3,995 matches
-
intens ajung la Viana. Aici atmosfera este încărcată, zgomotoasă, plină de muzică și veselie. Trec prin centru, pe lângă un țarc de unde vor pleca taurii la ora 14.30, pe o stradă principală, urmându-i speriați pe bărbații poate și mai speriați. Am mai văzut la televizor astfel de spectacole și mereu m-am întrebat de ce nu sunt interzise de lege. Ferestrele și ușile de pe toată strada cu pricina sunt protejate de bare groase, metalice. Strada este plină de bărbați îmbrăcați în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ca de obicei. Aceleași câmpuri cu grâu sau viță de vie. La o răscruce, cu greu am găsit săgeata galbenă, dar am găsit-o totuși. în spatele meu văd că apare de pe o cărare o tânără blondă și frumușică dar cam speriată. A început să exclame în engleză: Nice to meet you! Sărmana se rătăcise și de câteva ore tot colinda împrejurimile Azofrei. Se ține acum de grupul de pelerini, iar după următoarea localitate, Ciruena, un sat în întregime modern, o reîntâlnesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
noi, nu numai bărbații s ar apăra cum ar putea, dar noi, femeile, am arunca pe ferestre apă fiartă, untură fierbinte, pietre, am otrăvi fântânile și puțurile. Domnule ministru, femeile dvs. n-ar face tot astfel?“ Se uita la mine speriat și de vorbele mele, și de flăcările ce-mi ieșeau din ochi, și nu răspunse nimic. [Îi întorsei spatele și îmi urmai mai departe cercetările pentru patul mamei - indignată de inconștiența germanului față de crima din Belgia și de mojicia lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se întoarce acasă. În Mediterană, batelul fu urmărit și bombardat de unul englez, care-l luase drept Breslau sau Goeben în fugă spre Dardanele. Greșeala fu recunoscută curând și nu avu alte urmări decât leșinul câtorva doamne, cu drept cuvânt speriate. Multe și variate emoțiuni până se văzură în Marea Neagră. Dar, lucru surprinzător, peste o lună primi Costache o cartă de la Hotelul Regina din Paris, unde îi spunea că bagajele adunate din Piața Gării fuseseră depozitate în magazii și vor fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Austria în secolul trecut. Cum poate bănui o astfel de soluție la al nostru final, care nu se va în cheia decât după congresul păcii? „Dar mai crezi în victoria noastră?“ exclamă mirată și uitându-se la mine cu ochi speriați. „De n aș crede, m-aș omorî.“ „Ai fi în stare!“ îmi zise cu tristețe. Iată spiritul celor mai mulți conservatori de aici. George Știrbey prezidase cu Beldiman întrunirea de la Craiova și subscrisese cu el manifestul publicat în Bukarester Tageblatt din 9
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe Dunăre. Intrarea în țară prin trei puncte diferite era o stratagemă. Colonelul Foch nu se temea, fiind bine informat, de aceea râdea. Când a văzut însă că se ține de vorbă, a crezut că i-au sosit rezerve și, speriați, au luat-o la fugă ca să nu fie prinși. Astfel nici nu s-au luptat, nici nu au devastat și n-am avut nimic de suferit la retragere, când, desigur, n-am fi scăpat fără a fi luați ostatici. Dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
știrea cedării Transilvaniei era cunoscută în țară. Atentat la Palatul Telefoanelor și Centrala Radio-ului, fără rezultat, dar și fără să se prindă pe vinovați; răscoale și omoruri la Galați, Brașov, Cluj și în alte orașe din Ardeal. Regele, foarte speriat, cheamă pe gl Antonescu, abia ieșit din închisoare. Cu ochii roșii de plâns și părul vâlvoi, se aruncă în brațele lui: „Scapă-mă, Antonescu, scapă-mă“. Ce cădere pentru el și ce înălțime pentru fostul lui prigonit de 2 1
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit de drum și puțin speriat, dar și bucuros că și-a găsit doi prieteni de joacă. Adormi visând la ziua de mâine, când va avea cu cine să se joace. Dimineață, când s-a trezit, brăduțul rămase mut de uimire: era acoperit din cap până-n
