5,139 matches
-
concretizate în propuneri formulate în termeni preciși reflectând nu numai o temeinică informare medico-pedagogică, ci și o profundă documentare juridică. Astfel, el prezintă mai întâi sugestii clare de crearea unor "institute speciale de educare" diferențiate pe diverse grupe de tulburări senzoriale (surdo-muți, orbi etc.). Autorul spre deosebire de pedagogii și medicii din acel timp are viziunea dezvoltării industriale a statului, punând accentul pe pregătirea meșteșugărească a tinerilor, și nu pentru agricultură. Primirea în aceste institute medico-pedagogice se propune să fie făcută "fără plată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
arată anume că atât unii, cât și ceilalți nu vor putea să rămână în școală mai mult de 8 ani și numai în mod cu totul excepțional după împlinirea vârstei de 20 de ani. După terminarea procesului școlarizării, tinerii deficienți senzoriali, care dispun de mijloace de trai, se vor întoarce în casa părintească sau la rudele lor, iar cei săraci vor fi trecuți în unități productive, anume create pentru ei, sau în unitățile de infirmi adulți existente "... unde vor avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
simpla inversare stânga-dreapta a imaginii și terminând cu proprietățile sale telescopice reflectorizante, o poartă spre lumea fantastică a visului și interiorității. Este, în același timp, poarta pe care calitățile acestei interiorități răbufnesc în afară, se obiectuali zează, capătă aparența perceptibilă senzorial. Iată o cale prin care catopticul (simpla oglindire fizică) devine catoptronie. Suprafața speculară se transformă atunci într-o "oglindă de aur". Un eidolon seducător, imaginea reflectată în oglindă este utilizată de romantici pentru a exprima ceea ce, cu un termen ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
caracter o noțiune centrală a teoriei sale pedagogice, caută să fie în pas cu vremea sa, adoptînd și termenul de personalitate ca ideal al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e dezvoltată decît în măsura în care ajutăm sufletul să pună
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
libertate, ea a folosit totuși pe scară largă experimentul, atît pentru cunoașterea, cît și pentru educarea ființei umane în creștere. În cercetările sale, în mod deosebit s-a ocupat de perioada de vîrstă de la 0 la 6 ani perioada dezvoltării senzoriale căreia îi corespund stimulii capabili să asigure dezvoltarea simțurilor. Maria Montessori a confecționat și experimentat materiale didactice pentru fiecare simț, pentru variate activități motrice și manuale. A stabilit dimensiunile, formele, culorile, asperitatea sau netezimea fiecăruia dintre materialele ce se adresau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru fiecare simț, pentru variate activități motrice și manuale. A stabilit dimensiunile, formele, culorile, asperitatea sau netezimea fiecăruia dintre materialele ce se adresau văzului și pipăitului; a stabilit, de asemenea, intensitatea, înălțimea și timbrul sunetelor, corespunzătoare diverselor momente din perioada senzorială. Materialul didactic confecționat de Maria Montessori era alcătuit mai ales din figuri și corpuri geometrice de diverse dimensiuni, culori etc. Ele se adresau cu precădere unui singur simț. Cu ajutorul acestor materiale se creau probleme care veneau în întîmpinarea tendinței spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dimensiuni, culori etc. Ele se adresau cu precădere unui singur simț. Cu ajutorul acestor materiale se creau probleme care veneau în întîmpinarea tendinței spre activitate a copilului sau care îi stimulau această activitate și-i ofereau posibilitatea unei gimnastici de precizie senzorială. Materialul era comparat după diverse criterii, combinat, folosit pentru construcții. Prin intermediul unor astfel de materiale, urmărindu-se o cale analitică, copilul era pus în contact cu lumea, învăța să pună în ordine realitatea materialelor simple, pregătindu-se pentru ca, mai tîrziu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întreaga ambianță este dimensionată proporțional cu vîrsta celor mici; copilul găsește aici un mediu creat special pentru el. Într-un astfel de mediu experimental organizat în care se găsește tot ceea ce se considera ca fiind corespunzător etapei sale de dezvoltare senzorială, copilul nu activează la întîmplare, ci în limitele permise de materialul ce i se oferă; libertatea sa nu este așadar absolută, ci limitată, copilul supunîndu-se involuntar unei discipline anume. Chiar în aceste limite se realizează totuși o educație care favorizează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de dezvoltarea unui anumit aspect al vieții psihice; ca și pedagogul francez, ea apreciază că specificul primei vîrste (0-6 ani) îl constituie dezvoltarea