4,463 matches
-
din casă lacrimile îl strigau pe bărbat și pe soția sa. Satu’ întreg venise la înmormântare. Se duse de tânăr. Îi făcură gorapa la poalele unui cireș măreț, a cărui frunze cădeau una câte una în bătaia vântului și a stropilor de ploaie. - Vino, fata tatii, dar, stai pe pat, să-ți spui o vorbă. Dragostea de tânără, Savetuță, e ca pleava din grâu: se scutură, se împrăștie și o pierzi. Rămâne boaba curată. Ei, pe ea trebuie să o sădești
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
prunc de legănat și nimică n’a luat Decât două nume în brață Să se mai aline în viață. Popa Cucoș Căldura se ridica ușor din pământul crăpat. A trecut vreme multă de când praful nu a mai fost liniștit de stropii de ploaie. Cumpăna de la fântână stă nemișcată. Apa s-a retras de mult și cei din mahala merg la fântâna din deal pentru a-și potoli setea. E cald. Soarele nu are milă de nimic. A pârjolit tot ce a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și casa; se găsea de lucru. O să o văruiască, avea pe beci un albastru frumos rămas de anul trecut. Îi ajungea și de un brâu. Numai bine. Setea însă o copleși. Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
beci un albastru frumos rămas de anul trecut. Îi ajungea și de un brâu. Numai bine. Setea însă o copleși. Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
gândul. Numai Florin știe unde este și el nu o să spuie. E singură. Când s-a usca ploaia care începuse, va merge acasă la ea, cu dragul ales. Îi va cere iertare și se vor sfătui. Ploaia bătea cu stropii mari în geam, mai să spargă sticla. Salcâmii se plecau la pământ și scârțiau din toate crengile. Păreau că se luptă între ei și că stau gata să iasă și să plece. Pământul se umflase, apa curgea șiroaie prin ogradă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ea se resemnă în fața voinței lor. Cu se s-a ales în viață? Simți o mână caldă, dar nu mai înțelegea de mult nimic. Cu greu își deschise ochii. Sudoarea frunții și lacrimile de mamă ale Rariței cădeau ca un strop de ploaie rece pe trupul mistuit de căldură. Îi strânse mâna fetei să știe că e acolo, dar Varvara nu mai știa de mult nimic. - Du-te împăcată, fata mamei. Eu te-am iertat. De acum, neom ruga să te
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
contagios. Pe trotuare, în cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parcă războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară. Se simțea mândru și fericit în uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-i întîlnea, adânc convins că și astfel își împlinește datoria către țară. Două luni a urmat școala de artilerie, apoi a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sau bănuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, în stânga, începe sectorul căpitanului Cervenko... "Ce-o fi făcând oare Cervenko?... Bietul Cervenko..." În față câmpului zăcea neted, pierdut în noapte și biciuit de vântul ce mai scutura în răstimpuri stropi mari de apă din văzduh. Apostol Bologa știa că, exact la cinci sute optzeci și trei de metri, se află prima linie de tranșee rusești și i se părea că deosebește zigzagurile care înseamnă gardul morții, închipuirea lui mergea mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ nou și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chiar când mă sfâșie îndoielile și întrebările!... M-am războit cu ispitirile urii și le-am izgonit din sufletul meu... Sunt în stare să mă umilesc, să mă înjosesc și să-mi presar cenușă pe cap, numai să dobândesc un strop de credință neclintită... Tăcu o clipă și apoi continuă cu o voce nouă: ― Mă plimb veșnic între două prăpăstii, Constantine!.. Veșnic, veșnic!... Prăpastie afară, prăpastie în sufletul meu... Și la fiecare poticnire mă uit în fundul prăpăstiilor... la fiece poticnire!... Și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
corect, se uita în ochii colonelului, își dădea seama că în clipele acestea se cântărește viața lui și auzea parcă un fâlfâit straniu de aripi care stârnea un vânt rece în sală. Dar în inimă îi picurau de undeva, neîncetat, stropi de amărăciune, din care i se răspândea în tot corpul o frică lentă, ca o caracatiță dezgustătoare. Încerca să se apere și nu putea și, din pricina aceasta, simțea că va trebui să izbucnească într-un hohot de plâns. I se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pasională. Poate că pentru ea moartea fusese o binefacere care o împăcase cu destinul sau poate un blestem care o smulsese de lậngă cel drag ; pentru mine însă ea era o fărậmă din ceea ce se cheamă veșnicie, picurậndu-mi în suflet stropi de gelozie și de teamă... Gậndul că n-am să-l pot iubi niciodată pe cel cununat cu veșnicia îmi măcina sufletul și satul însuși părea să nu mai aibă preț. Plecase tăcută, într-o zi posomorậtă, cậnd nori hidoși
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
semnele virilității. M-am rușinat puțin de gestul meu necugetat, izvorật parcă din disperarea apropiatei despărțiri, dar n-aș fi găsit niciodată, oricật de talentată aș fi fost, cuvậntul acela magic prin care să-i pot dărui măcar un singur strop din ambrozia hărăzită zeilor. Yon era pentru mine puritatea pierdută, credința în valorile eterne ale satului romậnesc, savantul anonim care trudea din greu acolo, peste dealuri și ape, la poale de munți, mậnuitorul lui A și M, al lui O
