4,389 matches
-
de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am vrut să vă sun aseară, dar m-am gîndit că o fi prea tîrziu, că vă băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez la ora aia, așa că am vorbit doar cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum voi, domnilor, zice oprind motorul, părăsind scaunul șoferului, închizînd cu grijă portiera. Cum vă închipuiți că o să vă puteți simți în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceva fetițo? întreabă Angelina învîrtind butonul fierului de călcat în poziția oprit, e îndrăgostită lulea, își spune în gînd, altceva n-are ce să fie. Și cum e, ia spune, e chipeș iubițelul? nu se lasă Tușica, imaginîndu-și înaintea ochilor silueta unui bărbat perfect. Ce să-i faci, numai la prostii vă gîndiți, se aude în sfîrșit vocea Delfinei printre zbîrnîiturile mașinii de cusut, deformație profesională, recunoaște Tușica, așa mi-am imaginat eu întotdeauna masculii, în funcție de croiul perfect, spune punînd brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică să vadă clar. — E prea frumos ca să fie adevărat, rămîne Curistul cu gura căscată, privind și el la cele trei siluete care se apropie pășind cadențat în direcția lor, apropiindu-se din cealaltă parte a ringului de dans. — Sincronizarea e partea cea mai importantă a oricărei acțiuni, se distrează Roja, urmărind și el atent unduirile șoldurilor și umerilor Delfinei, care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
piesele unele de altele fără să-ți dai seama că de fapt e altă melodie. Dansezi ca un apucat pînă îți pierzi capul, face din muzică un drog. — Nu mi-aș fi dat seama, spune Curistul, trăgînd cu ochiul printre siluetele care se unduiesc în ritmurile muzicii, sperînd să prindă clipa în care Părințelul va lua mîna Angelinei. — Amestecă dansurile standard, moderne, latine, de parcă ar fi unul și același lucru, îi explică Roja. Din cauza asta chiar dacă n-ai habar de mișcări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e limpede ca lumina zilei, zice. Cu spatele la Baricadă, Roja începe să viseze cu ochii deschiși, și atras ca de un magnet din partea opusă, se hotărăște brusc s-o ia din loc de unul singur. Tîrnăcop rămîne cu privirea lipită de silueta care se depărtează greoi, fiind luminată aproape la fiecare pas de cîte un fulger, pînă în secunda în care dispare brusc intrînd parcă în pămînt. — Se vede treaba că numai de dumneavoastră au vrut să scape, dom’ Roja, zice Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au căzut decît dintre cei care s-au pierdut cu firea și n-au ascultat indicațiile date de Petrică. Acum să vă vedem, pe cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama că asta e singura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în sfîrșit! se aude vocea Părințelului răzbind prin beznă, gata cu cotrobăitul, am găsit ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta, poate, poate s-o ivi Curistul din întîmplare. Patru Ace însă îl dusese cu vorba fără să-și dea seama, îl luase cu binișorul profitînd că era puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care străbat brațele de la umeri până la vârfurile arătătoarelor și ale degetelor mijlocii, de fiecare dată când mâinile ajung în poziția de extensie totală, această senzație fiind asemănătoare întinderii unei benzi de cauciuc. Figura 4.21. Împingerea munților. Observați că ambele siluete sunt reprezentate dintr-o parte; direcția propriu-zisă a înfigerii trebuie să fie exact înainte, brațul drept și cel stâng încrucișându-se la nivelul ombilicului. Beneficii: acesta este un exercițiu foarte vechi, aparținând taoismului și artelor marțiale, și recomandat de maeștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aproximativ cinci kilograme mai mult decât permite imaginea „femeii scheletice” care este la modă în ziua de azi. Specimenele anemice, înfometate care sunt etalate de casele de modă occidentale și de mogulii din lumea cinematografiei ca fiind întruchiparea frumuseții și siluetei feminine ideale sunt, de fapt, femei subnutrite și devitalizate. Acestor tipuri de femei slăbănoage le mai rămâne puțină energie pentru sex și, de obicei, au mari dificultăți în atingerea orgasmului din cauza rezervelor insuficiente de sânge. În ceea ce privește sarcina, aceasta le secătuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al orașului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska Îl păstra cu sfințenie sub o folie de plastic În chip de tablou. Cam În dreptul Casei Minoriților, Coriolan desenase cu talentu-i recunoscut două siluete umane. Fiecare avea pe creștet o literă: cea feminină un „M”, iar cea masculină un „C”. Femeia purta rochie lungă, bărbatul costum cu cravată și pălărie. Nu erau nici triști, nici fericiți. Se țineau de mână și priveau În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