simțurilor. De aici a rezultat o unilateralizare a procesului educativ: activitatea copilului este o gimnastică a dezvoltării senzoriale. Prin caracterul analitic și artificial al materialului didactic, ca și a activităților desfășurate cu ajutorul lui, copilul era ținut departe de complexitatea lumii, oferindu-i-se numai senzații și percepții. Deși a insistat așa de mult asupra necesității unei activități libere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dominante ale unui tip psihologic. În primii șase ani de viață aprecia pedagogul elvețian copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv; la această vîrstă se realizează un exercițiu spontan al simțurilor. În consecință, pe prim plan trebuie pusă tocmai educația senzorială. De la șase la doisprezece ani copilul parcurge stadiul de agricultor și meșteșugar; apar acum "interesele agricole", relevate prin preocupările pentru grădinărit ș.a.m.d. Fără îndoială că ipoteza de la care pornește pedagogul elvețian a paralelismului între etapele dezvoltării societății și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școală care întrunește următoarele condiții: descoperă aptitudinile de muncă ale elevilor și, pe aceasta bază, stabilește vocațiile acestora; în relația elev-educator primează grija pentru ,,trezirea inițiativei elevului" (36 b, p. 259); activitatea educativă se începe prin cultivarea aptitudinilor manuale și senzoriale; pe această bază se dezvoltă aptitudinile intelectuale; școala personalismului energetic este o școala a muncii; tipurile de școală sînt adecvate mediului economic ("Muntele și marea nu pot avea școli uniforme", 36 b, p. 260); școala secundară teoretică, aceeași pentru toți
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de greu. Să fii singur și să scrii. Nu orice prost reușește asta. Nu orice prost suportă singurătatea, nu oricine se suportă. O carte înseamnă un regim de viață special, trebuie să i te dedici, o carte presupune paravane, baraje senzoriale. De asta, boala era atunci, în momentul despre care încerc să vă povestesc, o adevărată șansă. 2. Spital De obicei, spitalele se construiesc undeva către marginea orașelor. Aici, la spitalul unde eram eu repartizat, nu era cazul. Nu se încadra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simți bine scriind. Senzație identică plonjatului într-un puț, unde începi să interceptezi voci care vin din trecut. Voci care răsar din toate părțile și în ele începi să deslușești un început de sens. Asceții se izolau în peșteri, deprivare senzorială se chema ceea ce făceau ei, până când începeau să audă vocile astea. Îmi zicea cineva că, dacă s-ar duce în Tibet și ar sta în căldura aia, cu capul în soare ore în șir, ar avea și el parte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din expresia feței, alteori din priviri. Cu noi însă, „bodaricii cei mici”, era cu mult mai greu, trebuia să-ți apropii gura și buzele de urechea Maiei și să vorbești foarte tare, nu însă într atât de tare pentru că percepția senzorială a cuvintelor ar fi produs rostogolirea rapidă a acestora și bunica n-ar fi înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sale descriptive, o geografie cu creionul, axată pe scheme logice, deductive și cu aplicabilitate practică. A fost în fapt fascinație și ulterior motivație, iar motivația a devenit realitate. O realitate pe care astăzi încerc, pe măsura posibilităților mele profesionale și senzoriale s o cultiv copiilor noștri. Așa au fost toți profesorii noștri, de fapt dacă mă gândesc bine, un singur aspect mi-a dat de furcă, la chimie n-am știut niciodată dacă doamna Colibă pronunța în scheme și formule „șase
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
parametrii de calitate ai mediului”. Poziție universitară: Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” din Iași, catedra de Măsurări electrice și materiale electrotehnice. Asistent universitar din anul 2008. Discipline: Senzori inteligenți, Măsurări în procese industriale, Măsurarea mărimilor electrice și neelectrice. Cercetare științifică: sisteme senzoriale, instrumentație distribuită și aplicații grid, sisteme virtuale și distribuite de management al calității și mentenanței, măsurări în procesele industriale. 16 contracte de cercetare, membru sau director. Publicații: 1 capitol carte publicată în străinătate, 10 lucrări științifice publicate în reviste cotate
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
numerice a semnalului metrologic”. Conducător științific prof.dr.ing. Mihai Crețu. Poziție universitară: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Electrotehnică, catedra de Măsurări electrice și materiale electrotehnice. Șef de lucrări universitar din anul 2007. Discipline: Măsurări electrice și electronice, Sisteme senzoriale. Cercetare științifică: 6 proiecte de cercetare (CNCSIS, CEEX, PN2) în calitate de director de proiect și membru în colectivul de cercetare a peste 20 de proiecte naționale și internaționale. Publicații: 8 cărți , 15 articole în reviste cotate ISI, 87 articole în reviste
