4,158 matches
-
cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al României reîntregite, ideea monarhică evoluează înspre principiul dinastic. Dinastia devine coloana vertebrală a stalității românești. În pas cu desfășurarea evenimentelor politice ale contemporaneității, în special cu structurarea dinastiei Hohenzollern- Sigmaringen și instituirea Casei Regale de România, pe planul istoriografiei oficiale se conturează din ce în ce mai concret ceea ce L. Boia numește "mitul dinastic" (Boia, 1997, p. 239). Vom deosebi între două concepții ale noțiunii de dinastie: i) o înțelegere strictu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972 este decisiv în desprinderea de structurarea tipic marxistă a timpului istoric românesc și introducerea unui sistem "dublu mixt" de periodizare a trecutului, menținut până la prăbușirea regimului comunist. Tranziția va fi încheiată doar în ediția din 1991 (Daicoviciu Hadrian et al., 1991), în care clasificarea standard marxistă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Comunist din România, zilele aniversare ale Congreselor PCR etc.) precum și cu episoade biografice extrase din viața lui Nicolae Ceaușescu (aniversarea zilei de naștere, aniversare Congresului al IX-lea din 1965 care a inaugurat supremația personală a noului conducător). Prin această structurare a calendarului celebrativ al societății socialiste românești, cultul personalității ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
școlare destructurează organizarea cronologică a trecutului, propunând principiul tematic ca mod de ordonare a istoriei românești. Manualele publicate după această dată fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Pare să se producă ceea ce F. Jameson (1991, p. 27) consideră a fi o "prăbușire a temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de destin al neamului românesc este demonetizată, odată cu destructurarea cronologică a istoriei și restructurarea sa tematică. Efectul direct al acestei schimbări a logicii de organizare a timpului istoric consistă în destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a istoriei românilor, organizarea narativă a memoriei naționale, anterior fundamentată pe principiul teleologic, este devertebrată (Rusu, 2013b). Manualele publicate după 1998 fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Liniaritatea cronologică este frântă, iar materialul istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ajutat la surprinderea interacțiunii dintre dimensiunea timpului istoric și cea a spațiului geografic. Aceasta ar fi ajutat la înțelegerea mai profundă a naturii cronotopice a memoriei colective, i.e., a modului în care dimensiunea temporală se împletește cu cea spațială în structurarea memoriei istorice a unei comunități. O altă lipsă care a sărăcit fondul publicistic asupra căruia a fost rulată analiza este reprezentată de manualele de educație civică introduse în perioada postcomunistă. Proiectate explicit ca instrumente didactice de modelare axiologică, manualele de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
the Historical Record Straight: Judging the Romanian Communist Past against the Backdrop of Popular Nostalgic Resistance. Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. (Serie Noua) Sociologie și Asistență Socială, 6(2), 40-57. Rusu, M.S. (2013b). Topografii ale trecutului: structurarea și restructurarea conștiinței istorice românești prin manualele naționale de istorie, Sociologie Românească, 11(1), 84-102. Schifirneț, C. (2004). Formele fără fond, un brand românesc. București: comunicare.ro Schuman, R. (1950). Declaration of 9th may 1950. Disponibil online la adresa http://www
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de imagini, ci "o structurare a imaginilor" 23. "Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea se definește, de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de imagini, ci "o structurare a imaginilor" 23. "Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea se definește, de la început, prin dinamismul ei" 24. Imaginea, ca "element viu" 25, dar și ca o "aproximare" 26, construiește "sintaxa imaginarului" 27 care dezvăluie un "limbaj în acțiune" 28
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare a relațiilor dintre codurile instanțelor discursive: cod ontologic, cod semantic 5, cod gnoseologic. Codul ontologic, specific conceptului de "imagème"6, conține semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul circumstanțelor textuale, existente și la nivelul conceptului de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
