3,699 matches
-
conducător al credincioșilor (titlu pe care și-l arogă sultanul în secolul al XVI-lea). În comparație cu Basileul lipsit de putere materială, suveranul otoman se impune drept monarh și slujitor al Legii divine totodată, astfel încît pretinde să fie ascultat cu sfințenie, iar eventuala nesupunere ar fi mai mult decît o crimă. Cît privește populațiile creștine ce cad în stăpînirea sa, acestea se vor supune autorității religioase și civile cu care sultanul îi invest-tește pe șefii diverselor Biserici. Monismul puterii rămîne același
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
creștină nobilă care a crescut fiind udată cu sânge de martiri. Definiția martiriului. Cine sunt martirii? Sfântul Nicolae Cabasila, în lucrarea sa Despre viața în Hristos, făcând referire la martiriu, vrând să-l definească, scrie: „Mucenicia este o școală a sfințeniei, o arătare a bunătății, mărturia lămurită că nu cunoaște nimic altceva decât pe Hristos; că-L iubești mai mult decât tot ce poate fi iubit și că în nimic nu-ți mai pui nădejdea decât în El și aceasta cu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Catholic University of American Studies in Christian Antiquity, Nr. 12, Washington DC, 1950; G. Bonner, The Warfare of Christ, London, 1962, p. 36-64. footnote>. Dar monahismul avea tendința de a prezenta ceva din spiritul epocii martirilor și de a înțelege sfințenia creștină în proprii termeni<footnote Gerald Bonner, op. cit., p. 15. foootnote>. Și în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate și arată că pot fi și astăzi persecutori și martiri ai credinței. Sunt unii care se depărtează de la
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lui mari” (p. 17). Față de alți scriitori precum Tudor Arghezi, Monica Lovinescu are o atitudine de continuă mirare Însoțită de dezgust căci Îi este greu să recunoască faptul că un talent așa de mare - pe care l-a respectat cu sfințenie În copilărie - se poate compromite Într-o asemenea manieră Încît să considere că „ocuparea țării de către ruși și instaurarea de către ei a regimului ce-și spune comunist, nu se poate asemui decît cu acea descălecare prin care neamul românesc a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
popor sfânt, pe care-l va călăuzi cu dreptate și va judeca triburile poporului [...]. Nu va îngădui nedreptatea să mai sălășluiască în mijlocul lor și nu va mai locui împreună cu ei nici un om știutor de răutate [...] și va curăți Ierusalimul întru sfințenie ca la început. (vv. 4, 22, 24, 26, 27, 30). Isus însă nu a ieșit învingător asupra romanilor, păgânii nu au fost alungați, domnia lui s-a terminat înainte de a începe. În locul întronării, sfârșitul său a fost răstignirea; și, după cum
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lor ...”). Acest lucru explică semnificația episodului din Sulul Războiului, unde se face referință la oamenii care îi „despoaie pe cei uciși, jefuiesc prada, purifică țara ...” (1QM 7,2-3, cursiv adăugat). Purificarea țării ar include arderea cadavrelor dușmanilor. În secțiunea despre sfințenie, Sulul Templului îi poruncește lui Israel: „Pentru că ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău [Dt 14,2]. De aceea nu vei profana țara ta [Num 35,34]. Nu vei face ca celelalte națiuni: ei își îngroapă morții lor oriunde
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dan 12, dar, cel mai adesea, textul acela este utilizat ca o metaforă despre mărturia creștinilor în lume. În Scrisoarea către filipeni, Paul nu-l întrebuințează ca să spună că noi vom străluci ca o lumină, ci că mărturia noastră, adică sfințenia vieții noastre, va străluci, în sens metaforic, în lume (Fil 2,15). Așadar, a treia mutație în cadrul viziunii iudaice despre înviere privește faptul că noi percepem mult mai deslușit cu ce se va asemăna acest trup. Va fi o stare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
