11,560 matches
-
inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă Tudorel, protejându-l cu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
a scâncit Tudorel. Că...n-am ascultat. Și tu să mă ierți nene neamțule, că...te-am mințit... -Lasă, mă! l-a bătut pe umeri neamțul. Ce nu face omul pentru o colindă după bolindeți. Vorba e că ne-ai speriat foarte tare. -Uite, acolo este casa noastră!...arătă cu degetul Tudorel. Domnul Ionescu opri caii la poarta lui Iancu Stelaru și-i spuse băiatului : du-te și spune-i lu’ tac-tu că am venit și noi după bolindeți! Iancu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
oraș supuși la o politică de deznaționalizare de către UDMR, PCM și CNS. În timp ce Klaus Iohannis a transformat Ziua Națională în zi de doliu pentru Colectiv, iar primarii marilor orașe au interzis focurile de artificii, câțiva patrioți români nu s-au speriat și au organizat parade de Ziua Națională în zona zero a românismului: Târgu Secuiesc și Sfântu Gheorghe. Pentru curajul lor de a ieși din sfera de înmormântare prezidențială a Zilei Naționale, românii trebuiau să fie ”răsplătiți” cu o bombă de către
TERORIȘTII SECUI TREBUIE NEUTRALIZAȚI, ARTICOL DE DR. IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369909_a_371238]
-
punct, nerăbdător, Eugen a format numărul de telefon al Iulianei. Nu i-a dat timp să răspundă: - Alo! Scuză-mă pentru deranj, te rog! Ai terminat cursurile? Ești liberă? - Da..., am terminat. S-a întâmplat ceva? - O, nu! Te-am speriat... Regret sincer! Doream să știu, adică... doream să... - Dacă mai ești la spital, putem vorbi acolo. Pot să intru la Tinu? - Sigur că da! Te aștept aici... trebuie să vorbim. - Da, bine! Mulțumesc mult, doctore! - Pentru puțin..., murmură Eugen, nedumerit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
ori doar este surprins de situație și se abține de la orice fel de manifestare. Era îngrijorat, deși se temea doar de un singur aspect, chiar dacă acesta nu putea crea un pericol real. Se temea ca nu cumva Iustin să se sperie din nou și să suporte un alt șoc ce-l putea retrimite acolo de unde abia revenise. - Care-i treaba, frate, de vorbești cu doamna atât de ceremonios? îl întrebă Emilian, imediat ce-l prinse puțin mai deconectat de obligațiile profesionale. Parcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
se auzi un glas pițigăiat. Speriat, băiatul căzu grămadă în fața omului de zăpadă. - Tu... vorbești? Omul de zăpadă se scutură puțin, își așeză mai bine capul pe trup și zâmbi ștrengărește: - Vezi bine că da! - Of, frate, ce m-ai speriat! Cine a mai auzit ca un om de zăpadă să vorbească? - Păi, eu nu sunt orice om de zăpadă! Eu sunt chiar garda de corp a lui Moș Crăciun. Vezi? Acum nici nu mai ninge! A nins doar atât cât
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
de ce ai ieșit din ascunzătoare? - Păi, vedeți voi, Moș Crăciun a dispărut, iar Vrăjitorul de Foc a dat sfoară în țară că dacă nu găsește clopoțelul magic, va da foc întregului ținut. Nu prea știu ce să fac! - Vaaaiii! Țuchi speriat rău! Țupândăul se încolăci în jurul umerilor băiatului, trăgându-și capetele fularului peste ochi. - Dar ce magie are acest clopoțel? - Asta nu știu, recunoscu Cocuța, doar Moș Crăciun știe sau, poate, știe și Moș Nicolae. - Păi, știe și vrăjitorul, dacă e
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Acasă > Versuri > Iubire > FĂRĂ LEGI Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Chiar crezi, ca mai m-ar speria o moarte Când eu de-atatea ori prin toate am murit? Chiar crezi, ca mai există alte fapte Prin care-aș mai putea muri un pic? Am strâns țărâna-n pumnii mei firavi Și-am presărat-o-n fiecare rană
FĂRĂ LEGI de ANA SOARE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369971_a_371300]
-
să întrebe dacă au vre-un post liber. Nu aveau și în plus ea nu avea nici-o experiență . Într-o zi d-l Oleg directorul teatrului a zărit-o și a întrebat-o ce caută pe acolo .Ea s-a speriat și cu ochii în pământ a spus: - Mie îmi place muzică și aș vrea să îmi permiteți să mai rămân aici până îmi găsesc ceva de lucru . - Ce studii ai, a întrebat-o ?? - Păi am terminat liceul și am și
