4,251 matches
-
chineze și cele marțiale au fost elaborate în totalitate de taoiști, ca și unele dintre cele mai importante invenții științifice din lume, cum ar fi praful de pușcă, porțelanul și aliajele metalice. Principiile-cheie ale tuturor artelor chineze, cum ar fi simplitatea și reținerea, echilibrul și armonia și importanța principală a spontaneității creative, provin toate din tao. De fapt, tao este atât de adânc sădit în sufletul chinez, încât până și regimul comunist s-a simțit obligat să abordeze cugetările lui Lao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rar folosit de ea, urmat de un „pe mâine” neutru. Ca Între doi tovarăși de navetă. Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o fotografie trucată amuzantă, dacă În spatele ei nu ar fi fost o poveste pe care Iolanda Încerca din răsputeri să o uite ca pe un vis de nepovestit de teamă ca nu cumva astfel să se Împlinească În toată cruzimea simplității sale. Și nici un cuvânt despre Violeta a cărei umbră se vedea În VW-ul 1300 gata de plecare spre Hungaroring. El știa În amănunt povestea acelei fotografii În care un bărbat tânăr poartă pe umeri desenul În creion al iubitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire pe care orice regiment de Îngeri o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate meritorii În pregătirea de luptă și politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
om așezat, precum Grațian, nu și-ar lăsa tihna căminului pentru o experiență care, consumată În afara familiei și a propriei sale imaginații, era una oarecare. Excepțiile, miracolele dacă vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine, unde vei fi bine primit, la orice oră. Și să-ți mai spun ceva: dacă revelionul tău se anunță ciudat, al meu chiar este. Și asta nu doar pentru că am o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suedez Uppsala. Proprietarul ei a fost marele magazioner și indexator al naturii, Carl Linnaeus, care Între 1730 și 1760 a etichetat, sau a Încercat să eticheteze, cele mai multe dintre creaturile Însuflețite. Poate că nimic nu este mai impresionant În Uppsala decât simplitatea ordonată și dimensiunile reduse ale acelei grădini (tatăl meu ar fi adorat-o) și imensele consecințe care au decurs din ea, În ce privește modul nostru de a vedea și gândi lumea ce ne Înconjoară. Este ceva mai mult decât un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval cu lespezi uriașe de piatră care leagă malurile pârâului. Restul Însă n-a fost planificat și nici fagii n-au fost plantați ca să arate pitoresc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
iar prin spațiul nou creat apăru din subsol scaunul cu secretara principală bătând la computer. — Noemi dragă, mai odihnește-te și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dacă doriți, pot să vă dau ardeiul meu iute. Știți, eu am probleme cu... și arătă spre stomac. — Vă mulțumesc - spuse încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dar nu acestea constituiau esențialul activității mele. Am fost și îndrăgostit o dată, „săptămâna oarbă”, cum se spune la noi în popor, dar mi-a trecut, m-a ajutat mult și colectivul... — Și pe mine m-ajută mult colectivul, spuse cu simplitate tânăra. Cred că dacă n-ar fi colectivul, m-aș îndrăgosti de-o grămadă de ori, ca proasta. Chiar asta voiam să vă-ntreb, dacă nu vă supărați, zise comandantul. Dumneavoastră cum rezolvați problemele ce se mai ivesc - cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în acea după-amiază, într-o săptămână cu lună plină și a mâncat o masă simplă, apoi pâine din făină de orz cu măsline, s-a prăbușit într-un somn adânc, care a ținut și ziua următoare. Lea era rușinată de simplitatea mâncării pe care trebuise s-o îndure prima dată, așa că a doua zi s-a pornit să facă o mâncare așa cum se putea vedea doar la marile sărbători. - Mi-am dat sufletul făcând acea mâncare, așa cum n-o mai făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locuri. Mai întâi, pe platoul unde fusese instalat circul ale cărui animale sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totul cu aceeași liniște. Discutam puțin și numai dacă eu aveam chef de vorbă. Atunci îmi povestea întâmplări din viața ei și a cătunului și abia în astfel de ocazii mi-am dat seama ce fire aprigă se ascundea sub simplitatea ei lipsită de mofturi și de gesturi exagerate. Cu trei zile înainte de nuntă, fugise cu altul. Un marinar frumos și bețiv care se aciuise prin cătun. Părinții au căutat-o, au găsit-o, dar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
