5,168 matches
-
convingătoare, căci Anton Lowery se grăbi s-o asigure că n-are nimic împotrivă ca ea să capete informația și că o să aibă personal grijă să i-o transmită. Când Lucy ieși din dormitorul lui, încă mai protesta. Afară, mai sorbi de la un automat o băutură energizantă, dar își dădu seama că nu-i e suficientă. Ceasul arăta câteva minute după ora cinci dimineața, iar încordarea din trup o făcea să simtă că ar fi timpul să meargă acasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dacă nu stabilea contactul... mă rog, n-avea mare importanță, mai rămâneau și alte nopți. Sau cel puțin așa își spuse nedeslușit în sinea ei. Porni prin încăperi, dându-și aere. Se uită disprețuitoare la celelalte femei, așezate pe la mese, sorbind din pahare. Majoritatea erau mai în vârstă decât ea, chiar mult mai bătrâne. Plictisită deodată de această competiție, se uită la bărbații de pe cealaltă parte. Observă abia atunci că ceea ce i se păruse a fi o sală, în realitate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trebuiau să aștepte până ce frângea ea pâinea ori, dimpotrivă, până le trimitea vorbă că nu vine. În general, cei care aveau acces la acest salon căutau să profite de privilegiu. Innelda le spuse "bună-dimineața" și se așeză în capul mesei. Sorbi dintr-un pahar cu apă, acesta fiind semnalul prin care-i chema pe chelneri. După ce le dădu comenzile, se uită prin încăpere. Pretutindeni, doar capete cărunte: bărbați și femei de peste cincizeci de ani, relicve din perioada regenței. Vreo cinci-șase tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aminte de robinetele înșirate pe parapetul placat cu faianță și păzit de însemnele lui Allah. Toți școlarii de vârsta lui așteptau să își spele mâinile după înviorarea obligatorie, de la prima oră, și, din când în când, se plecau să își soarbă din pumni apa rece. Vreo câțiva puneau direct gura pe muștiucul de nichel al țâșnitorii. — Nu cumva să-ndrăznești să ne spurci cișmeaua, farvaharotule! îi strigase unul mai mare, care aștepta după el, la rând. De îndată săriră și alții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asemenea gesturi îl intimidau. Pe la două, se retrase în mansardă, sub protestele tuturor, mai ales că fratele lui Godun pariase cu toată lumea că îl va convinge să bea. Dar băuse deja un pahar de șampanie, chiar dacă sperase că îl va sorbi alături de ființa misterioasă, care îi făcuse și silă, și frică. Însă doctorița lăsase în el încă ceva, mai intens decât mai simțise, chiar dacă dispăruse cu totul. Nu-ndrăznea deocamdată să întrebe pe nimeni dacă e o apropiată a locului sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut să atingă toți peștii, pe fundul apei. Așteptau să soarbă el primul și abia apoi se porneau să își mute pâinea ori sarea de la unul la celălalt. Mestecau și își rumegau gândurile, fără să le spună cu voce tare. Doar Omar ar fi vrut să vorbească, dar era prea lipsit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de torpoarea fricii care îl urmărea peste tot. Veterinara îi stătea chiar deasupra ochilor, cu fața apropiată de fața lui și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme și îl mângâiase ori îl sedusese de-a dreptul, sorbindu-l ca o vampiră. — Ce-ai pus în vinul ăla? o întrebă. Ea aprinsese o veioză, arăta trează și odihnită, ca și cum ar fi petrecut împreună o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
