4,151 matches
-
veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci și o stare interioară placentara ce presupune descoperirea identității, revelația sinelui, o nouă naștere: ,, Ceva se întoarce la tine. Un picior se mișcă, o mană se mișcă. Sângele crește. Aerul intra în tine. Încă ești acolo, dar ești și aici. Dar întâi în ochi se întâmplă ceva. Apoi în măruntaie. Trupul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un Centru omologat. Mircea Eliade era preocupat de un astfel de demers în Românii, latinii Orien‑ tului (1943) prin comparație cu Portugalia. Și Andrei Pleșu identifica grotescul și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci de ani, obsedat de cadența necruțătoare a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în buzunarele veșnic sparte ale sinelui, îndesasem bine gândul că asta se va întâmpla „mai încolo”, mai târziu, altădată... Mă descumpănea această dorință imperativă de a trece Dincolo înveșmântată în hainele unui personaj pe care îl întruchipase cu frenetică desăvârșire (Babakina din IVANOV de Cehov), ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al sufletului. Doctor Ionescu își va călăuzi pacienții către forul lor interior spre descoperirea propriului sine conform emblematicului dicton clasic grec Gnothi se auton! - Cunoaște-te pe tine însuți! Organismul își regăsește starea de sănătate deplină - prin resortul credinței în sinele divin (locuind esența fiecărei ființeă și consacrând în mod natural vindecarea. Emblema călăuzitoare a doctoriței Ionescu a fost întotdeauna principiul întâi al jurământului hipocratic, respectiv Non nocere!Să nu faci rău, să nu lezezi! Cu harul său deosebit de vindecător, de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
c)zut În dizgrație. Drumul pr)fuit pe care mergem șerpuiește prin zonă locuit). Pe lang) casele banale cresc cr)ciunițe roșii („Steaua Cr)ciunului”). Și aici se g)sesc relicve române. Ajungem la un teren de baschet, apoi la sinele ruginițe ale unui trenuleț pentru copii. Mai departe d)m de niște locuințe separate, pentru tinere de optsprezece ani, de un muzeu de antichit)ți și o sal) de jocuri. Un puternic miros de vite vine dinspre p)sune. Îi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ulterior În Secolul 20, În numărul dedicat Trilogiei): Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a regăsi rituri arhaice, gesturi, sunete, modulații, modele, pe care dintotdeauna le purtăm În adâncul sinelui, dincolo de cultura, dincolo de civilizația noastră: sunt modele, arhetipuri care trebuie scoase la lumină, În vederea unei reintegrări a umanității pierdute, Într-o ordine spirituală și cosmică, reinventată sau redescoperită. Andrei Șerban, care a Început prin a pune În scenă Iulius Cezar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-se În lumea artificială În care Îl plasasem atât de brusc. Deși Încă mai adăsta În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele mute de odinioară, iar portretul bătrânei mele guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Depinde numai de noi de a nu o folosi greșit, în mod grav. A reduce imaginația la sclavie, când va fi vorba de ceea ce în mod grosolan se numește fericire, e a scăpa de tot ce se găsește în adâncul sinelui, de dreptatea supremă. Rămâne nebunia, „nebunia pe care o închidem”, cum s-a spus atât de bine. Asta sau alta... Fiecare știind, într-adevăr, că nebunii sunt internați din cauza unui număr de acte condamnabile și că, în afara acestor acte, libertatea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana va veni la Stockholm
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
seara care ne-a preocupat atâta, repetând tot timpul? Pentru mine, un anume curaj de a mă arunca în „dinții mării și ai vântului”, de a nu mă lăsa niciodată influențată de nimeni, ci ghidată de bunul meu instinct, de sinele înalt care vrea numai ce e drept și bine. De a repeta, exersa mereu, căci toată viața e numai repetiție, până la gala finală - Sfârșitul. A început să bată un vânt rece, polar. A nins, se simte în aer ceva curat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu a putut-o termina 2. Astfel, corabia visurilor și, implicit, călătoria cu ea au devenit posibile în ficțiune, în forme mult mai elaborate decât s-ar fi putut realiza, în realitate. Eliberat de constrângerile concrete (efort, cheltuieli, impedimente istorice), sinele s-a dezlănțuit în spațiul epic, cu toate implicațiile imaginare în desfășurare. Contribuția la o traducere din engleză a cărții lui Charles Darwin despre călătoriile sale în jurul lumii, la bordul vasul Beagle, între 1831-1836, i-a dat lui Tudoran și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în care bărbații să vă dea acolo o organizație în care să vă faceți de lucru.” Soluția lui Orban este cea a liberalismului interior: Aveți încredere în propriile forțe: din interior pleacă armonia, pacea, iubirea. Concentrați-vă, întoarceți-vă la sinele adânc și armonios și după aceea veți avea reprezentare politică. Sintetizez: a) Starea de fapt în PNL este aceea că, în general, femeile conduc via alcov ca nevaste sau ca amante. Aplauzele înseamnă acord; b) organizațiile de femei ale PNL
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
orice perioadă ne-am raporta, constatăm că spiritualitatea colectivă nu e caracterizată de haos (cum s-a văzut de altfel mereu din manifestarea sa ritualică și instituțională), ci e guvernată, aș spune, de legile "reprezentării necesare", a propriei existențe, a sinelui și a alterității (cum precizam și mai devreme). Gesturile și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele cazuri. În plus, ne atrage atenția și un alt aspect comun, și anume semnificația măștii de ceară a strămoșilor. În ambele cazuri de ritual funerar, și la greci, și la romani, trecutul nu este evocat ca fiind
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
