38,669 matches
-
reduce „turismul electoral” și care a avut încredere în sondajele efectuate anterior, avertiza că: Diferența dintre Alianță și Uniune este de aproximativ 3%, altfel spus, în marjă de eroare. Niciodată după 1990 sondajele nu au dat un rezultat atât de strâns. În consecință, în condițiile în care neregularitățile electorale pot afecta cu 3-5% rezultatele voturilor, suspiciunea de fraudă s-a instalat.[...] Alegerile din 2004 sunt atipice prin raportare la scrutinele parlamentare sau prezidențiale dintre 1990 și 2000. O dată cu reducerea numărului de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Vadim) ar fi trebuit luate demult. Faptul că Vadim promitea o perioadă de dictatură de șase luni în care să înlăture rămășițele vechiului regim nu a redus din atracția mesajului său (din 2000), în pofida reacției ostile a presei. Presa a strâns atunci rândurile împotriva lui Vadim „dat fiind că devenise evident că acesta era în stare să provoace răsturnări importante de situație în alegeri. Declarațiile sale extremiste (deseori într-un limbaj trivial), au fost retipărite și legăturile sale apropiate cu regimul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
într-o familie de baptiști; în declarații dezgropate din arhivele revistei Săptămâna, publicație la care scrisese înainte de 1989, Vadim a apărat strategia de urbanizare a Bucureștiului, care implica demolarea bisericilor istorice ortodoxe. România liberă a dat în vileag legăturile sale strânse cu protestanții evanghelici din America, într-un articol intitulat « Credinciosul Corneliu Vadim Tudor nu este decât un om fără Dumnezeu». Astfel de dezvăluiri erau sortite să fie o surpriză totală pentru cei care-l considerau pe Vadim tribunul național al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cumpărături pe care le făcea în timp ce însoțea naționala de fotbal a României la meciurile disputate în străinătate. La întoarcerea în București Vadim le vindea, obținând un profit substanțial, iar el a reușit să scape basma curată doar datorită contactelor sale strânse cu regimul. Aplecarea lui Vadim pentru bani și proprietăți ușor câștigate nu pare să-i fi afectat credibilitatea în ochii românilor influențați de discursul său populist. Nu ar fi pentru prima oară când un demagog s-ar dezlănțui împotriva îmbogățirii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
erau decât niște surogate de cluburi pentru niște frustrați care se temeau să candideze în alegeri sau să-și asume responsabilitatea guvernării. Cea mai cunoscută organizație nonguvernamentală, Alianța Civică (AC), intervenise frecvent în politică, dar era discreditată din cauza asocierii ei strânse cu CDR și cu Palatul Cotroceni. Cu referire la corupția din politică „Cristian Pârvulescu, președintele Asociației Pro Democrația, a susținut în 2001 că locul întâi pe lista de candidați a unui partid era scos la vânzare, candidatul fiind nevoit să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nefast dogmatism al adeziunilor fanatice. A crezut în adevăr și rațiune și a știut că, dincolo de posibile erori parțiale, punctul său de vedere va fi cel învingător. [...] Memoriile lui Aron i-au iritat pe sicofanții profesioniști ai «sfintelor familii» marxiste: strânși în cămașa de forță a convingerilor lor obtuze, iremediabili la critică și inovație, marxiștii de catedră [...] l-au declarat arhidușmanul «socialismului realmente existent». Putea exista oare o mai mare onoare și satisfacție pentru un om însetat de adevăr și libertate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost provocat mai devreme cu un singur scop: abaterea atenției publice de la scandalurile în care erau implicați unii lideri ai PDSR, în frunte cu Ion Iliescu. Membrii PDSR și-au retras în general banii înainte de declanșarea crizei. Pentru pierderea banilor strânși cu trudă de populație, a fost învinovățit guvernul Isărescu și Comisia pentru Valori care a autorizat funcționarea FNI-ului (CNVM). Tot în „Evenimentul zilei” din 29 mai 2000 scria că: „SOV Invest (care administrează FNI) a «umflat » de 728 de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fi adoptate de politica oficială. În ceea ce privește al doilea segment al societății, „guvernul este singurul sector căruia societatea îi conferă autoritatea să folosească puterea coercitivă în apărarea interesului public. [...] să satisfacă nevoile esențiale, să mențină ordinea publică și siguranța națională, să strângă impozite și să redistribuie resursele societății. [...] Guvernul are, de asemenea, și lipsuri importante. Datorită capacității sale de a comanda resurse, el este izolat de forțele pieței și de disciplina pe care acestea o impun. Astfel că, în general, guvernul este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