loc cu crengile pentru a ajunge la lumină. Ceilalți mureau deoarece, deasupra, copacii victorioși își uneau frunzișurile și nu mai permiteau nici unei raze să coboare. Pentru ca să apară un copac trebuia să moară unul din cei vii. Și cu ce necruțătoare simplitate se întâmpla asta! Fără bocete și fără spaime. În golul fiecărei morți reîncepea, liniștită, viața. A fost prima oară când m-am gândit că moartea este un aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Atunci pescarii s-au întors la cafenea și au continuat să-și bea cafeaua răcită. „Și-a făcut-o cu mâna lui”, mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: „Dumnezeu să-l ierte”. Atât. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-au furat cununa Soarele și Luna E mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-o clipă ca de aur năpădită toată în sânge, Ca un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau să fie satisfăcute. Cu o credință de nestrămutat în împăratul zeu (a fost odată intrat cu reală fală, cu simplitate pe placul și așteptările supușilor). Și cu sclavi, mulți sclavi. Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate prea sofisticat. Și cu mâncăruri delicioase pe bază de orez. Cu exotismul depărtărilor și vegetației și cu climă delicată, semiecuatorială. Azi poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de 24 septembrie 1972: Dacă cineva, un străin, un rockman de pe o altă planetă, și-ar pune întrebarea: Cine este Pink Floyd?..." ar fi suficient să dea capul pe spate și doar să 262 DANIEL BĂNULESCU referea când scria despre simplitate. (Îi zâmbi, ieșind pentru prima dată și-n întregime din aerul ei grețos, de nazistă.) Cui i-ar fi trecut prin minte c-o să te apuci și să cînți? Și încă la modul la care ai făcut-o!... Cui i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și ducă la îndeplinire dulcea promisiune, măciuca flexibilă, cu mâner cauciucat, a IF-ului, expediindu- l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmă, Regele îi împinse pe esofag, c-un deget, două pastile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mare războinic. Vino. Vultur-în-Zbor a oftat și a înaintat încet. Miza pe faptul că sosia lui se va comporta așa cum s-ar fi comportat și el într-o astfel de situație și va folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era titlul unui articol apoteotic, scris de un ziarist tânăr și entuziast, care nu lipsise de la nicio reprezentație. În cinstea păpușarului, a maestrului, avu loc și o recepție. Răspunzând la câteva Întrebări despre munca sa, cei prezenți remarcară modestia și simplitatea artistului, vocea caldă și ochii săi inteligenți. Doamnele Îl priveau cu vădită simpatie, iar domnii se simțeau extrem de onorați de prezența acestuia printre ei. Spectacolul din seara aceea umpluse până la refuz sala. În primul rând de scaune, alături de alți câțiva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunt. Nu sunt fetița și băiețelul care zâmbesc timid În poza pe care tocmai i-am arătat-o lui Momo, cea pe care o țin În portofel. Au nevoie de mine așa cum au nevoie de apă sau lumină: cu o simplitate devastatoare. Nu are nici o legătură cu teoriile despre ce ar trebui să facă femeile cu viețile lor: teorii scrise În cărți de femei care nu au avut niciodată copii sau care au avut copii, dar i-au crescut cam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
li se supun cu strictețe toți membrii, oricare le-ar fi, de altminteri, impetuozitatea și independența caracterului”1. Atunci, specifice dandy-ului „etern” s-ar dovedi „cultivarea ideii de frumos În propria lui persoană”, superioritatea aristocratică a spiritului, adorarea distincției, simplitatea eleganței, originalitatea, plăcerea de a uimi și „orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit”, un cult de sine Însuși exacerbat, spiritul de opoziție și revoltă, blazarea, răceala, refuzul trivialității, al vulgarității. Cu o rară intuiție (venită probabil din faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
corpolent, apare Îmbrăcat cu un fast orbitor, Într-un veșmânt purpuriu, brodat cu strasuri, ca la marile curți ale veacului său. Dar Brummell taie pur și simplu respirația asistenței aristocrate printr-o eleganță ciudată, cum saloanele nu mai văzuseră: o simplitate discretă, căutată Îndelung, de un rafinament uluitor. O vestă bleu, Încheiată cu nasturi până deasupra brâului, terminată la spate În două cozi, un pantalon crem, ușor colant, ghete negre și o cravată albă apretată În pliuri. Dacă fastul celui dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]