5,950 matches
-
acord ar fi el dar nu crede că merg lucrurile chiar așa de simplu, "nu mai vor", zice; "țăranii nu mai vor", repetă, și pentru o clipă mă văd în toamnă, ceva amurg se lasă peste dealurile vecine, ceva vânt suflă peste iarbă, e ca în tablourile din veranda lui tanti Mărioara Mirculescu, cumpărate de dumneaei de la tarabele de la hramul basilicii franciscane Maria-Radna, așa culori se arată ochilor mei în vremea aceea pe când tocmai ne pregăteam să urcăm în remorcă, mergem
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și împotriva SUA. Acest amestec de idei politice retrograde urmărește, conștient sau nu, izolarea țării în beneficiul Rusiei, ca unică mare putere din spațiul apropiat care practică asemenea ideologii. Cât despre "beneficiile" acestei politici pentru România, repezentanții fostei Securități nu suflă un cuvânt și asta deoarece este foarte greu să susții faptul că civilizația nu ar veni din Apus. Național-comunismul nu ține de foame, la asta să adăugăm faptul evident că o politică de acest fel a dus la nenorocirea Iugoslaviei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
printr-o formă verbală (un imperfect) a rădăcinii ebraice hwy „a fi”, în forma simplă („el este” sau „el există”) sau faptică („el face să fie/existe”). Recent s-a avansat și soluția că rădăcina hwy ar putea însemna „a sufla”, întrevăzând astfel în numele Yhwh o referință la vânt și la un zeu antic al furtunii. Nefiind certitudine nici asupra rădăcinii verbale, nici asupra vocalizării, o decizie sigură cu privire la aceasta rămâne - după părerea mea - o sarcină irealizabilă, ținând cont și că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
chiar de la origine cu o corporalitate și sexualitate proprie (Gen 1,27), astfel că poate să existe - am spune în limbaj modern - doar ca unitate psihosomatică. Imaginea din Gen 2,7 în care Yhwh, după ce l-a plăsmuit pe om, suflă asupra sa „suflare de viață” (nefeš ḥayyâ) nu trebuie interpretată ca insuflare a sufletului în trup, ci e numai o încercare de a da cont misterului conținut în respirația care îl ține viu pe om: este secretul vieții care îl
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
înfrunta pe acest individ deosebit de periculos, iar singura explicație era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care curând se vor sfârși. Va apărea un loc liber la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nas mare și drept, o gură dreaptă, mică și nerujată, o bărbie mică, dar fermă, un bust bine conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe spate suflînd fumul pe nări. Gestul ei îi amintea atît de bine de o fetiță care se chinuia să fumeze ca o femeie, că simți o împunsătură de tandrețe neașteptată. — Despre ce-a fost filmul? o întrebă el. — Despre oameni care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vagonului. Aveam un cap mare cu păr și sprîncene dese și încurcate și o față obișnuită, dar nu-mi aminteam s-o mai fi văzut. M-am hotărît să aflu ce fel de oameni mai sînt în tren. Pe coridor sufla un vînt rece dinspre locomotivă. Am mers uitîndu-mă prin ferestrele compartimentelor. Erau goale. Vîntul de la capătul coridorului era atît de puternic încît a trebuit să mă prind de materialul cauciucat de pe ușa care duce de obicei în următorul vagon. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sprijinul minciunii sale, avu un efect imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mașina pînă la debarcader și le-a făcut cu mîna în timp ce înaintau în mare. Soarele strălucea la fel ca atunci cînd ajunsese aici cu cinci zile în urmă, și pentru prima oară văzu coasta verde a lui Ben Rua. Sufla un vînt tare și aspru. Un membru al echipajului, un băiat slab, de vîrsta lui Thaw, se sprijinea de horn cîntînd la concertină. Pescăruși cu aripile întinse planau deasupra în aerul turbulent. Thaw se așeză pe un ventilator care ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-i mai și îneca. — Așa deci. Joi: noaptea și ziua, soarele și luna, stelele. Vineri: peștii și păsările. Cu fiecare nouă adăugire, Dumnezeu se ascunde din ce în ce mai mult în spatele universului pînă sîmbătă, cînd îi vedem doar nările într-un nor, suflînd viață peste Adam, care se trezește printre creaturile de jos. Adam are aceeași formă ca Dumnezeu, însă e mai gînditor. în final, iată și peretele din fața orgii. Adam și Eva îngenunchează strînși unul în altul lîngă rîul care izvorăște de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își pompa un spray medicinal în gură cu o pompiță. Ea se întoarse brusc în spatele tabloului și auziră ușa trîntindu-se. — O fată ciudată, murmură autorul oftînd. Fac tot ce pot s-o ajut, dar nu e simplu. Și o bursă suflată din sentimente nobile Lanark stătuse cu capul proptit în mîini. Zici că mă creezi, spuse el. — Așa e. — Atunci cum pot trăi experiențe de care nu ai habar? Ai rămas surprins cînd ți-am povestit ce-am văzut din ambarcațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi sigure operă câteva reglaje pe una din laturile mașinii, invizibilă pentru Gosseyn, apoi îl privi interogator pe Michael Hardie. Dar Gosseyn fu acela care rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături mai degrabă dominatoare și, în plus, mai ești și foarte curios. După care râse. Un râs dulce, deconectant, care suna minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să-l repet, poate că nu-l mai știu, i l-am suflat în nări. El a tresărit, s-a uitat o clipă la mine cu un singur ochi, părea indiferent, poate că nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înfrunta pe acest individ deosebit de periculos, iar singura explicație era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care curând se vor sfârși. Va apărea un loc liber la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi sigure operă câteva reglaje pe una din laturile mașinii, invizibilă pentru Gosseyn, apoi îl privi interogator pe Michael Hardie. Dar Gosseyn fu acela care rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături mai degrabă dominatoare și, în plus, mai ești și foarte curios. După care râse. Un râs dulce, deconectant, care suna minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
momentul să urle cu toate că-l durea, mai ales că-i dăduseră lacrimile de-a binelea. Însă, pentru că tramvaiul abia plecase, nu mai era nimeni în stație, ca să-l apere. Pungașul se apucă de căutat, cu multe pauze și la întâmplare, suflându-i aburii de țuică în nas, Nicu credea că scapă, dar nu, iată că a dat peste Fira. A privit-o fără interes și-a aruncat-o în „groapa cârtiței“, apoi imediat a găsit în buzunarul stâng al surtucului și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cheie m-a convins că nu minte, altfel ar fi luat-o el, nu Petre, pe cea din buzunarul băiatului. Și s-a temut tare să nu fie acuzat că l-a omorât el, de-asta la început n-a suflat o vorbă. A aflat din ziare, mai întâi că nu murise, apoi, spre disperarea lui, c-a murit. Fiindcă numai Rareș Ochiu-Zănoagă putea confirma că el e nevinovat. — Și cum ai rezolvat șarada? întrebă Generalul cu un ton care lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebuit asortat pe aceste nuanțe - de asta s-a ocupat ea însăși. Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile pentru hors d ’œuvres stăteau în cele întinse ca niște pui de porțelan în poala mamei, altele așteptau teanc, câte douăsprezece pentru fiecare persoană. Și aparatul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]