7,856 matches
-
care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care stârnea, o istețime care săgeta și împungea, făcându-te să dorești să răspunzi bine când începea să își formuleze întrebările piezișe și mult prea personale. Cu Harry, nu era niciodată suficient să îi răspunzi. Ceea ce spuneai trebuia să aibă scânteie, ceva efervescent care să demonstreze că ești mai mult decât un mototol care înaintează poticnit pe drumul vieții. Dat fiind că aceasta îi era părerea despre sine însuși în perioada aceea, Tom a fost nevoit să depună eforturi speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bătrână mocăită a copiilor fraților și surorilor ei, o exilată în sânul propriei familii. Din fericire, o interesa mai puțin sexul și mai mult compania și visa să-și împartă viața cu un bărbat care să îi dea ceva din scânteia și încrederea în sine care ei îi lipseau. Dacă Harry dorea să își facă din când în când de cap sau să aibă câte o aventură clandestină, ea nu ridica obiecții. Atâta timp cât erau căsătoriți, i-a spus, și atâta timp cât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea. Apoi am dat peste povestea asta în Biblie și n-am înțeles nimic din ea. Omul rău învinge și Dumnezeu nu-l pedepsește. Mi s-a părut nedrept. Mi se pare și acum nedrept. — Bineînțeles. Iacob avea în el scânteia vieții, în timp ce Esau era un prost. Bun la suflet, dar prost. Dacă trebuie să alegi dintre ei pe unul care să îți conducă poporul, îl alegi pe luptător, pe cel care dă dovadă de viclenie și istețime, cel cu destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până acum. Doamne, s-a întors. Lydia, vreau să spun. A fost rapidă. Ce mai fac băieții? întreb oarecum sarcastic. Mai trăiesc, sper. Fața Lydiei e neagră de supărare. Pare gata să omoare pe cineva. Ochii ei hotărâți, albaștri, scot scântei. Acum ce problemă mai are? Doamne, se spune că cea mai bună parte a zborului este că ai șansa să lucrezi cu atâția oameni diferiți, interesanți. Acum, totuși, cred că ar fi chiar drăguț să lucrezi cu aceiași oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că... Îmi dreg glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cât se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scânteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat ? — Nu ! Tu ? mă holbez la ea, cât se poate de atentă. — Acum mult timp, spune ridicând cu aerul cel mai firesc din umeri. Și nu pot să spun c-a fost chiar... Îhm... ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simt brusc cuprinsă de un val de entuziasm. Ce idee super ! Mâine am să mi-o pun cu Connor la birou, și va fi cea mai tare partidă de sex de care am avut parte vreodată, și vom regăsi vechea scânteie și ne vom reîndrăgosti nebunește. Simplu ca bună-ziua. Asta o să-l Învețe minte pe Jack Harper. Nu. Asta n-are nici cea mai mică legătură cu Jack Harper. Nu știu ce mi-o fi venit cu chestia asta. Planul meu are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o mai facem, nici măcar În pat ! Adică o facem, dar foarte rar ! Se lasă o tăcere tensionată. — Emma, spune Connor Într-un final. Crede-mă, nu e nici locul, nici momentul... — Ba da ! Poate fi ! Numai așa putem reaprinde vechea scânteie ! Lissy a zis... — Ai vorbit despre viața noastră sexuală cu Lissy ? Connor pare de-a dreptul șocat. — Evident, n-am spus că ar fi vorba despre noi, zic, reorientându-mă din mers. Am vorbit așa, În general, despre... cupluri, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu el. De fapt... de fapt, azi, când eram la mine la birou, chiar asta mă gândeam, că abia aștept ! Așa. Na, că ți-am zis-o. Jack clatină din cap. — Tu ai nevoie de cineva care poate să aprindă scânteia. Cineva care să te stimuleze. — Ți-am spus, nu tot ce ți-am spus În avion e adevărat. Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau să spun că... ultima dată când ne-ai văzut Împreună, eram destul de furați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știe nimic, i-am spus că Sela a scăpat. Inutil să încep să-i povestesc Zinei că și eu am văzut moartea cu ochii tot într-o apă, cu vreo zece ani în urmă, pe când mama mai lucra la Casa Scânteii. Într-o duminică de iarnă pe sfârșite, când urâtul de stat acasă mă înnebunea, am pornit-o prin Herăstrău ca pensionarul, cu nepotu-meu Alecs. Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vedere decolteul cu mai multe rânduri de lanțuri aurite deasupra bluzei, râzând cu buzele umezite la ce-i tot șoptea însoțitorul ei și bătând sonor cu inelele argintate de pe fiecare deget al mâinii în speteaza scaunului (pe vremuri, la Casa Scânteii, când m-am nimerit în lift cu un grup din ăsta de țigani, o fată frumoasă foc mi-a atras privirile atât de insistente că, la un moment dat, tovarășul ei i-a spus râzând și dând-o pe românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe podiumul catedrei, apropiindu-se la un centimetru de mine, nepèsându-i cè în amfiteatru ar putea intra cineva, studenți, femeia de servici, Matei! centrimentul de aer liber dintre noi produce, ca la apropierea a douè câmpuri electrice cu sarcini diferite, scântei invizibile, Matei, te-am chemat pentru cè nu mai pot trèi fèrè ține! Nu mai pot trèi în minciunè! Mi-e greu, iubitul meu, te-am chemat sè-mi spui tu ce sè fac! o cuprind în brațe, I-aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prima iubire și mult prea tineri. Nu știau ce înspăimântător de adâncă și câte tenebre nebănuite, mereu altele, ascunde