6,982 matches
-
nicio legătură cu cazul. Acel caz a fost închis. ă Am citit despre el în ziare, spuse Osip Maximovici încântat. Nu-i așa că teoria dumneavoastră este că Boria l-a omorât pe Goriancikov și apoi s-a sinucis? Săracul Boria. Săracul Goriancikov. O pierdere tragică. Era unul dintre cei mai inspirați traducători ai noștri. Vedeți, traducerile de filozofie nu sunt o știință exactă. După cum tocmai discutam, un traducător trebuie să își angajeze imaginația. Mai întâi trebuie să înțeleagă ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe toți. ă Pe mine o să mă primească, spuse Ievgheni Nicolaevici Ulitin brusc. Fratele Innochentie îl scrută pe Ulitin cu atenție. ă Poate că o să vă primească, spuse el încet după o vreme și ieși. Nu-i chair așa de sărac cu duhul, gândi Ulitin. Boierul îndesat îl apucă de braț. Văzuse ceva în privirea tânărului. ă Convingeți-l să o vadă pe Lana mea, înainte de a fi prea târziu, îl imploră el. § Pe moment, Ulitin crezu că bărbatul din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scaun, uitându-se cum se perinda pe sub ochii lor orașul Încețoșat. Casele frumoase de pe dealurile abrupte Îi aminteau de Europa. Se opriră Într-un port, se plimbară puțin, băură o cafea și se urcară Într-un alt tramvai, la Întâmplare. — Săracul Charlie, habar n-are că e vânat și că vânătorii se apropie! zise Kitty. — A, ba știe, știe... chicoti Desert Rose. Și Îi place, crede-mă! — Bine, dar ai zis că nu prea dă dovezi de afecțiune! — Da, ciudat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ăia, Îi alesese cu mâna ei, la propriu și la figurat, dar nici unul nu Îi trezise nici o emoție. Tot Împărțind fluturași, Își aminti de o scenă din ultimul film al lui Fellini, Glasul lunii. Eroul, un poet, un visător semiboschetar, sărac lipit, ajunge Într-un club de noapte imens căutând-o pe Cenușăreasă. Încăperea e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de sticlă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Centru, le răspundeau doar, Bine, Bine. De astfel de accidente de parcurs a fost scutită furgoneta lui Cipriano Algor, mai ales pentru că circula ziua. Cel puțin până azi. Adevărul este că, fiind vasele de lut cele mai potrivite pentru masa săracilor și spărgându-se din te miri ce, s-ar putea întâmpla ca, într-o zi, o femeie, din nenumăratele care trăiesc în barăci, să-și aducă aminte să-i spună șefului familiei, Avem nevoie de farfurii noi, la care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va pierde nimeni vremea să verifice dacă culorile acestei zămisliri din lut au decența să respecte culorile sub care se prezintă realitatea săracului, chiar când nu face pe măscăriciul. Rău e că, la o analiză mai serioasă, acest factotum nu va fi până la urmă mai ușor de modelat decât vânătorul și mușchetarul care au ridicat atâtea probleme. Trecând acum la bufon înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A reușit, dar a exagerat cu grija, pentru că figura se ivi albă ca cea mai albă din toate lucrurile albe. Nu era încă ce voia. Totuși, în ciuda noii greșeli, nu și-a pierdut răbdarea, probabil chiar s-a gândit, indulgent, Săracul, nu e vina lui, în sfârșit, a dat viață și acestui om și l-a trimis la plimbare. Pe lume se aflau așadar deja un negru și un alb, dar neîndemânatecul creator nu reușise încă creatura pe care o visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria aia de la picioarele tale, dacă nu te poți ține. Nu sta așa, că ne omoară mirosul. Și îi azvârlim câte o cârpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întârzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala. Până la urmă n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicându-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. „Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât”. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-o zi: „Nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un cusur foarte grav. Era mort. Așa că toți se uitau la cadavrul îmbrăcat în odăjdii fără să le mai fie frică de el. Nu, nici mie nu-mi mai era frică. Deloc, absolut deloc. Eram ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă aștepta, probabil. Am vrut să mă prefac că n-o văd, ca să evit orice explicație, dar ea s-a apropiat și m-a prins de mâna rănită. „Hei, ce-ai pățit?” „Nu mă strânge, mă doare”, m-am apărat. „Săracul de tine, te-ai rănit”, râse Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toată revelația? Ce banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a le face cu ochiul Pneumaticilor. Misterul trinitar? Prea ușor, trebuie să fie altceva dedesubt. Era unul, poate Rubinstein, care, atunci când Îl Întrebaseră dacă crede În Dumnezeu, răspunsese: „O, nu, eu cred... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