patru bărbați alergau să îl scoată pe băiatul prins în cabină. Era ca și cum în mijlocul lanului s-ar fi aprins un altar înalt, cu jertfă cu tot. Nu știa cum în minte i se născuse un gând ca ăsta. Topometriștii își sorbiseră ciorba și transpirau așteptând următorul fel de mâncare. Omar se lăsă în iarbă și închise ochii. Pentru o clipă, nu îi mai văzu pe cei patru care goneau și nici rugul dezlănțuit ca un semn din pământ ori poate de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe cap, ca să plece în Pakistan, unde își înjghebase afaceri. Așadar, cea de-a doua nu avea parte nici măcar de o fericire așijderea: când îi adusese pe lume primul născut, soțul scurmase la ușă precum un motan în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precum cupele de garoafă. Căpătase obiceiuri străine și se înfrățise cu ele, încât ajunseseră să îi placă: bea vin roșu și aspru, totdeauna mai vechi de cinci ani, însă niciodată o lacrimă mai mult peste un pahar, pe care îl sorbea parcă în transă, măsurându-i țesătura taninurilor puse ca în filigran în crupele fructului. Căuta carnea macră de vită și de vânat pe care, până în urmă cu doar un an, nici nu ar fi gustat-o. Toate astea îi veneau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pietre scumpe în a mea comoară, 365Mai multe decât tatu-ți are aur, Ș-aur mai mult, de cum argint el are, Ș-a tale-s toate, scumpă, mândră floare! " Ea îl privea cu ochiul plin de milă, I-ar fi sorbit cuvântul de pe gură. 370În fața lui ea nu-și mai face silă, 59 {EminescuOpVI 60} Un leșin par'că inima i-o fură - Și trist privește tânăra copilă Cumpliții muri și porți... Din ochiu-i cură Un fir senin de lacrimi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum o văd! - - Asta n-o pot, că ce pipăi, Numărul vieții o pripă-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de aur, făcu un pat de flori. Atunci intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, însă amuțită - de bucurie, ea nu putu decât să îndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi, cu care ar fi vrut să-l soarbă în sufletul ei. Apoi ea îl luă de mână și-i arătă baia de lacrimi. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe seninul cel adânc al cerului. În aerul nopții Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrimi, apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o camee! Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la tine acasă. M-am străduit totdeauna să înțeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic altceva decât strada sau o vizită. Trebuie să-ți facă plăcere să te privești. Sorbi din ceașcă, o umplu din nou cu frișcă, apoi ciuguli o stafidă din miezul pufos. ― N-ai idee, Mirciulică, pe cine am cunoscut astăzi! Nu, oricât te-ai strădui, asta n-ai s-o reușești. Închipuiește-ți, chiar pe mister Stanley
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i fie repartizată? Mi-ar plăcea să-i fac o surpriză. ― Presupun că da. Interesați-vă în orice caz la I. A. L. O privea lung, zâmbind mereu." Joacă admirabil, mizează pe ceva. Pe ce?" Melania luă o migdală și sorbi din pahar. ― Am să mă duc chiar mâine la administrator. El trebuie să știe. ― Firește! În sfârșit, mai am un mesaj pentru dumneavoastră. Bătrâna zâmbi nesigur. ― Din partea cui? ― Inspectorul Stanley m-a însărcinat să vă transmit felicitări. ― Oh, mi se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pari cinică, Florence, dar eu te cunosc, te cunosc bine. Șopti: Ții minte, atunci când mi-ai permis să te însoțesc până acasă... 1934... 5 mai. Ieșisem împreună de la doamna Stavropol. Pe Jianu, înfloriseră trandafirii. Ai rupt unul roz și-i sorbeai petalele... La despărțire, mi l-ai înfipt în butonieră... Știi, Florence... să... sărutarea aceea n-am uitat-o niciodată. A fost lucrul meu cel mai de preț. ― Femeia întrebă gîtuit: ― Crezi că-mi fac bine poveștile astea? ― Iartă-mă... Mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence îi lua apărarea prin toate saloanele: "A furat pentru femeia iubită!" Îi plăcuse... L-am întîlnit acum câțiva ani. De fapt el m-a recunoscut. E geolog și are trei copii... Ce-aș putea face pentru Florence?" Doamna Miga sorbi încă o înghițitură de cafea rece. Panglica îi alunecase pe ureche. Căpătase aerul acela șui, specific bătrânilor pe care-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înnebunitor unde roșul, verdele, galbenul întind fâșii lungi, curcubee rare te strangulează. Cârnul ridică bărbia ofensat: ― De ce