etatizată în proporție de nouăzeci și nouă la sută nu poate deveni privată peste noapte, să înceapă să meargă motorul interesului. Dar inaptitudinea pentru civilizație n-o înțeleg! Cum vrem să intrăm în Europa dacă nu știm cum să ne strângem gunoaiele? Ce facem cu mentalitatea oamenilor?” Ne plângem mereu că suntem săraci. Cred că va trebui să ne schimbăm atitudinea față de sărăcia noastră fără de scăpare și față de muncă. Nu ne servește la nimic să ne plângem singuri de milă sau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Așa vorbea lumea, și ar mai fi vorbit mult, dacă nu ar fi apărut, venind dinspre Piața Universității, însuși japonezul. Mergea grăbit și încruntat, cu o șurubelniță în mână. Se strecură printre oameni fără să-i atingă și începu să strângă șurubul. Treaba îi luă patruzeci de secunde, timp în care oamenii îl priveau cu gura căscată. - Extraordinar! exclamă cineva. - Așa sunt japonezii ăștia, domne, zise polițistul, care era evident o autoritate în orice. Ăștia dacă își pun ceva în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai vezi la alte popoare... Între timp, japonezul terminase de înșurubat șurubul. Polițistul se îndreptă către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul privi schela gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit ideea să strângă șurubul etc. Din răspunsurile japonezului reieși că îl chema Kosei Takamura, avea 36 de ani, lucra la o bancă japoneză care tocmai intrase pe piață în România, îi plăcea țara și învățase limba în două săptămâni. - Nu ești cumva ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zis, își imaginase că și el o iubește, dar nu știe cum să îi spună. Se dusese așadar la petrecerea din acea seară crezând, adică sperând prostește că el va veni la ea, o va invita la dans, o va strânge în brațe și îi va spune: „Vreau să fii a mea, a mea pentru totdeauna. Te iubesc“. Mhm. Sigur. Nu. Bogdan apăruse pe la unsprezece, o salutase, nici rece, nici cald, și se luase la vorbă cu prietenii lui. Monica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ăsta? Pot s-o găsesc la jumate în ș...ț. Și avocatul Marinescu o bulăni conform Planului și tot conform Planului îi puse mâna pe cur. Și toți se prefăcură că nu văd nimic. 135. Și atunci avocatul Marinescu o strânse de coapsă și îi băgă limba în gură și ea nu zise nimic și toți se prefăcură că nu văd nimic. 136. Și avocatul Marinescu așteptă mult și bine, dar nimeni nu luă o atitudine. 137. Și Planul era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dus la mine în cameră și m-am băgat în pat. Gândindu-mă la cele întâmplate, mi-am dat seama că făcusem o greșeală uriașă. Ar fi trebuit s-o omor, dacă tot o violasem. Aș fi putut s-o strâng de gât sau să-i sparg capul cu levierul pe care-l aveam în portbagaj. Așa... Știa cum arăt, știa ce mașină am, îi spusesem numele meu mic și la ce facultate studiam... Nu avea cum să nu mă găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un automat colorat și le băgară în alt automat colorat, care le deschise ușa sălii și le ura vizionare plăcută. În continuare, totul decurse cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când ea se sperie din nou, o îmbrățișă, și ea sări peste următorul pas și îl sărută pe Shuoke, cu limba, cu dinții, cu totul, îi luă mâna și o puse pe genunchiul ei, iar Shuoke, recunoscător, o mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o ating... cu mâna... N-am zis nimic. Anca puse mâna pe pulă și o mângâie. Mi se sculă puțin. Anca o ridică și o privi cu atenție. - Bine, gata, am zis încercând să-i îndepărtez mâna. Dar Anca îmi strânse pula mai tare. - Pot s-o ling? Doar o dată, o dată, doar ca să văd ce gust are, te rog... Și înainte ca eu să pot spune ceva - deși n-aș fi avut ce -, se aplecă deasupra ei și o linse. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se-nvârt printre jucători, strângând semnături pe o petiție către primărie, privind taxa pe firmele luminoase; acum, petiția e citită barmanului. Romanul relatează aici frânturi de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încerci să ghicești, dat fiind că ea se-ncurcă. Iar ea: - Cum, ce spuneți? Nu se poate... - Ei, să spunem că v-ați încurcat amândoi. Mai bine repliază-te asupra lecturii tale de aseară, asupra volumului pe care amândoi îl strângeți acum în mână și care ar trebui să vă despăgubească de recenta deziluzie. - Să sperăm - spui tu - că de data asta am luat un exemplar bun, legat cum trebuie, și nu ne vom trezi că se întrerupe la momentul culminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de fier. - Las-o! Acum! „Ca să-ți amintești de Zwida Ozkart“, am avut timp să citesc pe fotografie. - Cine e Zwida Ozkart? - am întrebat, și un pumn m-a izbit în plină față, iar eu m-am aruncat cu pumnii strânși asupra lui Ponko; ne-am rostogolit pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Zwida, moliciunea mistuitoare pe care-mi închipui că o are Zwida; posedarea unei Brigd pe care o simt deja pierdută și a unei Zwida, care are doar consistența noncorporală a unei fotografii sub sticlă. Încerc în mod inutil să strâng în încolăcirea de trupuri bărbătești dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află secretul pe care-l port în mine și pe care nu-l pot dezvălui nimănui, cu atât mai puțin Irinei și lui Valeriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]