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
umed, iar în jurul acestui aparat bizar zări cinci siluete bipede de circa doi metri, doi metri și jumătate înălțime, slabe, chipurile nu le putea vedea deoarece intrușii cosmici purtau căști asemănătoare celor purtate de cosmonauți, netransparente însă. Dar, ceea ce îl sperie cel mai tare fu faptul că cei cinci s-au întors către el și - instantaneu ! - creierul lui fu invadat de idei si imagini obscure, dând naștere unor sentimente care îi inspirau ură, răutate, sfidare, dorința de a face cât mai
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
îngeri. Azi vreau să fiu ființa cu fruntea stropită de soare. Amintirile desperecheate și uitate. Le-am închis într-o valiză pe un peron de gară. Azi sunt doar eu. Azi privesc cu inima răsăritul. Secundele vieții nu mă mai sperie. Și nici umbra lor. Azi am părul răvășit de parfumul toamnei. Azi sunt copilul enigmatic cu zâmbet fugar. Azi sunt eu. Și așa voi rămâne, Doar eu. Referință Bibliografică: Revelație / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul
REVELAŢIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370331_a_371660]
-
vaietul îndepărtat : auuu!Ca un ecou din alt punct al depărtării răspunse surd alt vaiet : auuu! De data asta și Tudorel le auzi, dar nu luă seama la ele, crezu că așa vuiesc depărtările iarna. Stelele și îngerii s-au speriat și au început să cânte mai tare. Erau melodii în care notele se revărsau în cascade de vaiete sfâșietoare, prevăzând iminenta tragedie. Dar fericitul Tudorel cânta cu sufletul plutind printre stele : „Steaua sus răsare, ca o taină mare...” fără să
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
se repeadă spre el. Ori zăpada, ori altceva misterios le-a înmuiat alergătura că nu mai reușeau să coboare pantele dealurilor. Iar lui Tudorel nici că-i păsa de primejdie. Când a ajuns în vale, a început să hăulească ( să sperie dealurile - zicea el) : ahoo, ahoo! Copii și frați, stați puțin și nu mânați! Ca niciodată, dealurile, cu toți copacii și tufișurile de pe ele îi amplificară hăulitura, transformând-o într-o canonadă cu bubuituri ricoșate din deal în deal. Troienele de pe
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
și tufișurile de pe ele îi amplificară hăulitura, transformând-o într-o canonadă cu bubuituri ricoșate din deal în deal. Troienele de pe pante au luat-o la vale, iar în acel moment s-a întâmplat ceva miraculos. Fie că s-au speriat de hăulituri sau avalanșe, fie că i-a îngrozit nuiaua de alun cu fulgerăturile ei, lupii s-au oprit din urlet și alergătură. Derutați, s-au întors și au fugit pe dealuri cu coada-ntre picioare, schelălăind ca niște javre
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
și gata!” hotărî doctorul Tomescu, înciudat pe sine, privindu-și pacientul mai insistent decât o făcuse până atunci. - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă ea, în timp ce se ridica din colțul cel mai îndepărtat al salonului și se apropia temătoare. Acolo rămăsese retrasă, într-o liniște plină de nemulțumire, după ce doctorul Tomescu, puțin enervat de insistența ei în a-l ajuta în aplicarea procedurilor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
gândi că trebuie să se poarte cu Violeta cât mai delicat cu putință. Era obișnuit ca, studentele de la Politehnică, colegele lui de grupă, și cele de an, dar chiar și cele din anii mai mici, să îl respingă imediat... se speriau întotdeauna de înfățișarea lui sălbatică. Și se mutau imediat din bancă, dacă se așeza cumva lângă ele. Iar altele, cu care dorea să converseze puțin, nici măcar nu-i răspundeau la întrebări. Se făceau că nu înțeleg ce glăsuiește. Atitudinea și
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune pământul, vegetația și vietățile sălbatice, parcă intensificau iubirea lor unică, dogoritoare. Violeta era fascinată de peisaj, de natură și nici animalele sălbatice africane nu o speriau deloc. Privea pericolele cu inocență, candid, ca pe ceva imposibil. A venit fără frică cu el și cu ceilalți bărbați, la vânătoare. Și nu a speriat-o deloc leul fioros care a venit în apropierea sa, atras irezistibil de mireasma