această dată, cu ceva mai multă melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune decât atât: Cu ce ocazie, domule Brândușă? Cum cu ce ocazie, dom' profesor, cum cu ce ocazie? Cu ocazia revelionului cu artă. Așa ceva nu trăiești În fiecare an. De distrat, te distrezi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adevăr, dădu aprobator din cap tânăra femeie, invizibilă parcă până atunci, și, dintr-o dată, nu doar vizibilă, ci și de o forță a prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi, Încetul cu Încetul, siluetele celorlalți, Înghesuiți sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză, ființe vii ale căror siluete pot fi văzute dincolo de straturile de culori, ca Într-un fel de body painting. Ce Înseamnă asta nu contează. Chiar că nu contează, zise Încetișor Eugen Pascu. Ideea, Însă, Îi plăcea. Ceilalți trei pictori Îi făcură semn să tacă, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio, chiar dacă aplombul el fusese mimat. Se izola Într-un ritm care era doar al ei și care o ajuta să-și recapete acuitatea privirii, să distingă clar chipuri și siluete, să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea nevoia și nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
legătură secretă, care dă farmec Întâmplărilor, iar miracolelor, pentru că există și așa ceva, acea necesară consistență de o clipă. Tot ce trece peste, se banalizează precum frontierele de stat În spațiul Schengen. Acum Înțelegea de ce fusese atent la felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se obișnuise, Înainta pe drumul acela demult părăsit și pe care ea l-ar fi putut găsi cu ochii Închiși: urma drumului ascuns acum de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fotbal. Am mers mai departe și am zărit la lumina farurilor plăcuța de înmatriculare din spate: CAL RQ 765. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut-o pe femeie încuind portiera din dreptul șoferului. Chiar și de la distanță silueta ei elegantă, cu rochia mulată pe corp, ieșea clar în evidență. Am ieșit din Hancock Park pe 3rd Street. La Western am văzut un telefon public, am coborât și am sunat la Circulație. Am cerut numele proprietarului și am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prietenul meu cel mai bun pare alt om, mi-a fost mai ușor să ocolesc adevărul. — Mi-ai citit raportul? — Mda, la University. Ai făcut o treabă bună cu mandatul ăla pentru minoră. Altceva? Am mințit fără să clipesc, cu silueta fetei în rochie mulată dansându-mi înaintea ochilor minții. Nu. Dar tu? Uitându-se pe geamul-oglindă, Lee spuse: — Nu, dar am promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Așa că dă-i bătaie și îmbracă-te, partenere! Mi-am pus hainele transpirate, apoi Russ și cu mine ne-am îndreptat spre ieșirea din cazarmă, ca să așteptăm jeepul care urma să ne ducă la pistă. În depărtare am zărit o siluetă înaltă, în uniformă, ce se apropia de noi. M-a trecut un fior de gheață pe șira spinării. Individul cel înalt s-a apropiat și mai mult. Mi-am dat seama că nu-i nimeni altul decât caporalul Joseph Dulange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu. • • • Am pornit spre centru cu mașina mea. Johnny lucra la patrulă în tura de zi și făcea ore suplimentare de bunăvoie, așa că la 11 dimineața știam că avem șanse mari să-l prindem singur. Conduceam încet, uitându-mă după silueta lui familiară, în serj albastru. Russ avea pe bordul mașinii o seringă și o fiolă cu scopolamină pe care o păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cap. Am traversat strada și am inspectat împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă a geamului și am văzut o siluetă încețoșată și albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos de o ușă care se deschidea se auzi până în capătul aleii. Am dat colțul casei, hotărât s-o înfrunt pe femeie. Ramona stătea în pragul ușii, părând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]