15, ce ar putea fi un ecou al său. Locul său, începând cu Paul și trecând prin tradiția creștină de la început, este luat de o întrebuințare metaforică diferită a limbajului învierii la care se recurge pentru a descrie botezul și sfințenia. Acest sens metaforic specific nu dăuna sensului literal deplin, deoarece primii creștini credeau literalmente în învierea finală, pe baza învierii literalmente trupești a lui Isus. În afară de aceasta, noul sens metaforic nu se referă pur și simplu la o entitate abstractă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și simplu la o entitate abstractă, la o stare a minții sau a inimii, sau la un anumit tip de spiritualitate. Faptul că este un sens metaforic nu-l împiedică să se refere la evenimente concrete: în definitiv, botezul și sfințenia survin în mod concret în trupul nostru. În acest fel a avut loc transformarea limbajului metaforic ebraic cu privire la înviere. A șasea modificare a crezului ebraic despre înviere privește legătura sa cu concepția mesianică. Pe atunci nimeni nu se aștepta ca
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cap. VI), atotputernicia (cap. VII), bunătatea (aici intra și „Dumnezeu, Principiu Creator și Scop, precum și Dumnezeu, Domn și Rege Preaînalt, Providența, Milostivire, Iubirea și Fidelitatea lui Dumnezeu - cap. VIII), adevărul și atotștiința (cap. IX), Dumnezeu - Judecătorul cel drept (cap. X), sfințenia lui Dumnezeu, înțeleasă că desăvârșire, dar și ca separare (cap. XI). De fiecare dată, sunt evocate ideile similare din Biblie (Vechiul și Noul Testament), cu multe citate. În concluzie se vorbește despre imposibilitatea cunoașterii sensului exact al cuvintelor quddós, sal"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
diferit al lui al-Ra≤m"n („Milostivul”) ca fiind echivalentul numelui însuși de All"h, căci nu apare niciodată fără articol, ori în poziție de predicat, grupează numele din lista lui Wald pe următoarele teme: unicitate (1 nume), transcendență/sfințenie (5 nume), suveranitate (15 nume), veșnicie (5 nume), adevăr/lumină (2 nume), atotputernicie (17 nume), creație: origine și destinație finală (9 nume), providența (9 nume), milostivire (13 nume), știința (9 nume), dreptate în răsplătire (8 nume). Sugerează, de asemenea, studierea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Rădăcina QDŠ evocă în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is 6,3a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eÖ dakk"’ ó šepal róaƒ le hahayÄÖ róaƒ šep"lm ó le hahayÄÖ lQ> mi:ek"’m (Is 57,15): „... așa vorbește Cel Preaînalt, care locuiește veșnicia, și Cel Sfânt este numele lui: Eu locuiesc în înălțime și în sfințenie, dar sunt alături de șomulț cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adesea substantivizat. Traducerea nu pune probleme; este vorba de un termen specializat, care face parte din vocabularul teologic. În limba română necesită însă explicații pentru a nu fi înțeles doar parțial. Componentă alterității absolute riscă să nu fie percepută, fiindcă sfințenia e considerată de mulți doar perfecțiune morală. Semnificații de bază: cu totul altul, fără măsură comună cu oamenii, fără slăbiciune sau întinare. 3.1.6.2. ‘ElyÄn: „Preaînalt” (SC, Blaj, BS, C); „Cel-Preaînalt” (BVA); G-R „Cel Prea Înalt”; ho Hýpsistos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Slujitorul meu, îi va îndreptați pe mulți și fărădelegile lor le va lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în ochii islamicilor o cumplită blasfemie (cf. 19, 89-90). 4.4.15. În același fel, nu poate fi vorba de nume pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan", „I-am trimis șMarieiț duhul nostru” (19, 17), ró≤ se referă, spun comentatorii, la solul ceresc, la îngerul Gabriel. Constatăm, prin urmare, că numărul echivalentelor perfecte sau aproape perfecte este însemnat (mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să-l respecți decât numai atunci când ți-l făurești în închipuire. Apropiindu-te de el n-ai să mai vezi un "înger" în trup, care se hrănește mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu, ci un biet om asudând "pe calea sfințeniei" prin legi mânăstirești și firești, unele mai neîndurătoare ca altele. După cum, apropiiindu-te de poetul favorit, n-ai să vezi un individ purtând o liră în brațe și hrănindu-se cu stele și cu vise, ci un muritor ca oricare, ducând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și cu un splendid tavan pictat cu scene zodiacale, specifice astrologiei balineze, refăcută după două secole. Trecem prin sate tradiționale, cu câteva sute de locuitori, din estul