crezi că m-am întors? Îți închipui că macaroana aia de ciment e un bulevard? Șerbănică schimbă o privire cu Ioniță Dragu. Profesorul sorbea încetișor dintr-un pahar cu apă zaharată. Își coborî pleoapele peste ochii stinși. " Va să zică ăsta era misterul! Un tunel spre muzeul de vizavi... Vor să-l jefuiască!" " Ce copii nebuni! gândi Florence. Și eu am fost nebună... La 25 de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreodată." Își țuguie buzele în dosul palmei, aruncând spre ceilalți priviri albe. Șerbănică Miga înghiți în sec holbîndu-și ochii bulbucați: "Bandiții lucrează în stil mare! Rembrandt, Goya! Tablouri regești... O avere colosală! Cum poți să scoți așa ceva peste graniță?" Inginerul sorbi ultimele picături din sticluța de rom și trase cu poftă din țigară. Oboseala îi dispăruse și ochii negri sclipeau vesel. Se simțea fericit, o fericire febrilă, nervoasă, vorbea încontinuu făcând abstracție de bătrâni. ― Am avut tot timpul impresia că visez
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au comis încă nici o greșeală. În biroul directorului îi așteptau tânărul Miga și două cafele. Pilotul sări în picioare. ― Ce s-a întîmplat? ― Liniștiți-vă, nu s-a întîmplat nimic. Avem nevoie de dumneavoastră. Cristescu duse ceașca la gură și sorbi câteva înghițituri. ― Vreau în primul rând să mă conving că cei trei împreună cu ostaticii se mai află în casă. Dați-le un telefon sub un pretext oarecare. O informație suplimentară, asupra locului de întîlnire, să zicem... ― Credeți că răspund? ― Deocamdată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din vârful buzelor, ci la cealaltă, la doamna Melania Lupu. Ionescu îl măsură năuc și în clipa următoare maiorul își zise că inginerului i se va face rău de atâta râs. Se înfășurase în capotul alb din lână moale și sorbea încetișor din ceașca de ceai. ― Un ceai admirabil, draga mea, știi să-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence o identifică imediat după copertele verzi și intră în dormitor tîrșindu-și pașii. Când se trezi, Șerbănică o găsi tot acolo, înșurubată în scaun, cu ochii pe fereastră. Fulgii se așterneau mari și cuminți învăluind seara în giulgiul alb. Maiorul sorbi din ceașcă. Încercă s-o țină în mână împreună cu farfurioara, dar degetele îi tremurau prea tare. ― Am avut la un moment dat ideea că biletul a fost dus în vestibul de curent. E un curent groaznic acolo, ai observat. M-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
serviciu vechi, uzat, cu păuni. Cozile minunate își păstraseră culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea radioasă, făcea impresia că socotește micul dejun oferit drept un adevărat festin. Sculptorul sorbi lacom apoi puse decepționat ceașca pe masă. Lichidul cafeniu era aproape rece, prea diluat, fără suficient zahăr. "Hm! Femeia asta n-o să moară în sărăcie." ― Nu vă e foame, domnule Matei? întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
picătură de apă e suficient. Tânărul o servea prompt, grăbit, cu zelul caracteristic al subalternilor față de superiorii pe care-i admiră. Grigore Popa se așeză pe un scaun. ― Din câte îmi dau seama, pregătiți paharul din care Panaitescu și-a sorbit fericirea. Cum faceți rost de cianură? ― M-am gândit și la asta, replică, zglobie ca un cintezoi, Melania Lupu. ― Al dracului să fiu dacă mă surprinde! Bătrâna își consultă modestă manichiura: ― Ne vom retrage fiecare în odaia noastră cinci minute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare? ― Excelentă! ― Domnul Matei m-a învățat să fac cafeaua cu zahărul separat. Mie mi se pare totuși că pierde din gust. ― E un băiat simpatic, spuse Cristescu sorbind din ceașcă. ― Fără îndoială. Și-i atât de tînăr! Nu toți oamenii știu să fie tineri. ― Într-adevăr... ― Mai trist e că nici măcar nu-și dau osteneala să învețe. Zâmbi nostalgic cu privirile plecate: Am regretat totdeauna că n-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]