștea frunzele și plantele, s-a vindecat... Încă trăiește și acum, da’-i bolnav și el. Confruntarea asta când a avut loc? Asta În ’51, pe la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știu. Ei veniseră de la Suceava cu acțiunea de reeducare, pe care, zicea Țurcanu, a subminat-o Bogdanovici. El nu era de acord cu principiul bătăii, era cu cărți, cu ideologie, cu vorbe... Era foarte rău bătut, avea dinții din gură rupți, era vai de capul lui. Cei din gașca lui Țurcanu Îi spuneau: „Ai făcut la Suceava așa, ai vrut să ne tragi pe sfoară, să ne induci În eroare, ai crezut că-ți merge!”. Se bucura de un tratament special
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toamnă, până ne-a comunicat sentința, după care ne-a trimes În colonia de muncă la Salcia. Jilava era doar o Închisoare de tranzit. Acolo te selecționa pentru muncă. Singura Întrebare la care trebuia să răspunzi era următoarea: „Ai oase rupte?”. „Nu!” „Ești bun de muncă!” Și de-ăia șontorogi au scos... Bă, dacă nu avea osu’ rupt și era vindecat, era bun la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai condamnați decât noi”. Am văzut că ăia au amuțit... nu mai zicea nimeni nimic, că era caraliu’ În spate. Și-a zis ăsta: „Cine ești tu, mă?”. M-a Înjurat. „Deseara În poartă!” „Poartă” Însemna să stai la oase rupte. Se Înserase mult și nu mai reușea să mă găsească... Mă căuta: „Băi, tu ești?”. „Nu sunt, nu sunt.” Și pe mine m-a Întrebat, și cred că a mai Întrebat Încă o sută..., și n-au avut pe cine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pentru făcut reclama articolelor ce vindea avea vorbele lui. De pildă: „Doi lei părechea de mănuși, doi lei! În altă parte dați 4 lei ca să vă căzniți câte două săptămâni să le rupeți. La mine dați 2 și le luați rupte gata.“ Sau: „Un leu ciorapul, un leu ciorapul. Pe ăl de-al doilea îl dau gratis!“ Într-o zi, vara, apare la cafeneaua Fialkovsky încălțat cu ghete nouă. Cum îl văd, toți îl iau în primire: — Bre, dar ce frumoase
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]