4,486 matches
-
în albastrul de cleștar a coborât limpezimea cerului, în verdele crud a simțit pulsând rodnicia șesului, iar cu regina culorilor-negru-a știut să-și însemneze trecerea către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI INSTRUMENTALE Expresie vie a gândirii și a simțirii poporului român, piesele vocale și instrumentale interpretate de Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova se grupează în două categorii: doine și cântece doinite, exprimând jalea, melancolia, tristețea, uneori legate de dragostea neîmplinită, dar, de cele mai multe ori, zugrăvind sentimentele și stările sufletești
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil reală nu poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia modernă completează în mod uimitor transferul ontologic floare-femeie-demon, radiind ultimul termen și înlocuindu-l prin pisicuță-copil. Bye-bye
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vibrează în modul cel mai pur la trecerea primăverii în vară, a verii în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat încă, nici nu aveam cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Da’ , să știi, eu ți-am citit toate volumele. Le-am adus cu mine, poate-mi dai un autograf. Uite, primul volum... și al patrulea, din ăsta am recitat o dată la televizor...” “Știu, te-am văzut...” “Frumoase versuri, pline de simțire, dar și de dulceață... Astea sunt toate, nu? Ei, dacă nu te-afundai în groapa asta, puteau fi mult mai multe. La talentul și puterea ta de creație...” “Ei, și tu, acum, cu tămâierile... Ia zi mai bine ce mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e absurd, imposibil, o aberație. Nu orice vrei se poate. Te alterai, înțelegi? N-ai cunoscut înfrângerea și nu ești un om complet. Vrei să scrii cărți. Ca să poți face asta, trebuie să știi totul, cu propria minte și cu simțirea ta, nu din auzite. Î...) Părăsindu-te, femeia asta ți-a făcut un bine, chiar un mare bine.Ă - «Asta-i acum!Ă - «pentru care ar trebui, nu râde, să-i fii recunoscător. Pentru că te-a trezit la realitate, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țopăia mai înainte nu mai există, nu se mai vede, a dispărut, o cauți în zadar, nu mai există pentru că nu se mai află în apropiere, ci a pătruns în trup și în sânge și e chiar sânge, gând și simțire. Adică nu mai știi, de fapt, ce este. Iar cel de afară cu atât mai mult n-ar ști unde e adevărul, dacă nu cumva chipul de acum e adevărul. Înlăuntrul și în afara se împotomolesc, amândouă, în desprinderea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știe. Însă nici din această desfășurare nu trebuie să ne mire nimic. Poate ar trebui să ne mire că nimic nu se întâmplă o singură dată, în afara lucrului pentru care ne pregătim toată viața, ca și cum ne-am împodobi cu gânduri, simțiri, trăiri, decepții, exaltări, disperări și speranțe pentru cea mai desăvârșită întâlnire, dar, ajunși la ea, în fața acelui unic, inevitabil și irepetabil lucru, nici măcar nu dăm înapoi Îoricum nu s-ar putea), ci refuzăm să aceptăm ideea acestei întâlniri ce, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai mult ca o impresie, ca o stare în care mă coboram, încercând să aud tot și să văd tot și să țin minte nu numai ce se petrece, ci și ce simt eu și cred eu, chiar devenirea acestor simțiri, ce se accentuau cu fiecare luare de cuvânt, pentru că se ridicase Nae Postelnicu, pe care nu-l poate bănui careva de vreo părtinire, și spunea că nu crede că anunțul de la început ar fi fost nimerit, întrucât hotărârea aceea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mereu mai multe și mai noi, pe care, chiar dacă le-ar fi văzut o săptămână în șir ori chiar mai mult, n-ar fi fost sigur că le recunoaște pentru că simțise dintr-odată - mult mai târziu avea să numească această simțire intuiție, aproape uimit că se cuibărise în el atât de timpuriu - că faptele reflectate în privirile chipurilor acelora noi nu mai erau faptele pe care le știa el ori nu mai erau în întregime ori erau, dar ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-o mai pândească. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