succesiune de fraze); discurs/limbă (limba ca sistem de valori virtuale, se opune discursului care utilizează limba într-un context dat); discurs/text (discursul este înțeles ca un proces de includere a textului într-un context); discurs/enunț (enunțul urmărește structurarea textului din punct de vedere lingvistic. Astfel, discursul studiază condițiile producerii textului într-un context dat.28 În științele limbii, discursul a devenit domeniu de sine stătător, prin anii `88, prin intermediul unor caracteristici care stabilesc procesualitatea discursivă: organizarea transfrastică, orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
asigurată de funcționalitatea relațională dintre mărcile textuale și metatextuale. Definită ca "punere în act a unui sistem de semne"35, natura acțională a discursului construiește strategii discursive, plecând de la nucleul de semnificații co-textuale. Una dintre strategiile discursive este poeticitatea ca structurare a discursului poetic care se înfățișează dual, ca funcție textuală, pe de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție metatextuală, configurând co-relaționalitatea mărcilor semantice. Nefiind doar o funcție coextensivă textului 36, poeticitatea construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mie cu paharul. / Și nici acela n-o fost plin / Jumătate cu venin; / Nici acel n-o fost ras, / Jumătate cu necaz."216 Interiorizarea liricului construiește un spațiu poetic al împlinirilor, ca paliativ al zbuciumului vieții. "Cântul", ca modalitate de structurare a discursului poetic, are atribuțiile unui personaj liric care transformă actul poetic în procesualitate semantică, determinând metamorfoza sensurilor și realizat de paralelismul sinonimic: " Cine fluieră și cântă / Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gestuală merită analizată cu responsabilitate și obiectivitate, deoarece prea puțini profesori reflectă la importanța și rolul acesteia. Arno A. Bellak ne oferă un model de analiză a unei lecții bazat pe comportamentul nonverbal al profesorului în exercitarea următoarelor funcții pedagogice: • structurarea (stabilirea contextului secvențelor lecției și inițierea interacțiunii profesor-elev, elev-elev); • solicitarea (adresarea întrebărilor și cerințelor de lucru); • oferirea unui răspuns (reacția la solicitarea elevului); • reacționarea (evaluarea elevilor și reformularea răspunsurilor acestora pentru a le clarifica sau dezvolta). În acest sens, de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Psihopatul este o ființă adaptată la sine, dar neadaptată la mediu și la viața Înconjurătoare.” (Lucian Blaga) Psihopatul este, de fapt, un „caracteropat”, deoarece lumea valorilor lui este cu totul alta, decît cea a comunității În care trăiește, de unde și structurarea atitudinilor sale față de semeni și față de existență Într-un sens strict egoist/individualist. Dacă astăzi conduita psihopatică este atît de răspîndită În lumea umană, această situație se datorează faptului că acum concurența acerbă suprasolicită tendințele egoiste din om. * „O celulă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
totală În care se produce enunțul - actul de limbaj total...” <ref id=”68” >Austin 1975, p. 52 referință </ref>. Este evident că ce se urmărește prin această teorie este Încercarea de a găsi sursele semnificației globale, integrale a enunțului. Din structurarea acestuia În trei tipuri de acte, ar putea rezulta o semnificație care să conțină trei componente: semnificația propoziției enunțate, o componentă a semnificației dată de forța ilocuționară a enunțului și o alta dată de efectul perlocuționar. Ceea ce devine foarte important
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