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
cele de actualitate fuzzy și cu rețele neuronale. Astfel brațele de robot tip Lynx 6 și Owi Robotic Arm Trainer, sunt controlate în acțiuni de cooperare prin intermediul controlerelor SSC-32. Roboții mobili de tip Lynxmotion 4WD1 și Copy-Cat 603A utilizează informația senzorială de la senzori Sharp GP2D12 și sunt controlați cu microcontrolere Motorola și Basic Atom28. Tehnicile de control a neuroprotezelor sunt testate pe dispozitive de tipul Stanmore Stimulator, MotionStim 8, O4CHS, O2CHS, și rezultatele sunt prezentate pe interfețe grafice dezvoltate în mediul
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
funcționează perfect, dar pare a fi fabricat totuși în anii '40-'50. Îmi place că zgomotul său puternic, tictacul său regulat care vine parcă dintr-o altă lume. Izbutește să recreeze în camera unde stau o altă dimensiune a timpului: senzorială, fluidă, severă. Parcă mi-ar spune să iau aminte la finalul sejurului meu în Elveția ce se apropie inexorabil. Noaptea va fi întunecoasă și foarte lungă: ultimele cuvinte ale Patriarhului Tihon, omorât în primii ani ai puterii bolșevice din Rusia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care-l fac unii oameni, acela de-a duce cartea la nas, ca pe punga cu cafea de odinioară. Au bibliofilii fetișisme olfactive, ce credeți? A.R. A ce miroase o carte? A carte. Eu am, într adevăr, un raport senzorial cu cărțile, dar mai mult tactil și vizual, nu olfactiv. Duc cartea la ochi, nu la nas. Dar îmi plăcea pe vremuri mirosul de cerneală tipografică, pe timpul când cartea se culegea în tipografie. Acum miroase a computer, care e total
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
comun lor devine o sarcină din Uqbar-ul lui Borges. Firește, n-aș vrea să se creadă că-l acuz pe bietul Cezar că a furat poves tirea de undeva. O explic mai curînd printr-un fel de transmisie ocultă, extra senzorială, sau printr-o subită iluminareț A doua axă importantă a cărții este ceea ce aș putea numi gombrowiczismul (sau ferdydurkismul) ei. În ultimii 10-15 ani, această literatură „cu copii“ sau „cu adolescenți“ a devenit una dintre direcțiile cele mai bătute ale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mir Înmiresmat” <endnote id="(753, p. 52 ; vezi și nota 31)"/>. Comentând literatura apocaliptică medievală, orientală și europeană, Ioan Petru Culianu conchide că „principala opoziție dintre bine și rău, dintre Paradis și Iad, este puternic olfactivă, fiind exprimată prin opoziția senzorială dintre mireasmă și miasmă” <endnote id="(61, p. 223)"/>. Este, de exemplu, opoziția dintre fiii zeului suprem Zurvan, din religia dualistă iraniană. Dintre cei doi frați, zeul Ohrmazd este „luminos și parfumat”, iar demonul Ahriman este „Întunecat și Împuțit” (foetor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De data aceasta, este vorba de orbirea lipsei de credință a evreului neotestamentar. La fel ca idolii păgâni, evreii „au ochi, dar nu văd ; au urechi, dar nu aud” (Psalmul 115, 5-6). În mod evident, nu este vorba de carențe senzoriale ale „evreului real”, ci de unele psiho-morale ale „evreului imaginar” : „De ce nu Înțelegeți graiul meu ?”, Îi Întreabă Isus pe iudei. Și tot el le răspunde : „Fiindcă nu puteți să auziți cuvântul meu” (Ioan 8, 43). La jumătatea secolului al XVII-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Jones), care are o față de Hellboy încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și nămol uscat. Mirosea a pămînt, povestește mai tîrziu eroina, dar această completare verbală e superfluă : practic simțiserăm. Intensitatea detaliului senzorial e năucitoare : aproape că simțim umezeala mușchiului de pe pietre și gîdilătura lînei din vesta fetiței. Această hiperconcretețe (care pur și simplu te face să te simți mai viu decît la alte filme) e valabilă nu numai pentru imagini, ci și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Eu unul n-am simțit decît mirosul disperării și al tehnologiei suprasolicitate. Opintelile vizuale ale regizorului german în direcția dimensiunii inaccesibile a mirosului pot fi amuzante, dar rămîn pedestre, neimaginative, supuse literalismului și par deosebit de ineficiente pe lîngă recentele șocuri senzoriale oferite de regizorul mexican Guillermo del Toro în Labirintul lui Pan. Dar chiar și un regizor ca del Toro, capabil să transmită vizual senzații olfactive, ar fi fost, probabil, depășit de responsabilitatea de a transmite vizual senzații olfactive nemaiîncercate, nemaiexprimate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]