27,141 matches
-
ierarhie. Negocierea pe care el a purtat-o cu administra(ia are adesea ca scop marcarea propriei sale pozi(îi. El este perceput ca un spion din partea administra(iei (i a priori presupus a fi de partea ei, dorind s( supravegheze său s( judece subalternii. (nainte de a-(i (ntreprinde observa(ia, observatorul trebuie s( explice din nou, fiecăruia în parte dac( este necesar, ce face și cum, oferind acelea(i garan(îi de anonimat, precizînd c( este nep(rtinitor. Dac
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
care juca foarte serioasă, începuse să-și reducă datoria față de Pascalopol. Ea privea din când în când și în cărțile Aureliei, și câteodată trăgea de la ea câte o carte și-o zvârlea jos. - Aurico, nu ești atentă deloc! Când Otilia supraveghea pe Felix, Pascalopol aruncase ochii spre ei. Acum îl întrebă, fără să ridice ochii din cărți: - Domnule Felix, am uitat să te-ntreb, ce-ai de gând săurmezi la Universitate? - Aș vrea să urmez medicina. - Firește, fiu de doctor, te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o stațiune preistorică pe palafite, din care nu mai rămăsese decât pilonii. O spumă groasă, băloasă ruina toată fața apei verzi, și un miros pătrunzător de lintiță umplea aerul. Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate, și astfel oamenii văzură, crucindu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ți-a spus asta? Domnișoara Otilia? - Nu. Vedeți, lumea vorbește. Pascalopol se posomorî din nou. - Domnișoara Otilia, continuă Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e om bătrân, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în definitiv. - Pentru ce n-are interes? întrebă serios moșierul.Stănică își pierdu puțin cumpătul. -Pentru că, cred că știți, poate, Otilia nu e fata lui, e o... - Domnule Rațiu, observă Pascalopol cu reproș, ești unom cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
studiile. - Acum ce faci? îl întrebă el. - Mă voi înscrie la Universitate.Titi tăcu neutru, apoi spuse convins: - Mama zice că ai să-ți cauți o funcție! Când Felix se înscrise cu adevărat la Universitate, Aglae păru consternată. - Tu nu supraveghezi deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache. Stănică deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix, s-ar fi vârât la un meșteșug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu și ea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei. Titi o urmărea docil și acolo și se posta în pragul ușii. - Titi, tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea naiv Titi, urmărindu-și gândul neexprimat. Un instinct de fată însă făcea pe Otilia ca față de Titi să-și supravegheze gesturile ei, așa libere și de nepăsătoare, de obicei. Titi începuse să fie congestionat la față, distrat, și Aglae, bănuind pricina, îl îndemna să plece de acasă. Stând pe bancă chiar alături de Otilia, fiind de față și Felix și vorbind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de bănuit? O cred mai ipocrită. - Dacă nu s-au gândit la asta, atunci au vrut să știe, emise Pascalopol altă ipoteză, dacă Costache o mai duce mult. Să vadă cum merge inima, dacă n-are vreo racilă, să-l supravegheze de aproape. Știi de ce nu l-a lăsat pe Costache să se mute? Ca să nu scape de sub ochii ei. Dacă moș Costache ar fi mai de înțeles, de mult îl făceam să-și pună afacerile în regulă. Moș Costache se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneata toată ziua și toată noaptea? Vreo dovadă împotriva Anei nu exista, ce-i drept. Frații veniră repede la locul scandalului și căpitanul mustră pe Titi cu destulă aroganță și un ton vădit trivial și iritant: - Amice, trebuie să-ți supraveghezi expresiile, mă-nțelegi...Aici sunt părinții noștri, oameni bătrâni, sunt ordonanțele, care aud. Nu admit să ne insulți sora, așa, pe simple elucubrații de-ale dumitale. În definitiv, ce-i? S-a plimbat în oraș cu cumnatul