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Violeta era fascinată de peisaj, de natură și nici animalele sălbatice africane nu o speriau deloc. Privea pericolele cu inocență, candid, ca pe ceva imposibil. A venit fără frică cu el și cu ceilalți bărbați, la vânătoare. Și nu a speriat-o deloc leul fioros care a venit în apropierea sa, atras irezistibil de mireasma pielii ei delicate. Dacă Ly nu l-ar fi împușcat rapid, femeia ar fi fost victimă sigură a animalului sângeros. Iar șarpele impresionant, care se încolăcea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
ea , vezi faptă și credință . Vezi moșteniri de daci păstrate-n vreme , puterea de a aduce biruință . Iar patria nu are a se teme ! Dușmanilor ! Să vă apuce frica de sacrificiul dat de neamul meu , că pe român nu-l sperie nimica avându-L aliat pe Dumnezeu . Tu ! Cruce sfântă , bună mărturie , ești monument și piedică-n uitare c-avem o scumpă , dragă Românie și libertate pusă-ntre hotare ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Crucea de pe Caraiman / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare
CRUCEA DE PE CARAIMAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370459_a_371788]
-
fantezii la care se gândea cu jenă, încă din adolescență. În după-amiaza aceasta se va petrece ceva deosebit în viața tinerei, ceva ce era întipărit doar în imaginația ei cam ușuratică și vicioasă. Spera ca nu cumva Mircea să se sperie de îndrăzneala sa și să-i interpreteze greșit dorința de a cunoaște toate tainele actului sexual de care doar auzise de la prietenele mai libertine din liceu sau facultate. Cu Halil experimentase câte ceva, însă Halil era brutal, nu făcea dragoste cu
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
dă pace beleaua asta, că-i așa de mare, că-mi vine să mor, nu alta! Dar nuuu, că nu trebe să mor, trebe s-o rezolv cumva, trebe să găsesc o soluție! Văzându-l așa de hotărât, Căpitanul se sperie. În sinea lui începuse să facă fel și fel de speculații, în legătură cu așa-zisa belea: Cine știe, ce-o fi pățit? Că-l văd eu c-a luat-o razna. Dacă o avea vreo datorie de bani, pentru blestemata asta
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
-i treaba! M-am aprins la inimă, rău de tot. Arde fir-ar mama ei de căța, așa de tare, așa cum să pârjolește carnea pe grătar! - Doamne ia-mă, Pepsi! Da’ ce-ai pățit mă?! De data asta, Căpitanul se sperie cu adevărat. Părea să fie într-adevăr foarte mare beleaua prietenului său, și el era era așa de curios, încât i se tăiase respirația. Căscase gura și ochii mari, iar urechile sale, sigur n-ar fi auzit niciun zgomot în
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
mi-ai promis c-ai să m-ajuți, spune-mi ce să fac ca să mă combin cu ea? Când auzi Căpitanul care e necazul lui Pepsi, se înecă și începu să tușească tare, de se auzea peste tot. Câinii se speriară și ei, și la rândul lor începură să latre, în frunte cu Cățelușul, care mârâia de ceva timp la Pepsi. El ignoră câinii, și îi dădu câteva palme zdravene peste spate, căpitanului. Dar ei săriră pe el, și-l doborâră
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
ha, ha, ha! Cum să nu râd de tine, bă’ fraiere! Ha, ha, ha, ha! Păi bine mă Pepsi, mă! Păi ție ți s-a pus pata pe gagica aia, și tu îi zîci năcaz la asta? Că m-ai speriat așa de tare, mă! Am crezut că cine știe ce-ai pățit! Ha, ha, ha! Măi, nărodule, mă! Păi e frumos să te-ndrăgostești. Și când fata-i îndrăgostită șî ea, atunci să te ții, nu glumă! Atunci nu mai
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Arena nu este mare, totuși Victor, clovnul din mine, stă împietrit în centrul ei, în picioare, cu ceva în mâini, foarte foarte atent.... Aude o voce care-l întreabă: ce este iubirea? Privește puțin speriat în jur. Parcă ar avea să atingă acea voce, să o palpeze, să aibă un contur, chiar o formă cât de cât definită. Nimic. Trimite privirile mai departe căutând printre cotloanele arenei, prin unghiurile imposibile ale ei ceva viu, ceva
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]