iubirea. Cât de sfâșietoare îi erau căderile, cât de devastatoare putea fi lipsa de înțelegere și cât de prețioasă era o scânteie de luciditate în marele tărâm necunoscut, altul pentru fiecare. Nu știau că fiecare avea cărarea lui, că totul depindea de puterea propriului sentiment și nu de puterea voinței celuilalt. După nici zece ani, Avet, prima lui iubită și soție, murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tocmai studiase informațiile culese de spionii lui care lucrau în tot Imperiul rus. Rapoarte despre Pugaciov, Mazepa și situația țărănimii. Toate arătau că iobăgia din Rusia nu se deosebea prea mult de sclavia negrilor. Paharul revoltei se umpluse. O simplă scânteie ar fi fost de ajuns ca să pună în mișcare milioane de țărani. Dacă el, Napoleon, dădea un decret pentru eliberarea iobagilor, s-ar fi ales praful de armata țarului, alcătuită în marea ei majoritate din țărani. Dar încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tată-său, cu un băiat sărac, pe care, În plus, Îl chema Popescu? Poreclit: al lui Holban? Mama se Încruntă. Însă numaidecât se destinde. Încuviințează din cap. Rar. Ar fi o Încuviințare-cu-tristețe. Dar nu e. În ochi mama are o scânteie de, oarecum, mândrie - În orice caz, de mulțumire. - Bine i-a făcut!, zice ea. Bine i-a făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un artificiu defect, ale cărui scântei zburau înăuntrul ei, în loc se izbucnească în afară într-un mod care sigur ar produce un efect de orice fel, ar face vreun soi de explozie. Și, știa bine, o explozie era întotdeauna însoțită de o anumită doză de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
răspuns ea incert, sperând că lipsa de precizie a răspunsului avea s-o determine pe Deborah să presupună că, de fapt, știa mai multe decât era adevărat. Doar că intraserăți într-un soi de rutină. Vă înțelegeați în continuare, dar scânteia dintre voi se stinsese. A spus el asta? O expresie rănită s-a aprins în ochii lui Deborah, dar femeia s-a repliat rapid. Da, a asigurat-o Julia cu un zâmbet care voia să indice o falsă scuză. —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
clipire de pleoape și fiecare zbatere de mușchi de pe fața bărbatului. — Ce naiba tot zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie de frică, iar obrajii i s-au îmbujorat a vinovăție. Termină cu tâmpeniile, i-a sărit femeii muștarul. Julia s-a forțat să reziste impulsului de a alerga la chiuvetă ca să vomite. —Am aflat. Desigur, ăsta era un bluf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sânge, în care se căuta mai mult efectul loviturii asupra scutului de piele sau loviturile simulate bine eschivate, decât intenția de a răni. Dar acum nu erau prezente scuturile, nici spectatorii dispuși să admire salturi și piruete în timp ce oțelul scapără scântei, ferindu-se mai mult decât urmărind să-l lovească pe adversar, căci adversarul ridica arma, hotărât să omoare ca să nu fie omorât. Cum să parezi o lovitură fără scut? Cum să-ți recuperezi poziția după un salt în spate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nici eretic, nici musulman. N-avea bogății, nici Dumnezeu, / Nici convingeri, nici adevăr. N-avea nici lege, nici principii. / În lumea asta sau cealaltă, un așa curaj cine l-a avut? Spunând acestea, Își reaprinse țigara de foi, gânditor. O scânteie minusculă ateriză pe barba lui, o alungă cu un gest deprins. Și reluă: Încă din copilărie, am o uriașă admirație pentru Khayyam, poetul, dar mai cu seamă filozoful, gânditorul liber. Sunt uluit de succesul lui târziu În Europa și America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amor, iar tata n-avea nimic mai bun de făcut decât să arunce cu bile. Seara, pe drum înspre casă, n-am îndrăznit s-o privesc pe Antonia drept în față. Era veselă și avea în ochi un fel de scântei. Mi-am dat seama că băiatul fusese Alfonso, pentru că schimbau între ei priviri de îndrăgostiți. Tata îmi lustruia în fiecare seară pantofii cu cremă maro. Talpa de la pantoful drept era groasă cât Călătorie spre centrul pământului, ediția cartonată. Mirosul cremei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era greu să le provoace altora milă. O făcea într-un fel neobișnuit. „Mândria și slăbiciunea lui se împacă perfect, fără fricțiuni”, îi spusese mama odată Doinei, la telefon. Însă când două lucruri se freacă unul de altul, ies câteodată scântei. Așa a învățat omul să aprindă un foc. Dacă acele două lucruri sunt un bărbat și o femeie, apar copiii. Tata mi-a lăsat mâna din strânsoare, abia după ce am ajuns în stradă. De cealaltă parte a străzii ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dragostei lui pentru ea, și adormeam un somn fără vise de atâta căldură și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o și triplând-o, sclipeam și noi de scânteile acestei iubiri, iar eu eram atât de copleșită, atât de recunoscătoare pentru tandrețea lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
carte în mână, din care să îmi citească de mai multe ori câte un fragment care îi plăcea foarte mult, să mă bată la cap cu tot felul de povești din Tanah, să mă deranjeze în timp ce gătesc, numai să descopere scânteia vieții, a curiozității, să mă descopere pe mine, pe Noga, lumea din jurul său, tot ceea ce îi umpluse înainte existența. Dar când mă întorc, el este tot în pat, doar crusta galben-maronie dinăuntrul vasului de toaletă stă mărturie a faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]