dumitale. Dacă dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un ictus, cu atac afazic, așa mi se pare, în aparențăfoarte ușor. Tocmai astea sunt primejdioase. Nu pot să mă pronunț până nu fac examenul amănunțit al bolnavului. Poate să fie și altceva. Nu pot să anticipez. Trebuie să-l supravegheați, să vedem cât durează criza. - Atunci e grav, domnule doctor? Doctorul ridică din umeri și, înălțîndu-și gulerul hainei, fiindcă sufla un vânt subțire, porni fără să răspundă. "Pungași de doctori! Îți iau banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că n-are nimic. Indigestie! - Unde te duci? întrebă Stănică pe Olimpia. - Acasă, unde să mă duc? Până când am să stau pecapul altora? - Tocmai acum, când e tată-tău bolnav? N-ai auzit că trebuie supravegheat? - Are cine să-l supravegheze, n-avea grijă. E Aurica, eTiti. M-am plictisit să tot fiu pe drumuri. De altfel, și dumneata să faci bine să mai stai pe acasă. Eu sunt femeie măritată, sau ce sunt? - Dragă Olimpia, se încercă Stănică să-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt scumpi. Toamna târziu, ei sunt însă fără lucru și sunt bucuroși să se angajeze și pe puțin. Mai ales moș Costache își făcea acest calcul: "Angajez un zidar maestru cu atât pentru toată durata lucrărilor, pe care le voi supraveghea eu personal. Materialul îl cumpăr eu și nu dau decât unde văd eu că este nevoie. Arhitectul aici te fură. Pentru partea de salahorie angajez o familie întreagă de țigani. Țiganul vrea să rămână și el cu o mână de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu voia s-o părăsească decât pentru unele trebuințe, când se lăsa ajutat de Marina, și părea foarte mulțumit. Starea de euforie îi revenise, Aglae ținu un scurt consiliu de familie și hotărî, susținută cu aprindere de Stănică, să supravegheze toți pe bătrân cu rândul. Stănică fu de părere să nu mai intre nimeni în odaie la bolnav, ca să nu-l facă să bănuiască ceva și apoi să se supere și să facă testament, urmând ca Marina să dea știri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-te fără nici o grijă. Otilia își lua mantila pe ea și plecă, urmărită din ochi de Stănică. Acesta privi, crăpând puțin ușa, în curte, se încredință că nu mișcă nimeni, și apoi intră în odaia lui moș Costache. Bătrânul îl supraveghea dușmănește cu privirea. Stănică merse la ușa dinspre salon, o crăpă puțin și o închise la loc. Mai merse la geam, privi în curte, se-ntoarse spre masă, luă un scaun și-l așeză lângă canapeaua bătrânului și stătu pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI El, personal, e foarte de acord. Dar cu cine? Nu cunoaște pe nimeni. Cu mama? Nu cu mama și nici cu zăltata nepoată a Maicii, ce-și face tot mai des drum pe la ei și, dacă n-o supraveghează, își pitește piesele ei intime de lenjerie feminină între păturile lui de bărbat. Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu arătarea aceea cu sânii pitici de la slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi. Dimineața am întîrziat... Pierdusem deja primul accelerat către Ploiești. Am alergat după metrou, și era să iau metroul pe scară, cum se spune, fiindcă mă prinseseră ușile și fluturam c-o mână și c-un picior afară. ...Tipul care supraveghează ușile m-a rugat să trag steagul înăuntru. Eu i-am strigat că sânt în general, de acord. Numai să deschidă o dată, în mă-sa, porțile alea, că mă mototoliseră de tot și nu mai reușeam să respir... ...Le-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
boli nervoase "Dr. Gheorghe Marinescu". În aceeași vreme, pe urmele lor, demarând pe variante mai scurte și așteptîndu-i, atunci când Spînzu, mai tărăgănat, pentru a nu fi luați la ochi de vreun echipaj de miliție, apărea din spate, luau curbele și supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uscată. De înecat, afară, nu te-ai fi putut îneca decât c-un os de pește. Ce căuta prăjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici, n-o vedea scăpând vie. Acceptă ceaiul ca pe cea mai inofensivă dintre tratații. Supraveghe fiece mișcare, în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
