4,832 matches
-
al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În această perioadă, limba sârbă evoluează mai departe. Ca urmare a urbanizării se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prin formarea de cuvinte și calc, sârbă este mai deschisă față de împrumuturi. Cele mai vechi împrumuturi ale limbii sârbe provin din limba greacă medievală, datorită contactelor cu Imperiul Bizantin, și din limba slavă veche folosită în procesul de creștinare a sârbilor. Unele cuvinte din prima limba au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, "livadă" „pajiște” și "miris" „miros”. Din slavă bisericească provin cuvintele slave "pričati" „a povesti” și "văzduh" „aer”, precum și cuvintele grecești "idol" și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
astfel: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Becicherecu Mic se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,49%). Principalele minorități sunt cele de romi (2,8%), sârbi (1,79%), maghiari (1,51%), ucraineni (1,4%) și germani (1,16%). Pentru 7,43% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,41%), dar există și minorități de romano-catolici (5
Comuna Becicherecu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/304298_a_305627]
-
germani (1,16%). Pentru 7,43% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,41%), dar există și minorități de romano-catolici (5,71%), penticostali (5,64%), baptiști (1,37%) și ortodocși sârbi (1,23%). Pentru 7,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Becicherecu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/304298_a_305627]
-
atunci ideea unei căsătorii a fiicei sale mijlocii cu prințul sârb, deși nu făcea parte dintr-o dinastie cu renume. După război, Casa Regală a României a încheiat câteva alianțe matrimoniale, în 1921 cu Grecia, iar în 1922 cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Astfel, în ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, se oficiază în mod solemn logodna dintre Alexandru, noul rege al Iugoslaviei, și principesa Mărioara. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
siguranța politică a dinastiei: „Am stabilit o regulă, nu părăseam țara atunci când Paul nu era acolo, iar Paul nu pleca dacă nu eram prezentă”. Exista în continuare teama de un asasinat și protecția Regelui minor era importantă. Funeraliile organizate de sârbi defunctului lor rege au fost într-adevăr impresionante, fiind înmormântat în mausoleumul de la Oplenac. Stupefacția a venit după ceremoniile mortuare, în momentul deschiderii testamentului lui Alexandru I când s-a văzut că fostul monarh încredițase regența nu Mărioarei, soția sa
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
întindere a cuprins teritorii din vestul Olteniei și din estul Banatului. Era condus de un ban, cu reședința în Cetatea Severinului. Banatul Severinului a fost disputat politic între Țara Românească și Ungaria iar religios între catolici, ortodocșii bulgari, greci și sârbi. După bătălia de la Mohács, din 1526, Banatul Severinului a fost divizat. Partea răsăriteană (începând de la Vârciorova) a trecut sub jurisdicția domnitorilor munteni (cu sediul Băniei la Craiova), iar în partea Apuseană (începând de la Orșova, inclusiv) s-a constituit, treptat, Banatul
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
creează o situație dificilă pentru Cetatea Severinului. În lunile mai și iunie 1524, au loc mai multe atacuri otomane care eșuează. După un asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie, turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial cetatea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea. În 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii încep distrugerea sistematică a Cetății Severinului, pietrele de rezistență
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
în limba maghiară. Cursurile se desfășoară la etajul al II-lea al Școlii Primare și de Meserii din Piața Huniade. În 1903 se dă în folosință clădirea liceului. Elevii clasei I (10 români, 15 maghiari, 9 evrei, iar restul germani, sârbi, bulgari) încep școala în noul edificiu. Între 1903-1919 funcționează ca școală cu limba de predare maghiară, având ca directori pe dr. Schönvitzky Bertalan (1903-1014) și Reday János (1914-1919). La 7 august 1919 școala este preluată de administrația românească și devine
Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara () [Corola-website/Science/304461_a_305790]
-
și din satele Bazoș, Herneacova, Izvin, Nadăș, Petrovaselo și Stanciova. A primit statutul de oraș în aprilie 2004. Recașul are o populație de aproximativ locuitori și este un oraș divers din punct de vedere etnic, aici trăind împreună români, maghiari, sârbi, croați, germani (șvabi) și romi. Este situat la o distanță de 21 km de Timișoara și 37 km de Lugoj, pe drumul național DN6 (european E70). Orașul are acces și la aeroportul Timișoara, aflat la 20 de km distanță. Prima
Recaș () [Corola-website/Science/297973_a_299302]
-
oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Recaș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (77,05%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (7,62%), sârbi (4,27%) și romi (2,14%). Pentru 6,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (67,61%), dar există și minorități de romano-catolici (10,83%), penticostali (8,28%), ortodocși sârbi
Recaș () [Corola-website/Science/297973_a_299302]
-
sârbi (4,27%) și romi (2,14%). Pentru 6,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (67,61%), dar există și minorități de romano-catolici (10,83%), penticostali (8,28%), ortodocși sârbi (3,61%) și baptiști (1,26%). Pentru 6,91% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Zona este cunoscută în special pentru calitatea vinurilor sale. Notabil este însă faptul că în ultimii ani activitatea economică a început să se diversifice