este complexă: o apreciază În starea ei pură, iubește neliniștea, disperarea profundă, furia și mînia Împotriva lui Dumnezeu. În același timp, detestă nedreptatea socială. Avantajele incorecte de care se bucură cei bogați și mizeria În egală măsură arbitrară a celor săraci Îi micșorează bucuria produsă de suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele săracului. Gustul cărnii din supermaket Îi Întoarce mațele pe dos vînătorului. Ce să găsească un diavol Într-o suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nedreptatea socială. Avantajele incorecte de care se bucură cei bogați și mizeria În egală măsură arbitrară a celor săraci Îi micșorează bucuria produsă de suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele săracului. Gustul cărnii din supermaket Îi Întoarce mațele pe dos vînătorului. Ce să găsească un diavol Într-o suferință preambalată, Într-o nenorocire fără savoare, predeterminată? Suferința fără măreție e ca mămăliga fără sare. Și asta nu este o comparație fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este tot atît de americănească precum... ce exemplu să vă dau, french fries. Un american nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat niște cantine pentru săraci. Aici se auziră ceva aplauze, dar majoritatea celor rămași În sală sînt atît de amărîți de buzunarele lor goale Încît nu reușesc să se ridice la un plan mai Înalt. Numai Farkas, În incapacitatea de a vorbi, suferă o convertire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o dată În camera lui de hotel, apoi ea Îl conduce la aeroport prin cîmpurile Înzăpezite. Clădirile bondoace, moderne ale Companiei par niște nave extraterestre care tocmai au aterizat. — E greu de crezut că aici, pe vremuri, cultivam porumb, spune Maggie. Săracul tata. Dar, de fapt, nu e chiar așa rău. Pentru mine a fost chiar mișto. Nu, nu e chiar așa rău. De fapt, e de-a dreptul minunat. CÎteva din cele mai mari creiere ale epocii și albinuțele harnice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și sînt niște povești pe cinste, mami, spune Susan cu duioșie. Profesorul Telescu se dădea În vînt după poveștile tale, chiar a și notat unele dintre ele. — Poate că nu a făcut bine că mi-a pus poveștile pe hîrtie. Săracul profesor! spune doamna Petrovici, Întorcîndu-se spre Wakefield. Cineva a intrat În apartamentul lui și i-a furat toate caietele de notițe, computerul, tot-tot. Apoi ăștia l-a și omorît! Profesorul Mihai Telescu este un autor al cărui nume Îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și de adăposturile antiaeriene? Ce zici de gigantesca industrie a armelor care Înarmează populația de la Întemeierea republicii Încoace? Și ce zici de imensul matrapazlîc al asigurărilor care suge zilioane de dolari din frica oamenilor? Chiar și cei mai săraci dintre săraci dorm cu revolverele sub pernă. Nimic nu i-a adus Diavolului un profit mai mare ca teama de crimă: Își ia partea din fiecare armă vîndută, din fiecare poliță de asigurare, din fiecare sistem de securitate instalat, din fiecare zăvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu marinari - plictiseală de moarte. Restaurante strălucitoare se Înghesuie pe malul apei oferind „fusion cuisine“: simplitate asiatică, ierburi proaspete, chestii fierte, nu prăjite, vinuri fine, deserturi franțuzești. CÎnd Wakefield era tînăr și sărac, prietenii lui, care, ca și el, erau săraci, disprețuiau luxul. Ar trebui să fie trist În fața acestei dispariții a idealismului, dar nu este. Azi apreciază mîncarea bună și alte plăceri costisitoare. În restaurantele de pe faleză, chelnerițele tinere recită poezia meniurilor, structura ingredientelor din fiecare fel de mîncare crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am reușit să mă manifest În vreun fel. Amorțeala care mă cuprinsese era Încă prea copleșitoare. Tata a făcut tot posibilul să pătreze o atmosferă de familie aproape normală, dar, din moment ce aceasta nu existase niciodată cu adevărat, nu prea știa, săracul, cum trebuia să procedeze. În primele zile, se străduise să pregătească cina și stăteam amîndoi cu stîngăcie la masă. Îmi punea Întrebări ciudate despre școală, eu Îi dădeam răspunsuri cît mai scurte posibil. Și eu, și el eram foarte conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apăsat pe buze și mă Întreabă ce părere aș avea de-o vacanță. Ce părere aș avea de-o vacanță? Ce Întrebare! Mi-ar plăcea la nebunie, mersi de grijă, dar apartamentul nostru din Primrose Hill ne-a cam lăsat săraci lipiți pămîntului, ca să folosesc un eufemism. Avînd În vedere că nu mai lucrez cu normă Întreagă, am stabilit că o vacanță ar fi un lux, iar nu ceva realizabil În viitorul apropiat. Dar nu e sfîrșitul lumii, căci vacanțele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iisus, după ucenicia din copilărie, ar mai fi lucrat în vreun fel. Susțin că își duc traiul precum primii creștini, în comunități în care nimeni nu are în stăpânire nimic. Cred că au și misiunea de a-i elibera pe săraci, drept care îi îndeamnă pe datornici să nu-și plătească datoriile și pe sclavi să fugă. În locurile în care se bucură de autoritate, au ruinat orice formă de economie, condamnând oamenii la foamete. Cu această stare a lor mizerabilă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era deloc bună. Creștinii erau puțini la număr, și păgânii, mulți, cu multe locuri sfinte și numeroși diavoli înspăimântători. Mecca, alături de Khaiba, era locul cel mai sfânt și locul de întâlnire al caravanelor din Orient cu negustorii din Occident. Cei săraci erau mulți, și puțini cei bogați, aceștia din urmă războindu-se între ei fără răgaz. Dar el a ieșit învingător, cucerind prin forța armelor Arabia, precum și alte pământuri, pe care guvernează cu legea lui. Din păcate, deși a promis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]