astfel îi arăta loialitate fără interes. Până când Stani a plecat în lume a avut multe pățanii și aventuri la care erau amândoi părtași; Tamba avea o înțelepciune ieșită din comun, deși nu a urmat școli înalte. Diriginta trebuia să își supravegheze elevii, intra în atribuțiile ei să vadă în ce condiții învață și a fost fericită când a observat încă o familie nezdruncinată de conflicte. De multe ori îi cerea vești despre Tamba cel vestit în mahala, fiindcă imediat i s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
băieții înșirați de-a lungul drumului iar când a trecut linia de sosire avea resurse să continue, respira ritmic, ceea ce l-a făcut pe profesor să spună: - M-ai păcălit pe traseul stabilit, însă cum ai reușit? Doar v-am supravegheat îndeaproape? Asta fusese părerea profesorului, însă lui Stani îi era indiferent. Atunci și-a dat seama că viața era un simplu efort de voință și nicio materie nu poate fi prea grea sau imposibilă. În clasa X-a s-au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să uit<trebuie să uit! A folosit puțină pastă de dinți la clătit gura până s-a calmat. Când a ieșit din baie, fata brunetă, slăbuță dar bine făcută, îl aștepta îngrijorată și l-a sărutat, iar mama ei care supraveghea orice mișcare ca un jandarm, a observat mulțumită că nu făcuse murdărie în baie. A băut în continuare cu ea cuibărită în brațe, sărutându-se până n-a mai simțit nimic și pe nimeni. Curând invitații i-au părăsit, însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
clipe merge vioaie ținându-l strâns de mână, privindu-l dintr-o parte încrezătoare. Ajung imediat pe strada lor, este trecut mult de miezul nopții și pustiu, oricum nu îi observă nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric, însă fără viață și dispar printre copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor își schimbă deodată ritmul. Încetinesc, merg strâns îmbrățișați și se sărută. Iar visează se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
înșelăciunile vieții nu mai au nimic impermeabil ochiului tău, e bine ca femeia să fie aproape de starea de slujnică. Dragostea nu se poate consuma între două absențe de iluzii, unul măcar trebuie să nu știe. Celălalt, victimă a nonerorilor spiritului, supraveghează voluptatea vecinului identic și se uită pe sine însuși prin molipsire. Răsturnarea haotică a simțurilor, cu extazul implicit și periferic, seamănă unei concesii penibile, în care bărbatului și femeii secretele vieții le sânt diafane. Ei par a se fi învoit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Delegatul trebuia să ia cuvântul după predică și să combată emigrările În xe "Israel"Israel. După aceea el trebuia să Întocmească un raport detaliat asupra reacțiilor publicului 1. De cele mai multe ori controlul era dublu, În sensul că și delegatul era supravegheat și se raporta asupra intervenției sale2. Dar această propagandă nu Își va atinge scopul, populația evreiască opunând o rezistență pasivă demnă de luat În seamă. Eșecul Puterii este evident și reiese din Înseși rapoartele activiștilor C.D.E. Formele de opoziție sunt
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mai aproape de adevăr. De îndată ce intervine ierarhia, dublul monolog sfidează dialogul, voința de a comanda și de a se supune subminează plăcerea de a vorbi. Cît despre libertate, lucrurile sînt cît se poate de clare: despoții se tem de conversație, o supraveghează, împiedicîndu-și prin toate mijloacele supușii să stea la taifas. Orice guvern care va dori să rămînă stabil, să țină ferm în mînă pîrghiile Statului, va trebui să o interzică pur și simplu, să supravegheze și să otrăvească plăcerea pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]