Recaș () [Corola-website/Science/297973_a_299302]
-
ortodoxiei, oierul Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului. Acolo, spunea el, „am trăit și m-am hrănit cu lucrul mâinilor mele”. La 10 decembrie 1750 „popa Măcinic” se număra printre cei șase semnatari ai unui lung și emoționant memoriu adresat mitropolitului sârb Pavel Nenadovici de la Carloviț, în care îi relatau toate suferințele pe care le îndurau credincioșii ortodocși din Transilvania. În anul 1752, cu două săptamâni înainte de Paști, au sosit în Becicherec, preoții Ioan din Poiana Sibiului și Ioan din Galeș, împreună
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
lăsat peste oraș. Locuitorii vorbesc fluent limbile străine, în special italiana, dar și germana sau engleza. Conform recensământului din 2011, orașul Pula avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de afiliați religios (%), sârbi (%), italieni (%), bosniaci (%) și albanezi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), musulmani (%), ortodocși (%) și agnostici și sceptici Pentru % din
Pula, Croația () [Corola-website/Science/298036_a_299365]
-
față de orice alt grup de populație străină, așezată aici cu mult mai târziu. În a doua jumătate a sec. XVIII, în Chișinău, pe vremea războaielor ruso-turce de pe teritoriul Moldovei, încep a se stabili reprezentanți ale unor grupuri alogene, în special sârbi, bulgari, greci, armeni, băjenari din diferite regiuni ale Imperiului Rus. În 1772, în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău erau deja așezate 10 familii de armeni, 3 de „sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
reprezentanți ale unor grupuri alogene, în special sârbi, bulgari, greci, armeni, băjenari din diferite regiuni ale Imperiului Rus. În 1772, în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău erau deja așezate 10 familii de armeni, 3 de „sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru migranți și băjenari străini, la Chișinău sunt înregistrați în categoria celor 104 birnici
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru migranți și băjenari străini, la Chișinău sunt înregistrați în categoria celor 104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 țigani și un sârb, numărul familiilor de români moldoveni atingând cifra de
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 țigani și un sârb, numărul familiilor de români moldoveni atingând cifra de 111. O dată cu includerea forțată în componența Imperiului Rus în 1791-1806, iar "de jure" în 1812, a pământurilor Moldovei feudale situate la est de Prut, populația Chișinăului, oraș devenit centru al noii regiuni
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
din 2008, din totalul de 27 de consilieri 11 au fost aleși din partea Alianței pentru Timiș (PNȚCD+PNL+FDGR), 8 din partea PD-L, 6 din partea PSD și 2 din partea UDMR (1 pentru reprezentantul etniei maghiare, iar celălalt pentru italieni, bulgari, sârbi și ucraineni, prin rotație, câte un an).
Guvernarea locală din Timișoara () [Corola-website/Science/312738_a_314067]
-
supranumit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost uciși arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizația panslavista Mâna Neagră. Obiectivul politic al atentatului a fost desprinderea provinciilor slave din sudul Austro-Ungariei, astfel încât să formeze
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
la izbucnirea Primului Război Mondial, cănd Austro-Ungaria a timiș un ultimatum Șerbiei, care a fost parțial respins. Austro-Ungaria a remis Șerbiei o declarație de război, ceea ce a însemnat izbucnirea conflagrației. Conducătorul acestor conspiratori militari sârbi a fost șeful Seviciului de Informații Militare Sârb, Dragutin Dimitrijević, mâna să dreapta, maiorul Vojislav Tankosić, si spionul Râde Malobabić. Maiorul Tankosić i-a înarmat pe asasini cu bombe și pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić pentru înfiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria. O prima încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria orașului, cănd sârbul Nedeljko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașină în care se aflau înalții oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora și șase persoane din rândul privitorilor. În ciuda celor întâmplate, Franz Ferdinand a refuzat
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
al orașului (potrivit unor informații, pentru a vizita un ofițer rănit de bombă). Soția sa a încercat să-l convingă să renunțe la acest tur, dar stăruințele sale au fost zadarnice. Imediat după ce arhiducele și soția sa au părăsit primăria, sârbul bosniac Gavrilo Princip (înarmat cu un pistol FN Browning M1910) s-a desprins din mulțime și de pe un pod aflat în apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre cuplul princiar. Victimele au fost duse la
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
proveneau din Bosnia și Herțegovina, fiind așadar cetățeni austro-ungari. În Bosnia și Croația au apărut represalii antisârbe violente. În presa sârbă de la acea vreme, acestea au fost folosite pentru a blama Austro-Ungaria, ceea ce a stârnit un veritabil război media între sârbi și habsburgi. La Viena, atitudinea sârbilor era văzută ca o probă a implicării Șerbiei în uciderea arhiducelui Franz Ferdinand. În schimb în Șerbia, aceasta era doar expresia libertății presei, garantată de Constituție; culpă în atentat aparținea presei naționaliste austro-ungare - controlată
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]