formele cultuale urbi et orbi. Fastul ceremonialurilor sale, tot mai complexe, care, în timpul principatului, se transformă în comemorări ale relației dintre genius Augusti și zei (relatio inter divos), determină în cele din urmă o proiecție magnifică a împăratului și a sinelui comunitar în mentalul colectiv (Benoist 346). Nimic nu poate contesta această relație, totul trebuie să o confirme, iar ceea ce nu o onorează (cazuri celebre, precum Nero, Caligula sau Domițian) este sancționat prin damnatio memoriae − un protocol juridic și ceremonial care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
problemei majore a creștinismului bizantin, respectiv buna gestionare atât a lumii materiale, cât și a credinței, în toate manifestările sale, materiale, ceremoniale sau spirituale. Dat fiind că, pentru dogma creștină, cunoașterea adevărului însemna de fapt apropierea de divin, prin integrarea sinelui în proiectul colectiv de obținere a iertării, nici imaginarul colectiv nu mai avea cum să mențină distanța dintre cunoaștere și opinie, cândva ireconciliabilă pentru Platon. Ca o consecință a acestui lucru, pentru imaginarul popular creștin, precum și pentru cel al elitelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Este speranța că alți pelerini ai meditației vor rostui noi fântâni vremelnice, dar înnobilante, spre aceleași seve cu izvoare în transcendență. Resemnări lângă drama aproapelui Începutul întâlnirii mele cu suferința aproapelui pare a sta sub zodia unui naufragiu inedit al sinelui. Indiferent dacă apariția, pe drumul de soartă în care sunt angajat, a semenului, încercat de asprimea unei vicisitudini, este un fapt imprevizibil sau dacă mi-am propus să-l vizitez întru sprijin, acest caracter de eveniment naufragic se păstrează aici
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și amintirea propriei ființări, voința umană devine, în astfel de situații, o ne-voință, un gol ontic ce-și privește înfrângerea precum un spectator urmărește o reprezentație teatrală dramatică a cărui protagonist el este. Asemeni acestei nave dispuse imprevizibilei derive, sinele meu este aruncat în torentele unui naufragiu de ordin spiritual la întâlnirea cu suferința sfredelitoare a celuilalt. Acest naufragiu sufletesc este o bulversare de impact, o răsturnare dezrădăcinantă a componentelor lăuntrice ce erau anterior stabile, ferm așezate și capabile de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o paralizare a funcționalității echilibrului conștiinței, o înghețare a balanței egoului ce încetează a fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă întâlnesc cu suferința aproapelui. Sinele meu brusc naufragiază, este bulversat, scapă autocontrolului, nu își mai poate stăpâni propriile impulsiuni. Sunt în derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii cu suferindul îmi proiectează sufletul departe de aria controlului rațional
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștiința mea poate fi cucerită de efluviile compasiunii. Izbucnirea unui asemenea seism al conștiinței reprezentat de compasiune are drept efect asumarea unei noi postulări a ego-ului propriu în raportarea sa la cel lipsit de vedere. Astfel, dacă înainte de survenirea compasiunii sinele meu se postula, își așeza propria prezență drept o identitate solidă, dură, necasantă chiar și în actul inițial al deschiderii spre cel suferind, odată cu această survenire interioară, el suportă tranzitarea de la o stare psihică de ordin solid la una de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
toate atributele sale, iar gândirea acțiunii imediate și reflexul lăuntric defensiv, de apărare a propriului ego atomar își pot permite o pauză sufletească, un relax al adăpostirii în sine odihnitoare după efortul unei osteniri radicale. Pasul prin labirint epuizează energia sinelui printr-o promisiune mereu amânată, printr-o făgăduință ce se arată îndepărtându-se totodată precum spectrul orizontului. Această dialectică a speranței și deznădăjduirii, a bucuriei de o clipă și a decepției imediate amplifică distorsionarea percepției labirintului ce este, astfel, resimțit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un perimetru determinat gol în sufletul celui captiv labirintului, un vacuum-insulă ce este imediat inundat de turbulențele sentimentului revoltei radicale împotriva sorții și a divinei autorități care o decide. Inserția unui asemenea sentiment nu determină experiența dezorientării, a pierderii așezării sinelui, a rătăcirii individuale dacă este tranzitorie, dacă este depășită, dacă se renunță la ea de către conștiința individuală. În schimb, dacă se optează pentru staționarea la nivelul sentimentului de revoltă, perseverându-se în tensiunea răzvrătirii, atunci dezorientarea, pierderea, rătăcirea devin trăiri
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai cunoscute intrumente de orientare la care au apelat mereu călătorii. Pierderea busolei echivala cu situarea în golul spațial, în nedeterminarea ascunderii punctelor cardinale. Un navigator, spre exemplu, care era brusc lipsit de busola sa trăia sentimentul unui abandon al sinelui, unei înstrăinări de propria individualitate deși opțiunea apelării la alte mijloace de orientare îi era adesea disponibilă. Busola, însă, avea o aură deschisă spre instincul său de orientare, o compatibilitate eidetică, esențial-ființială ce susținea simbioza dintre funcția sa de indicator
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drept un labirint ontic. Doar mă revolt într-un acces de furie muribundă de-zorientat, dezancorat de solul propriului ego. Această întunecare și plutire nervoasă, agitată, în derivă, mă duce ferm spre izbucnirea unei înfricoșări spasmotice a imposibilității de regăsire a sinelui, de confirmare a propriei identități. Eu nu mai știu cine sunt din perspectiva raportării mele la ce am fost din motivul că nu mai dețin o evidență a istoriei mele personale. Rămân fără trecut și viitor, o expresie de conștiință
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]