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Promovarea Culturii Tradiționale București. După vizita în compartiment a „nașului” căruia i-am prezentat toți respectuoși și tăcuți biletele de călătorie, privind pe geam, topit de razele soarelui, am adormit. Nu cred că am visat ceva. M-am trezit puțin speriat, dar datorită legănatului continuu al trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12 ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă odihni. Doream ca în tabără să fiu bine dispus și să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a șocat pe o parte dintre noi era că și ea trebuia să lase două tablouri pentru tabără. La masă fiecare își păstrase locul, Anita își găsise un loc lângă Bobiță în fața mea. Se așezase cu grijă, timidă și puțin speriată, necunoscând pe nimeni din jurul ei. Se anunțase venirea lui Grigore Dejeu de la Cluj, dar încă nu apăruse, trebuia să sosească dimineață. În timp ce se servea felul doi, intră pe ușă, mult așteptatul pictor, șchiopătând. Venise de la Reșița cu o ocazie lăsându
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dacă asta vreți, vă dau cămașa de pe mine. Și una-două, Stancu își scoate haina, își desface cravata și dă să-și scoată și cămașa. Cum faptul se petrecea în biroul prezidențial și oricând putea să intre cineva,cei doi sar speriați: Stai, Zaharia, oprește-te, nici așa, cum să ne dai cămașa, drept cine ne iei? Și Stancu, râzând: Bine, mă opresc. Chiar credeați că v-aș fi dat cămașa, cum era să v-o dau? Cam în același fel s-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Arătând mai sus că n-am desfășurat nici un fel de activitate dușmănoasă regimului din R.P.R. eu am declarat adevărul, și-a susținut punctul de vedere cel interogat. Cum omul anchetat, i se părea ofițerului un bătrânel mai mult dezorientat și speriat decât un personaj periculos ordinii sociale, cu experiența pe care o avea în astfel de cazuri, l-a făcut pe poet, încet-încet, să admită și să consemneze: Față de cele obținute, anchetatorul, chiar nemulțumit, îl punea pe învinuit să încheie: „Declar
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu slujba asta. Când le-am spus celor din redacție ce intenții am, au sărit ca arși, bă, să nu cumva s-o bați. Stai locului, că tac-su’ e mare mahăr și-ți sparge fața. Fata era mică și speriată, o buburuză constipată, și când m-a văzut a avut aceeași reacție, poți să dai în mine, da’ la cap să nu dai. Chestie tipic femeiască. Multe muieri se laudă cât de bine trăiesc cu bărbații. Sigur că le mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o dai la toți de pe stradă, ca să mă faci de căcat, să nu mai ies de aicea! Știi cu cât mi-au scăzut vânzările la magazin de la cartea ta? Între timp, vine un copil la magazin și-l ascultă, destul de speriat, cum mă înjură. Nu e foarte sigur că înjurăturile nu se pot abate și asupra lui și de asta se grăbește să ia restul cât mai repede și să o șteargă spre casă. Cu o mână plătește și cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ion Minulescu, căruia Îi mergea mai la inimă, Îmi spunea, să fie el apucat și tras de mână (poetul „corăbiilor plecate“ se pro nunța Încă mai categoric!) În loc ca să dea, după teoria mea, buzna peste ele, sub ochii lor frumoși, speriați, Înfricoșați și bucu roși În cele din urmă, ba chiar implorându-te să mai poftești și altă dată. Oricum, s-au dus vremurile de demult când părinții căutau cu lumânarea un bărbat pe potriva fetei lor, care și-l caută și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
colegul-proprietar, care ne-a cam recunoscut. Am dat buzna pe poarta internatului și cu ultimele puteri, am continuat goana pe scări până la etajul întâi, în dormitor, unde ne așteptau colegii, care știau de la ce lucrare ne întorceam. Văzându-ne mutrele speriate, au înțeles imediat că suntem în mare dificultate, fiind urmăriți. Într-o secundă, un coleg de dormitor a deschis geamul dormitorului, lângă care se afla o ramură groasă a unui castan care crescuse până la geamul nostru de la etaj. Noi, cei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
