112,413 matches
-
Schiller a văzut o Ioană mistică, arzînd, ca o torță, spre cer. În Bernard Shaw, viziunile Ioanei, vocile pe care le aude, se datorează "unei disponibilități particulare a spiritului ei de a-și vizualiza propriile intuiții"... A existat, la sfîrșitul secolului 19, chiar și o Ioană cu idei socialiste (a lui Peguy), iar la începutul anilor '30 s-a născut și o Ioană Dark, proletară în Chicago (Sfînta Ioana a Abatoarelor, de Brecht). La sfîrșitul anilor '30, Paul Claudel a scris
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
complexe culturale, Besson face o superproducție sănătoasă, un film de mare montare și de mare public; era și timpul ca fecioara din Orléans să devină și un mare succes comercial! E interesant de observat cum, în cortegiul cinematografic al Ioanelor secolului nostru, prima și ultima Ioană rimează, ca două superproducții cu mii de figuranți. În prima Ioană - hollywoodiană - din istoria cinematografului (jucată de o celebră cîntăreață de operă a vremii, Geraldine Farrar) și datorată lui Cecil B. De Mille, în 1917
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de cititor, deschizîndu-se oricărui nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Scrisul ca reacție la evenimente Petre Pandrea este scriitor în toate privințele - un scriitor supertalentat, căruia îi reușesc deopotrivă și marile construcții, și miniaturile, și desfășurările retorice, à la Victor Hugo, și narațiunile pitorești, în stilul unui Ion Creangă al secolului douăzeci, și demonstrațiile de o logică impecabilă, și jocurile de idei specifice literaturii absurdului. Este scriitor în toate privințele, dar are un temperament de ziarist. Pentru el scrisul este o reacție la evenimente. Evenimentele pe care le-a trăit sau
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
de cîini ai expediției "vaccinați contra unor maladii contagioase", știind că membrii unei astfel de înalte acțiuni, nu pot fi decît niște mari iubitori de animale, arătîndu-le harnicilor dulăi tot respectul cuvenit unei companii de lucru... Vestea te aruncă în secolul al 19-lea al marilor exploratori în Arctica și Antarctica, - norvegienii Amundsen, ...Nansen, ...englezul Scott... Acesta, mort de foame și frig la 17 km. numai de baza de aprovizionare, rătăcit în mijlocul unor viscole năpraznice, dar păstrînd asupră-i faimosul jurnal
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
foyerul, în Studioul Sălii de Concerte Radio. Publicul - din păcate! - puțin numeros dar ales, entuziast și priceput, în mare parte tânăr, a audiat, de această dată, un program dedicat celor doi coloși de peste ocean, ai jazzului deceniilor de mijloc ale secolului, anume lui Duke Ellington și lui Count Basie. Hit-uri de foarte largă audiență din repertoriul celor doi monștri sacri, ne-au fost reamintite de "Big Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de local, ar
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
au fost reamintite de "Big Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de local, ar gândi, zâmbind, unii dintre noi. În fond o muzică de un pitoresc evocator al perioadelor interbelice, a deceniilor de mijloc ale secolului, cu entuziasme, visuri și speranțe "à l'americaine". Entuziasmele i-au animat, în mod cât se poate de sincer, și pe membrii formației; am remarcat strădanii de omogenizare timbrală a pachetelor de suflători de alamă, am audiat solouri abil întreținute
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
-ul simfonic. George Gershwin și Duke Ellington sunt personalitățile sărbătorite în acești ani în lumea muzicii inclusiv pe meridianul muzical al Aradului cu prilejul centenarului nașterii lor. Talent muzical uriaș, George Gershwin este cel care, în deceniile de început ale secolului, stabilește relația de cultură profesională între fenomenul jazzistic specific american, drept folclor al lumii celei noi, pe de-o parte, și pe de alta, muzica de tradiție academică, între fenomenul improvizației spontane - sufletul însuși al jazz-ului, și formele, genurile
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
Dintr-o generozitate a întîmplării, care întotdeauna leagă prin nenumărate fire tainice de semnificație episoade aparent distincte din existență noastră, am văzut, cu doar cîteva zile înainte de lectura cărții lui Edward Behr Ultimul împărat, o expoziție de pictură chineză de secol XIX, Școala Shanghai. Nu sînt o cunoscătoare a artei chineze, dar am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată, cît mai cu seamă derutată de întîlnirea