absurd, imposibil, o aberație. Nu orice vrei se poate. Te alterai, înțelegi? N-ai cunoscut înfrângerea și nu ești un om complet. Vrei să scrii cărți. Ca să poți face asta, trebuie să știi totul, cu propria ta minte și cu simțirea ta, nu din auzite. Cine nu știe asta, scrie prostii, stupidități, vaxuri. Nu-i complet. Aveai nevoie - trebuie să știi asta, cred ce spun mai mult decât orice - aveai nevoie de o asemenea experiență. Îți mai spun ceva: nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l simțea uscat și tânjind, dar care era cu mult mai largă, de parcă ar fi fost bătut fibră cu fibră, și asta nu înțelegea. Gândindu-se că este o pătimire meritată din moment ce a ținut totul închis în el, vorbe și simțire, iar un altul a știut să pună frunze și flori unui arbore amenințat sau chiar cuprins de uscăciune. Convins dintr-odată că teama în iubire nu poate fi decât o prostie care trebuie pedepsită, dar gândul acesta nefiindu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mine Să nu mai duc dor de tine. Că în lume cât am stat Te-am iubit și-am suspinat. ERA FRUMOASĂ Era așa frumoasă, ca o suvenire, Grațioasă- blândă, dulce, și subțire, A aprins în el și cuget și simțire Și se îndrăgostise la prima privire. Mândră și fragilă, un boboc de floare Și dădea lumină, stea strălucitoare, Și visa să-i fie inimii aleasă Și-n puține zile s-o facă mireasă. Era ca un înger, cu adevărat, Perechea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
inima. Când m-apasă o supărare Doar tu îmi dai ascultare Îmi dai grijile de-o parte Și mă povățuiești la toate. Fără tine, lumea mie Tristă-mi pare și pustie, Tu ai dragostea-n privire Și-n suflet multă simțire. Tu porți un nume divin Și ai chipul tot senin, Ești somnul meu liniștit Și visul meu împlinit. Dai gust vieții pe pământ Și-mi faci viața ca un cânt, Tu, mereu ai existat Și pe toți i-ai mângâiat
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e drag codrul când adie, Iar când plouă toate - învie, Oxigenul lumii este Vitamină, ne hrănește. Nectarul pentru-îndulcire, Freamătul pentru simțire, Drag mi-e codrul și- l iubesc, Ca în rai simt că plutesc! O ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂCEASUL CA DESTIN Aveam un ceas din aur, cu strasuri albe toate Adus de fiu-mi drag, din străinătate, Sustras credeam c-a fost, așa
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
marea se agită și valurile-i sună/De tatăl lor și-al nostru, de Tatăl cel Ceresc,/ Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc!” ..... sau „Pentru inimi rupten două,/ Pentru inima-mi pustie/Cântă, cântă-ne și nouă!” sunt versuri de simțire poetică în care soarta elementelor naturii se împletește cu soarta poetului și contribuie la cristalizarea unor relații ce par a asigura o continuitate între acum și totdeauna. Poeta realizează secvențial o mini-frescă a vieții de familie în timp, a locurilor
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. 12. Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii. 13. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. 14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc telefonul. Poate-i mai bine să chem o ambulanță. Lana privi costumul de mătase, pălăria, ochii miopi, șovăitori. Simțea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nivelul formelor conceptuale ale activității mintale; (2) o subdezvoltare la nivel emoțional; (3) o întârziere substanțială în înțelegerea dinamicii relațiilor interpersonale; (4) o perspectivă extrem de egocentrică asupra vieții; (5) un spațiu personal bine marcat; (6) o rigiditate în comportament și simțire, considerând eticheta socială mai importantă decât sensibilitatea interioară. De asemenea, Levine a susținut faptul că „dezvoltarea personalității unei persoane deficiente de auz este mult mai profund relaționată cu nivelul dezvoltării limbajului său” (p.162), asumându-și și ideea că limbajul
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gîtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fie Îngropați unul lîngă altul, n-or fi chiar atît de țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămîne, așadar, nădejdea, că v-aș mai putea atinge, că v-aș mai putea simți, că m-aș putea contopi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]