pe care unii îl au iar alții nu. Destul că, în fața examenului de bacalaureat, cei care nu erau buni la matematică au cam intrat în panică. Și din aceștia erau destui. Unul dintre ei, eram chiar eu. Dar și mai speriați decât mine erau Mitică Vâlceanu și Tavi Loghin. Am fost coleg de bancă cu Tavi Dumnezeu să-l ocrotească - și parcă-l văd și azi, în orele lungi și plicticoase de matematică, cum stătea cu capul sprijinit în palmă, scriind
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
bun de făcut decât să-mi smulgă mie fesul și să arunce cu el spre fereastră. Fereastra avea geamul de la un ochi lipsă și fesul meu a nimerit exact prin golul acela, a ajuns la picioarele fetei, ea a țipat speriată, noi ne-am speriat și noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de ziuă, nu mai rezist și strig cu voce stinsă: Mamă, mi-e rău, mi-e foarte rău. Speriată, mama vine alergând înspre patul meu. Și, alături de ea, mă înconjoară tata și frații mei. Vorbesc cu mare greutate, deja cred că am febră, le povestesc poticnit, cum nimeresc, în câteva cuvinte, cele întâmplate, cum am căzut la săniuș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un fost învățător, Baldovin. Au cercetat cu luare-aminte locul, ținându-și aproape respirația, silindu-se să nu facă zgomot. Nici țipenie. O liniște ca la început de lume stăpânea poiana, o liniște pe care a făcut-o țăndări o pasăre speriată, ce s-a ridicat în zbor dând repede din aripi și țipând cu un glas aproape omenesc. Când s-au convins că sunt singuri acolo, Stan și Victor s-au apropiat tiptil de colibă și au deschis ușa cu infinită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În sală s-a pogorât o liniște desăvârșită. Se auzea o muscă mare cum zboară bâzâind, atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau exact ce se petrece, dar bănuiau că lucrurile nu sunt în regulă. N-au râs, tăceau speriați. Fanache a strigat ca din gură de șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul. Zbieretul său l-a trezit pe tovarășul Cameniță. Acesta s-a dumirit într-o clipită care e situația și l-a ascultat calm pe pantofar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ajunsese să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident, trebuia să găsească o soluție, nu mai rezista la această presiune. Furios, într-o noapte, când s-a trezit din somn speriat, ud de o nădușeală rece ca gheața, fiindcă o visase iarăși pe femeia de neînvins, și-a spus gata, s-a îmbrăcat și s-a dus să taie nodul gordian. La ora aia târzie, i-a trezit pe gardieni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ridicat. Au coborât printre arbori, spre plajă, voiau să facă o baie, să se răcorească. Soarele ajunsese la asfințit, orăcăia o broască. Și-au lepădat din câteva mișcări hainele de pe ei și au intrat în apă. Deodată, Mircea a strigat speriat, arătând cu mâna întinsă ceva în dreapta lor: -Biță, uite, bă, ce e-acolo! Biță a întors capul și a privit în direcția aceea: pe țărmul nisipos, la vreo două sute de metri în amonte, se găsea ceva ciudat, care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toate spectacolele, stăteam în rândul întâi, acolo era locul meu preferat, doream să fiu aproape de ecran, țineam gâtul ridicat până amorțeam și toate personajele acelea de pe pânză îmi apăreau gigantice, aproape îmi intrau în ochi, mă dădeam la o parte speriat, fiindcă, la o mișcare mai bruscă a unuia sau a altuia, aveam impresia că se lovesc de mine. Cel mai tare mă atrăgeau filmele cu lupte, cu eroi pozitivi care-i înfrâng în cele din urmă pe eroii negativi. Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trei minute, au mai căzut alte două proiectile, iar unul dintre ele (unul dintre călătorii ce mergeau spre Bender, a zis că acel proiectil care a făcut explozie in aer, se numește „Grad”, „ploaie“) este foarte ucigător. Cu toți eram speriați și cu atât mai mult că trebuia să mergem spre acele locuri. La un moment dat din pădure, chiar pe unde căzuseră cele trei proiectile, apare un camion mare. Distanța între noi și locul unde căzuseră bombele, în linie dreaptă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]