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
cu seamă derutată de întîlnirea cu un univers estetic și mental atît de diferit. Unul dintre tablouri, creat de Zhou Xian în 1867 și intitulat " O sută de flori", a fost inspirat de o compoziție mult mai veche, datînd din secolul al XVI lea, a unui artist pe nume Sun Kehong care picta mai ales flori. Fermecat de florile predecesorului său, Xian a recompus una din lucrările lui, îngăduindu-și, spre a obține o operă la fel, dacă nu mai frumoasă
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
destul de mare și dificilă: să scrii despre un univers fundamentalmente străin și opac, nu numai pentru că o faci din perspectiva istoricului, ci mai ales pentru că universul în sine nu e dispus să se deschidă outsider-ului. Behr povestește istoria ultimelor secole ale unei culturi a discreției și secretului, încercînd în chip foarte lăudabil să nu destrame tocmai farmecul ei. Dar nu-și poate reprima gazetarul din el, reporterul care se deghizează pe rînd în istoric, sociolog, filozof și romancier. Sînt roluri
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
metodă care îmbracă în straie moderne mai vechile doctrine teleologice, în care istoria avea un țel ascuns și se desfășura conform unui scenariu divin. Istoricismul este varianta secularizată a istoriei sacre. Popper observă că istoricismul modern, născut de fapt în secolul al XIX-lea și dominant în secolul al XX-lea, s-a dotat cu tehnici necunoscute, firește, perspectivei religioase de odinioară, combinînd, de exemplu, doctrina pronaturalistă cu cea antinaturalistă din științele sociale. Una susține că se pot aplica în domeniul
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
vechile doctrine teleologice, în care istoria avea un țel ascuns și se desfășura conform unui scenariu divin. Istoricismul este varianta secularizată a istoriei sacre. Popper observă că istoricismul modern, născut de fapt în secolul al XIX-lea și dominant în secolul al XX-lea, s-a dotat cu tehnici necunoscute, firește, perspectivei religioase de odinioară, combinînd, de exemplu, doctrina pronaturalistă cu cea antinaturalistă din științele sociale. Una susține că se pot aplica în domeniul social legile fizicii, alta că nu. în
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
Aron și alții, Popper a predicat o bună bucată de vreme în deșertul ideologic marxizant. Prăbușirea comunismului, pe care Popper a apucat-o, nonagenar fiind, a readus pe tapet antiistoricismul său. Experiența istorică a validat, paradoxal, singura mare teorie a secolului cares-a opus predicției în materie de dezvoltare socială. Popper s-a dovedit profet în pofida faptului că n-a crezut în profeția istorică. Așa cum n-a crezut în existența unor scopuri tainice ale unei istorii bazate pe legi. Generația mea a
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
cititori, care par glumețe și frivole la prima vedere, mi-au venit în minte în timp ce vizitam expoziția George Apostu, deschisă de curînd la Muzeul de Istorie și Artă al municipiului București. Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol și unul dintre sculptorii cei mai importanți din întreaga istorie românească a genului, și nici o exagerare nu se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, absent aproape cu desăvîrșire în ultimii douăzeci de ani din orizontul culturii noastre, George Apostu
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
o transformă într-o candelă. Coca-Cola ca ofrandă pe altarul budismului. Cu această "acidulată" concluzie începe Phörpa (Cupa). Autorul lui: un regizor debutant de 39 de ani, Khyentse Norbu, cunoscut mai degrabă ca a treia încarnare a unui lama din secolul al XIX-lea decît ca fost asistent de regie al lui Bertolucci la Little Buddha. Recunoașteți că prima titulatură e mai exotică. Și totuși: Fotbal? Într-o mănăstire budistă?! Pare de neconceput. Cupa e însă povestea reală a unei comunități
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
Deci, trebuie să renunțăm la orgoliul fără acoperire și să acceptăm - e vorba de Uniunea Europeană - un domn străin democratic și ferm. Cauza profundă a nereușitei noastre este aceea că suntem imaturi. Dacă exceptăm o scurtă perioadă de responsabilitate, măcar din secolul al XVI-lea încoace am fost tot timpul tutelați, tratați ca niște copii, iar perioada Ceaușescu a reprezentat în privința asta un apogeu. Am fost tutelați cu rea intenție. Nu putem trece direct la responsabilitate. Este nevoie de o tranziție: tutela
