6,757 matches
-
oștire destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glasul Celui ce vorbea. 10. Atunci am zis: "Ce să fac, Doamne?" "Scoală-te", mi-a răspuns Domnul, "du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci." 11. "Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mînă și așa am ajuns în Damasc. 12. și a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți Iudeii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
12. În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13. Pe la amiază, împărate, pe drum am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14. Am căzut cu toții la pămînt; și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vîrful unui țepuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Lui, printre toate popoarele minunile Lui; 25. Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă; El este de temut, mai presus de toți dumnezeii; 26. căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a făcut cerurile; 27. Măreția și strălucirea sunt înaintea Feței Lui, tăria și bucuria sunt în locașul Lui; 28. Familii de popoare, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste! 29. Dați Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceți daruri și veniți înaintea Lui, închinați-vă înaintea Domnului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
footnote Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1972, p. 66, același autor, O samă de cuvinte, București, 1972, p. 23 footnote>. Totuși, această perioadă aproape tragică pentru destinul politic și economic al Țărilor Române nu este lipsită de o oarecare strălucire. Continuând buna tradiție a unor conducători ca Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab sau Vasile Lupu, voievozii români au acceptat dificila misiune de a fi în rândul întâi în lupta pentru apărarea și răspândirea credinței ortodoxe. În secolul al XVII-lea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
scrisori și de săpături la pietre și alte lucruri, care a făcut chipul cetății Camenița de ceară, cu toate tocmelile ei dinăuntru și dinafară. Și o au trimis la împărăție, de o au văzut și mult s-au mirat de strălucirea ei”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 8 footnote>. Această machetă iscusit realizată a permis atacul reușit al sultanului Mehmed al IV-lea din vara anului 1672. Expediția a avut loc cu sprijinul logistic al lui Duca. Oștile turcești, tătare, munteană
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
oștean al domniei putea să le țină piept și să-i răpună unul câte unul”<footnote Ibidem, p. 234 footnote>. Nu trebuie să ne mirăm că la Cetățuia nu ne găsim în fața unui palat domnesc care să ne uimească prin strălucire; el constituie una dintre cele mai vechi construcții ale arhitecturii laice ce ni s-a păstrat până astăzi în Iași. Parte integrantă a complexului monastic de la Cetățuia este și clădirea unde a funcționat vechea stăreție, cu sala de sfat denumită
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
teologice. Subiectele pictate în prima jumătate a înălțimii pereților sunt mai aproape de viața omului, iar cele de sus, sub bolta care închipuie cerul, îi reprezintă pe Domnul Iisus Hristos - Pantocrator, Cel vechi de zile și pe Maica Domnului în toată strălucirea lor cerească. Sunt și porțiuni mici pictate numai cu motive decorative, de obicei benzi cu motive vegetale sau geometrice, care separă ansamblurile de pictură între ele sau ocupă spații de obicei în timpanele și glafurile arcadelor, în frize orizontale înconjurând
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de medalioane de sfinți, care se continuă și pe latura de sud. Este o realizare artistică deosebită. Toate figurile sunt tinere, individualizate, bine desenate, de un oval grațios și dulce, cu linii fine, vii, armonioase, de o intensă trăire și strălucire. Se vede că meșterii au folosit modele alese, vii. Pe latura de vest, urmează un registru care reprezintă 10 sfinți în mărime naturală. Pictura este destul de ștearsă. Mai trebuie să remarcăm că între ei se găsesc și câțiva mucenici neogreci
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
principilor. Mult se bucură neamul elenic căruia i-ai oferit de curând această carte, tipărindu-o cu cheltuiala ta. Ție îți aduce coroana de pietre prețioase și răpită de bucurie și înaltă puterea ta prin prea onoratele laude. A prea strălucirii Voastre prea neînsemnat servitor supus Ioan”<footnote Ibidem, p. 25 footnote>. Patriarhul Dosithei spunea cu privire la această carte: ,,Simion Tesaloniceanul, cel ce-a rezumat Scriptura și pe Părinți spre învățătura ușoară, celor neînvățați, spre bună înțelegere celor ce se străduiesc și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