insulei, care s-au stabilit aici În secolul al XIV-lea, păstrând cu sfințenie cutumele și ritualurile ancestrale: Celuk, unde se prelucrează manual bijuterii din aur și argint și Suanur - satul sculpturilor În lemn, a artiștilor, În special pictori. Deși metodele de extracție a metalelor sunt primitive, rezultatele prelucrării sunt apreciabile. Ceea ce remarcăm imediat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a ști să aline refugiul remușcării unor asceți și pelerini retrași la limita subzistenței, a unor fachiri sau călugări cerșetori și chiar a unor yoghini care-și rostesc sensul durerii. Cu toții știu să-și lipească bucata lor de suflet de sfințenia muntelui și a apei, concentrându-și mișcarea inimii și a minții către o totală respiro methaphisica, căutând umbra chemării lor depline. În fine, acești credincioși ai Indiei - la care se adaugă creștinii, musulmanii, evreii, anemiștii, sikhii și jainiștii - prin exaltare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Sfânta Împărtășanie anafora și chiar un pic de vin, așa Încât să nu mai rămână din Împărtășanie nimic afară. În ziua când te-ai Împărtășit, să stai liniștit să te rogi și să citești din cărțile sfinte, mulțumind lui Dumnezeu pentru Sfințenia care ți-a dăruit-o. Nu pot primi Sfânta Împărtășanie creștinii neortodocși chiar spovediți, pentru că primirea Euharistiei este identică cu mărturisirea completă a credinței propovăduită de Biserica Ortodoxă. Practica intercomuniunii, adică a Împărtășirii unor creștini de alte confesiuni, nu este
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
doctrinei despre legea naturală și conștiință. Dumnezeu este considerat ca și „custos, iudex, vindex naturalem ordinis moralis” care a pus această ordine în „legem naturalem et in legem Dei positivam sub utroque Testamento divinitus datam” și cunoașterea care conduce la sfințenia voită de El însuși pentru toți oamenii. Cu tot ceea ce putea să reprezinte o sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu lanțuri de o casă devenită adesea nevandabilă atunci când nu mai are capacitatea să plătească toate cheltuielile și toate angajamentele, mai ales cele privind stilul de viață, care erau înscrise în mod tacit într-o opțiune inițială adesea tăinuită cu sfințenie în sine" 1. Problemele ridicate de locul populației în mediul urban nu se rezumă însă la aspecte minore care țin de faptul că se locuiește în blocuri, în periferii sensibile sau în habitatul insalubru al vechilor centre. Ele privesc și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru o ulcică de bani și bănuiește pe oricine că i-ar putea-o fura; până la urmă intriga se rezolvă prin căsătoria fiicei lui Euclio cu tânărul Lyconides, a cărui slugă găsise ulcica îngropată, așa cum la Molière, Harpagon păzește cu sfințenie caseta cu galbeni și dorește partide bogate pentru copiii săi, și va fi de acord cu căsătoriile acestora după ce își va recăpăta banii furați de către sluga fiului său. Scena de disperare a avarului, în momentul când nu mai găsește ulcica
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
fost introdus în România Ordinul al III-lea Franciscan, denumit și Terțiarii Franciscani, un ordin de călugări și laici din Occident, congregație a Societății Catolicilor Pocăiți. Scopul acestui ordin era "trăirea în sânul familiei a unei veți cât mai aproape de sfințenie". Pentru îndrumarea membrilor săi, a fost înființată o publicație menită să îl promoveze și să-i informeze pe aceștia în legătură cu activitățile desfășurate. Această îndrumare concretizată sub forma unei reviste a apărut la inițiativa părintelui Iosif Tălmăcel, redactor al revistei Viața
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în fața vorbelor leneșe, care nu pot spune totul deodată, a fost greu de uitat. Poezia e și acum derutantă, sare de la o idee la alta, fără legături explicite între fragmente. Larg folosit la începutul anilor 1920, subînțelesul e păstrat cu sfințenie. Philip Larkin însuși recunoaște în Eliot o influență de căpătâi în formația lui de poet. Introducerea lui la ediția revizuită a volumului The North Ship conturează cu claritate amestecul de stiluri din maniera poetului la douăzeci și trei de ani
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]