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
suferințe insuportabile, dar care, pe măsura recuperării sale în amintiri și revelații, îi aduce un calm concret, binefăcător. În orașul natal, Lisa pare că și-a găsit în sfârșit pacea. Infernul personal s-a estompat, aproape de granița cu fericirea, infernul secolului XX se apropie însă, la sfârșitul deceniului 4, de apogeu. Soțul Lisei, un bariton rus de notorietate, este ridicat de poliția politică pentru "vina" de a fi întreprins turnee în străinătate. Arestarea sa poate fi bănuită, pe un alt temei
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
de seamă a Hotelului alb. Argumentele sale împotriva acestor poziții sunt întru totul valabile și de bun-simț: nu e cazul să facem o virtute din inflamarea unei pudori care nu mai caracterizează nici epoca noastră, nici tradiția literară a acestui secol. Pe de altă parte, nu cred că cine citește mai mult de 70 de pagini rămâne în continuare disponibil pentru decuparea din context a imaginilor erotice, cu entuziasmul ilicit al pubertății. Eros este îmbrățișat atât de strâns de Thanatos (agresiune
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
agresiune, chin, disperare neagră, repetiție involuntară a traumelor), încât nu putem avea decât o viziune matură în legătură cu acest subiect: acceptare, ca pe ceva omenește inteligibil, cu o anumită tandrețe chiar. D.M. Thomas, Hotelul alb, traducere de Mircea Ivănescu, colecția "Romanul secolului XX", Editura Univers, București, 1999, 238 p., preț nemenționat.
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
cuprinsul ei figurează numai poeme semnificative, selectate cu bun-gust din cele treisprezece volume ale autorului: Turnul înclinat, 1966, Antù, 1968, 13 iluzii, 1971, Arheopterix, 1973, întrebați fumul, 1975, De neatins de neatins, 1978, Jurnal de noapte, 1980, Un civil în secolul douăzeci, 1980, Fericit prin corespondență, 1982, Degetul de gheață, 1984, Arma anatomică, 1985, Mașina de uitat, 1990, Binemuritorul, 1996. Textele, așezate în ordine cronologică, după anul de apariție al volumelor, au o valoare în sine și, în același timp, ilustrează
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
comunismului: " Știu vei răspunde că ai stat singur la tine în casă/ că ai gândit singur la tine în casă împotriva/ Nopții Sfântului Bartolomeu/ că ți-ai scris gândurile pe hârtie singur/ că de fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai/.../ Ce ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu/ de ce nu erai născut în Noaptea Sfântului Bartolomeu/ gândurile tale împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ nu ajung/ cât a ținut Noaptea Sfântului Bartolomeu
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
dorit-o și este "o contribuție la problema fascismului internațional". După o introducere în tema pusă în dezbatere, dl Armin Heinen se reîntoarce în trecut, analizînd, în două capitole dense, situația României în interbelic și chiar fizionomia Principatelor Române în secolul al XIX-lea, pentru că al IV-lea capitol despre primul război mondial și consecințele sale se integrează, de fapt, în substanța temei sale anunțată în titlu. Aceste capitole au rostul de a familiariza cititorul din străinătate cu istoria fenomenului românesc
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
consacrată de critica literară și de iubirea publicului. O ființă frumoasă, delicată, fără aere de vedetism. Scriitoarea a publicat 6 volume, dintre care 3 au fost scrise direct în franceză, iar celelalte în română. Ea continua un drum început în secolul XIX de către Iulia Hașdeu și construit cu multă elegantă de Elena Văcărescu, Anne de Noailles, apoi Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade. Astăzi, la Paris, ștafeta a fost preluată de Matei Visniec, iar la Montreal, în Lumea Nouă, de către Felicia
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
metafizică - n.m.) nu constituie doar o restituire - oricît de tîrzie - a trecutului, ci o piatră așezată la temelia unui viitor în care cuvîntul românesc este menit să dobîndească acea misiune soteriologică slujită de Nae Ionescu poate ca nimeni altul în secolul ce se încheie". Avem, aici, o probă a predicțiilor mesianice ale d-lui Dan Zamfirescu din anii săi buni de altădată. Numai că aplicate asupra subiectului opera lui Nae Ionescu (autor, repet, fără, de fapt, operă) devin bine ridicole. Bune
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]