5,627 matches
-
exasperarea contribuabililor prin inutilele și interminabilele trasee birocratice: "Ismail primește și audiențe [...] .Sute de solicitatori de posturi, ajutoare bănești și lemne sunt mai întâi introduși sub un abatjour enorm, unde sunt obligați să clocească fiecare căte 4 ouă. Sunt apoi suiți într-un vagonet de gunoi de-al primăriei și cărați cu o iuțeală vertiginoasă pănă sus la Ismail."62 Acolitul său, Turnavitu, cunoaște o ascensiune remarcabilă prin politică, avansând la statutul de "ventilator de stat", într-un mod care amintește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
generală, a celor chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din satele apropiate din ținuturile Fălciului și Tutovei, ca un zvon, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, ca niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut! Dar, glasul lor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vânător, n-a mai povestit ce-a văzut în pădure, ori ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și privi roată în jur, în clasa goală. Tabla aceea mare și neagră... îi sări prima în ochi. Apoi, privind șirul de bănci, se gândi că i-ar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se așezau și sălbăticiunile; se ridica el, se ridicau și ele. Îl urmăreau printre fagi și goruni, îl miroseau de departe printre tei și stejari... Nici nu se știa a cui era pânda... nu se știa a cui era urmărirea. Suia pieptiș, în dimineața aceea... din Valea Idrici, sus pe muchea dealului Rediu Mârzac, în inima codrului, și străbătea încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de stejar bătrân, doborât de furtună și așteptă... Când colo, văzu un lup răzleț și se ridică
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă o tăcere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
biroul ei din Centrul de Servicii Financiare. În mod normal, Darcey sosea înainte de șapte jumătate în această ștearsă clădire de birouri, însă în dimineața zilei sale de naștere întârzie. Și asta pentru că aproape de îndată ce navetiștii de la Grand Canal Dock se suiseră în tren, conductorul anunță - pe un ton cam prea vesel, observă Darcey - că, din cauza unei defecțiuni tehnice, trenul nu putea încă porni. Darcey nu așteptă repunerea trenurilor în funcțiune și inevitabila înghesuială care s-ar fi creat, ci se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru toată lumea. Alte două mașini trecură prin fața casei. Amândouă fiind ultimul model de merțan. Toată lumea din Pueblo Bravo avea ultimul model din câte ceva. Își termină ceaiul și puse cana în mașina de spălat vase. Apoi ieși din casă și se sui în mașină, îndreptându-se spre turnul de sticlă unde lucra. Departamentul de reclamații al firmei, care se asigura că toți dealerii respectau niște limite și nu făceau cine știe ce șmecherii cu milioanele de dolari care le erau încredințate, nu ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la dispoziție șampon și gel de duș demne de șterpelit. Zborul fu anunțat și urmă foiala obișnuită la urcarea în avion. Bărbatul de lângă ea își închise laptopul și se alătură cozii. Darcey așteptă să se rărească înghesuiala și apoi se sui în avion, de-abia reușind să-și facă loc pentru geantă în compartimentele de bagaje de deasupra. Locul ei era lângă încă un utilizator de computer. Își ținea laptopul pe genunchi, pregătit să înceapă din nou să lucreze de îndată ce avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vreme am fost funcționar civil, dar nu am putut suporta munca de rutină. M-am alăturat forțelor polițienești abia În 1922. — Și când ai plecat? — Ascultă, Herr Doktor, nu țin minte să mă fi pus să rostesc, atunci când m-am suit În mașină, vreun jurământ de a spune adevărul și numai adevărul. — Îmi cer scuze, zise el. Eram doar curios să aflu dacă ai plecat din proprie inițiativă sau... — Sau am fost obligat să plec? Mult tupeu mai ai dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vrăjitorul cel rău! Bătrânul dezlegă lanțurile, o luă pe baba oloagă și hămesită în brațe și, pe fugă, ajunseră la gura peșterii. Când îi văzură, băieții chemară pe Craiul Regatului de Mărgean, care îi