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că mă simte stresat, și spune hai, mă, Sandule, culcă-te, dacă n-aș ști că ai pus sculele-n pod aș zice că te-ai Îndrăgostit și fierbi de dor. Gore și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar pe fața de masă. Apoi varsă câteva picături pe jos. Să fie pentru fantoma lu` soacră-ta, Sandule, dă și tu ceva de pomană, poate că asta dorește, săraca... Te-ai avut bine cu ea, nu? Da
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ca Dinamo, s-au antrenat până au ajuns la croați, iar pe urmă s-au dez-antrenat și dezmembrat și dezarticulat. Cică se scot cu Rapidul lui Șumi-Gol, dar eu am niște presimțiri sumbre. Gicu dă cu pumnul În masă, sar stropi de bere din halbe, În toate direcțiile. Gore, fotbalul nu are ce să caute aici și acum la această sfântă masă și În această sfântă cârciumă. Nu mai pot eu de grija câinilor roșii sau de grija ceferiștilor lui Copos
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pentru Dumnezeu... Gicu e Îmbrăcat la patru ace, tocmai s-a Întors de la o Înmormântare. Și-a lărgit nodul de la cravată, a agățat haina pe spătarul scaunului, iar acum urmărește cu interes cum Gore se străduiește să nu verse niciun strop pe lângă pahare. Hai că te ții bine, nici mâna nu-ți tremură, Întinerești pe zi ce trece! Așa este, intervine și Sandu, mă uit la el de ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca un păun, numai coada Îi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de arbori luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
farmec în jur se-nsenină El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăt-lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpae? {EminescuOpIV 331} El scările urcă cu piatra în mână. În prag îl așteaptă frumoasa stăpână. De gîtu-i s-atîrnă, zâmbind ea îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin minune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sprijin ? Si dacă totul nu este decât un planetar hohot de râs ? Iubirea și arta se străduiesc să facă utopiile locuibile. Important e să-ți primenești din când în când utopiile. Utopiile avortate devin catastrofe. Îndoielile întrețin misterul, nu certitudinile. Stropul de imperfecțiune potențează misterul frumuseții. Fără puțin mister, frumusețea este o eroare. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Nu orice femeie poate transforma frumusețea în mister. Există întrebări mai durabile decât piramidele egiptene. Apetitul cognitiv ne-a debarcat din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în absolut erau plugarii secolelor trecute decât actualii constructori de rachete interplanetare. Marile împliniri din știință și din artă sunt potențate de revelații. Am impresia că întreaga materie este logodită cu geometria. În orice gând profund este inclus și un strop de utopie. Dacă Galileo Galilei și-ar fi expus teoria astronomică într-un poem, Inchiziția nu i-ar fi acordat nici o atenție. Multe creiere nu au hublouri interioare. Rațiunea ar putea dubla divinitatea din noi. Învingătorii transformă orizontul în balustradă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
racordează la respirația nemărginirii. De misterul omului ne desparte un ocean de ignoranță. De multe ori, ideile inoperabile trec drept geniale. Singurătatea potențează neantul. Ori îl înnobilează. La vremea ei, și tabla înmulțirii a fost, probabil, contestată. Întrebările fundamentale conțin stropi de alienare. Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri, ori tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. Primăvara - această perfuzie a iubirii. Gogoașa de mătase
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prost. Invidia este admirabil reprezentată și în mituri. Indiferența este un atribut al zeilor și al celor atinși de ataraxie. Omul - o fântână de mituri. Făcându-i după chipul și asemănarea lor, oamenii au turnat în zei și câte un strop de viciu. Zeii au fost alungați din Olimp de capre și șopârle. Mitologia - o spumuire a istoriei. Pământul e greu, dar zâmbește Atlas, zâmbește! Tinerii sunt recalcitranți, nu cred decât în miturile create de ei. Viața în Olimpul zeilor era
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul conștiinței umane. Fără transcendență, ne-am fi pierdut regnul. Stropul de transcendență ne verticalizează. Îngerii sunt pălmașii, nu vedetele cerului. Spiritul se împlinește în religie. Rugăciunea poate fi picătura noastră zilnică de sacru. O religie trebuie să dozeze atent sentimentele de frică și de dragoste. În zgomotul contemporan, se nasc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pom fructifer. Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului. Unele femei sunt ca ceapa. Când încep să se dezbrace, te apucă plânsul. Mă tem că iubirea va avea soarta Atlantidei. Iubirea - această fluidizare a bucuriei. Dragostea mizează încă pe câțiva stropi de peren. Când îi văd pe bătrâni cum îi critică pe tinerii îndrăgostiți, mă gândesc la câinele bostănarului care nu poate mânca pepenii, dar nici pe alții nu-i lasă să o facă. Iubirea - o instigare la sublim. Don Juan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decenii înseamnă o veșnicie. Marile decizii ale istoriei se iau în alcovuri nu în congrese. În istorie, au rămas grecii pentru că au edificat o civilizație înfloritoare. Dar și perșii care au incendiat-o. Prin unele țări nu au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. La popoarele amărâte, nici basmele nu mai au un sfârșit prea fericit. Istoria - o contabilizare a întâmplărilor din ce în ce mai jenante. De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]