răspunsuri... spunsuri... suri... uri... ri... ri. Un lotus își înfingea adânc rădăcinile, hrănindu și fumusețea cu noroiul din mine. Ca niște oameni sinceri (Eu și Umbra) Încui în mine ecoul cu o cheie sculptată în piatra unui soare sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tîlcuirea ei, și să afli ce-ți dorește inima să știi. 31. Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pîntecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pămîntului, și nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să-I zică: "Ce faci?" 36. În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea, și puterea mea a crescut. 37. Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
împărăției!" 17. Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: "Ține-ți darurile, și dă altuia răsplătirile tale! Totuși, voi citi împăratului scrierea, și i-o voi tîlcui. 18. Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadnețar: împărăție, mărime, slavă și strălucire; 19. și din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
fi mîntuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte. 2. Mulți din cei ce dorm în țărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică. 3. Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci. 4. Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte, și pecetluiește cartea pînă la vremea sfîrșitului. Atunci mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
un nor gros era sub picioarele Lui. 11. Călărea pe un heruvim, și zbura; venea pe aripile vîntului; 12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. 13. Din strălucirea care era înaintea Lui scînteiau cărbuni de foc. 14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
desprins din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mare păcat! De fapt, alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou la modă. Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era. De fapt, în majoritatea timpului nici măcar nu mă mai gândisem la droguri. Sigur că uneori mă gândisem. Dar nu tot timpul și nu așa cum mă gândeam cu cinci săptămâni înainte. Pentru o clipă, mi s-a părut că zăresc strălucirea fără seamăn a libertății, tabloul unei altfel de vieți îmi trecea prin fața ochilor. Asta înainte să fiu din nou aruncată în prăpastia fără fund a fricii și a confuziei. înainte să plece, Nola a rupt o pagină din carnetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ultimele cinci episoade! Iar Harry crede că majoreta din Dallas ascunde ceva. Cuvintele lui Bea m-au întristat. Fiindcă eu habar nu aveam cine era majoreta din Dallas. Am închis telefonul și m-am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu trandafiri și yoga, eu mă alegeam cu radiații de la calculator și cu cocoașe de la atâtea plecăciuni menite să satisfacă toate mofturile șefei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Scheimacher pomenise că mâine dimineață urma să ia avionul spre New Delhi, iar Cristopher tocmai se întorsese de la o ședință fotografică în Trinidad. Dar cel mai tare și mai tare se simțea aura importanței asociate la ceea ce făceau cu toții, o strălucire care-i lipsea slujbei lui Henry de la Colegiul Tehnic. Dacă ar putea să-l convingă în vreun fel să facă și el ceva interesant și aventuros! Dar Henry era așa un lasă-mă să te las! Făcuse o greșeală atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
roșie, cu pipă groasă în gură, de parcă fusese tot timpul acasă, acolo, lângă fotoliul de piele, privindu-l cu îngăduință pe necunoscut. Slabă imitație, slabă performanță, Bombonel degeaba încearcă să imite pacienții, imită ca un începător, zău așa, fără nici o strălucire, o jignire pentru nebunie,zău așa, o ofensă nemeritată, zău așa. — Ai venit de mult, Tolea? Parcă te-am întrebat ceva... Nu, nu venise de mult, dar cum să răspunzi la o întrebare așa imbecilă, când doctorul Nebunescu măsoară timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
politice reacționare, comportament de aristocrat și o imaginație spectrală. Și un abstinent din Nord - cu vederi radicale, comportament de puritan și claritate în creație. Poe a reprezentat creativitatea și penumbra încăperilor în miez de noapte. Thoreau a fost simplitatea și strălucirea spațiilor deschise. În ciuda diferențelor dintre ei, s-au născut la o distanță de numai opt ani, ceea ce îi face aproape cu desăvârșire contemporani. Și amândoi au murit tineri, la patruzeci și patruzeci și cinci de ani. Împreună abia dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise din ochii nepotului meu și întreaga lui ființă lăsa să se vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de plătit, m-am strecurat pe locul proaspăt eliberat, am pus mâinile pe tejghea și m-am aplecat înainte. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]