luă în șaua lui argintată, se sui în înaltul cerului, zbură, de dimineață și până-n seară, până ce ajunseră la marginea Ținutului de Piatră. Cum îi dădu jos, calul se prefăcu într-un mândru fecior de împărat, care se îmbrățișă cu Sfarmă Piatră, despărțindu-se, cu bucurie, de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie să te înfățișezi Domniei! A dat norocul peste tine, năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale câte unui ficus sau leandru uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de profund pe sub bolțile-ncîlcite ale brazilor și foioaselor, încît mă simțeam curând golit de memorie, de gândire și de limbaj, învățînd limbajul umbrelor și al focului din frunziș, al umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în când, rimelul și rujul i se-n- 147 tinseseră pe față, peruca îi era plină de pânză de păianjen. Pierduse și un pantof undeva. Când Lulu ajunse aproape de marginea cuibului, păianjenul încetă deodată orice mișcare. Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
metal. Pe toate ușile atârnau asemenea lacăte brune-gălbui, până în capătul înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul și-a retras carnea lent, prin mișcări ciudate de acomodare. O ură intensă, dementă mi-a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat afară din valiză doar teancul de hârtii pe a cărui ultimă filă scriu câteva ultime rânduri. Voi pleca de aici șchiopătând dintr-un șold, însă viu. Voi sui în mașină și voi urma linia sinuoasă a șoselei până-n Sinaia. Voi coborî pe Valea Prahovei, 182 desfășurată-n fața mea prompt și comercial ca un pliant turistic, cu cabanele de pe dealuri, fabricile de ciment, depozitele de cherestea, podurile de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
asistenta editorului de modă) a primit o sticlă de șampanie de la un bărbat care i-a declarat că e „o zeiță“. Lui Gabbi Henderson (sănătate și frumusețe) i s-a furat poșeta. Iar Ally Benn (recent numită editor) s-a suit pe o masă dintr-un pub mai colorat de pe strada Wardour și a dansat ca nebuna până a căzut și și-a fracturat piciorul drept în mai multe locuri. Cu alte cuvinte, a fost o noapte minunată. 2tc "2" —Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se așeze pe genunchiul meu. Poți să stai pe genunchiul lui mami dacă promiți că faci liniște. Promiți? Dar, deși Molly nu făcea nici o promisiune, o serie de zgomote ciudate îi lăsa de înțeles că primise oricum voie să se suie pe genunchiul lui mami. Din fericire, zbieretele s-au domolit până la scâncete și oftaturi. —Și de parcă nu ajunsesem deja la capătul puterilor, idiotul de Dylan sună să îmi spună nu numai că ajunge din nou târziu acasă, dar că săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
târziu, i-au cedat plămânii. Iar Lisa, iat-o pe Lisa acum. Toți anii aceia de muncă grea doar ca să ajungă aici, înapoi de unde a plecat. Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Înapoi în prezentul de coșmar, Lisa s-a suit în patul din camera ei de hotel și a fumat țigară după țigară, așteptând ca Rohypnol-ul să îi aducă patru ore de uitare. Dar aceleași gânduri negre i se învârteau în cap. Era oripilată de sarcina enormă care o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fiu plecat la o conferință. Te caut când mă întorc. 15tc "15" —Ești gata, Lisa? întrebă Jack, apărând la biroul ei la șase și zece. Sub privirile tăcute ale colegilor lor dornici de bârfă, au părăsit biroul și s-au suit în liftul care-i ducea la parcare. În secunda în care au intrat în mașină, Jack și-a smuls cravata de la gât și a aruncat-o pe bancheta din spate, după care și-a desfăcut primii doi nasturi de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca ultimul om când vorbesc cu mașinăria asta. Ne gândeam că nu te-am mai auzit de ceva vreme. Ești bine? Noi o ducem minunat aici. Janet ne-a sunat săptămâna trecută, a trebuit să scape de pisică, se tot suia pe ea când dormea. Și am primit o scrisoare de la Owen, care crede că a descoperit un nou trib. Nu chiar nou, bineînțeles. Nou pentru el. Cred că ești ocupată cu noua ta slujbă, dar nu ne uita. Hahaha. Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]