poate conceptualizată, reprezentată decât Într-o relație indestructibilă cu ideea de context, a fost, Într-o măsură mai mare sau mai mică, atins. O privire analitică retrospectivă aduce În prim plan câteva considerații: 1) Complexitatea conceptului context Îngreuiază procesul de structurare și organizare a materialului. Prin varianta pe care am ales-o, aceea de a trata În capitole separate cele trei „tipuri” de context, am Încercat să pun În evidență existența și contribuția specifică, sub aspectul lor semantic și pragmatic, a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de substanță În funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii (p. 2). CITAT RETRAS!!! 2. Definirea punctuației În opinia lui G. Beldescu (1995), punctuația este o componentă a scrierii, constituită dintr-un ansamblu de semne convenționale, care oferă indicii de structurare grafică a unui text potrivit cu conținutul lui și cu intențiile vorbitorului, În vederea citirii corecte, adecvate (p. 7). CITAT RETRAS!!! Punctuația oferă așadar reguli de organizare sintactică a unui text, ea fiind un auxiliar grafic al sintaxei (avem În vedere atât
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Management de la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” a propus următoarea grilă de evaluare a lucrării de către cadrul didactic coordonator 1: Nr. crt. Criteriu de evaluare Punctaj 1. Evaluarea calității lucrării/cercetării Întreprinse 7 puncte 2. Respectarea regulilor de structurare a lucrării conform prezentului Ghid 1,5 puncte 3. Respectarea regulilor de redactare a lucrării conform prezentului Ghid (cu accent pe modul de tratare a referințelor bibliografice) 1,5 puncte Prezentăm și grila de evaluare a lucrării de către membrii comisiei
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu accent pe modul de tratare a referințelor bibliografice) 1,5 puncte Prezentăm și grila de evaluare a lucrării de către membrii comisiei. Nr. crt. Criteriu de evaluare Punctaj 1. Evaluarea calității lucrării/cercetării Întreprinse 2 puncte 2. Respectarea regulilor de structurare a lucrării conform prezentului Ghid 1,5 puncte 3. Respectarea regulilor de redactare a lucrării conform prezentului Ghid (cu accent pe modul de tratare a referințelor bibliografice) 1,5 puncte 4. Prezentarea lucrării și răspunsurile la Întrebări 5 puncte Anexe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
e „cu moralul la pământ”. Evenimente: Extrem de variabile. În plan personal, se pune problema Înrădăcinării, a stabilizării familiale, a responsabilităților. Acest tranzit este Întâlnit adesea În anii căsniciei, ai nașterilor, fiindcă evenimentele de acest fel aduc cu sine o anumită structurare, responsabilizare. Prost suportată, această influență vorbește de Îndepărtare, de absență, de constrângeri familiale: uneori, starea de sănătate a cuiva apropiat provoacă neliniște. Alteori, individul ajunge să fie dependent de unele obligații al căror efect cotidian Îi este neplăcut. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
continuând cu clădiri, terenuri, utilaje, echipamente speciale și încheind cu una dintre cele mai importante averi ale noului mileniu, informația. Tocmai din această cauză se concep programe de securitate informațională. Înainte ca acest program să fie abordat, se cuvine efectuată structurarea inițiativei încă din faza intențională, realizându-se sau definindu-se politicile, standardele, normele și procedurile. În acest context, programul de securitate trebuie să se supună elementelor enunțate anterior. Fără politici riguroase, programele de securitate vor fi aproape fără suport, ineficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
identificatorilor de utilizatori dezactivați. Utilizarea acestui mecanism va cere introducerea tratamentului privilegiat al utilizatorilor (C); 7. sistemul va dispune de un mecanism de obținere a statutului oricărui identificator de utilizator (C); 8. sistemul va oferi un mecanism care să permită structurarea mai multor identificatori de utilizatori într-un grup distinct (C): a) un identificator de utilizator va fi posibil să fie asociat mai multor grupuri (C), b) sistemul va dispune de un mecanism de modificare a apartenenței unui identificator de utilizator
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și emițătorul comunică cu tonalități emoționale. Sunetul vocii cuiva amintește de o altă voce, gestica unei persoane se aseamănă cu felul de a se comporta al unei alte persoane, o privire poate evoca o altă privire" (Roco, 2004, p. 69); * structurarea mesajului folosind mărci/conectori de diferite tipuri (cf. Reboul & Moeschler, 2010, p. 59; Erickson, 2009, p. 128; Popescu, 2007, p. 91 etc.): * mărci ale inițierii actului comunicativ: pentru început; mai întâi; înainte de toate; înainte de a începe; aș începe prin a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]