4,234 matches
-
După care, a ridicat din umeri și a dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-o întreb din ce organizație progresistă făcea parte, ca orice creștin care se respectă. Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi organizăm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
suspinul de om alb din mine și m-am străduit să răspund cât mai bine. Un șef de stat, am replicat, care neagă realitatea exterminării evreilor din Europa are de ce să neliniștească lumea întreagă. Dar ei înșiși pot fi oare surzi și oribi la istoria Holocaustului? Și apoi, nu există un singur Occident, ci două (haide, haide, curaj!), și dacă America e primul donator al Israelului (pe lista beneficiarilor, donațiile urmează îndeaproape Egiptul), Europa este primul furnizor de ajutoare pentru Palestina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bucuros urmează poruncilor de pe țărmul drept numai să poată scuti sărmanele așezări ale gospodarilor lui de fierul și focul care cutreieră în ținuturile învecinate... În noaptea de 24 spre 25 Iulie, în liniștita noapte a Sorocei s-au auzit bătăile surde ale tunurilor. Nimene nu s-a emoționat. Cunoscuții noștri ne-au încredințat că trebue să fie ceva dincolo. În adevăr, dimineața primim știri. Tunul a bătut la Iampol, dincolo de Nistru la 7 kilometri. Străjile noastre știau că această nenorocită capitală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
paserea pe limba ei piere. Se năcăjește să sfredelească năsipul. Învață bărbieri la capul meu. Un nebun zvârle o piatră în baltă și zece învățați nu pot s-o scoată. Din coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Bogatul se scarpină și saracul socotește că caută să-i dee. Surdul n-aude dar potrivește. Se răsfață ca un ban în două pungi. Capra râioasă își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu pot s-o scoată. Din coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Bogatul se scarpină și saracul socotește că caută să-i dee. Surdul n-aude dar potrivește. Se răsfață ca un ban în două pungi. Capra râioasă își ține în sus coada. Lauda de sine pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița se ține că-i cu coadă. Caută acul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cochetă: nici da, nici nu. Amorul: cal de bătaie al artiștilor. Boire sans soif et faire l'amour en tout temps c'est ce qui distingue l'homme des autres bêtes. (Beaumarchais) Era un voievod chior de ochiul drept și surd de urechea stângă /povestea Mérimée/. Sărăcia norodului o privea cu ochiul chior și tânguirile le asculta cu urechea surdă. Îndată după războiul cel mare european, când s-au adunat frații într-o graniță, au prins a ieși la drumul mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tout temps c'est ce qui distingue l'homme des autres bêtes. (Beaumarchais) Era un voievod chior de ochiul drept și surd de urechea stângă /povestea Mérimée/. Sărăcia norodului o privea cu ochiul chior și tânguirile le asculta cu urechea surdă. Îndată după războiul cel mare european, când s-au adunat frații într-o graniță, au prins a ieși la drumul mare dușmani care vămuiau pe călători și neguțători. La vadul Prutului din preajma Ștefăneștilor, o tabără de cară negustorești a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Ostrovschi, Dragoste târzie, în care am văzut un actor jucând pe fratele cel prostănac într-un chip surprinzător ca naturaleță. Instinctiv, fără sforțare, c-o forță cu adevărat remarcabilă. L-am văzut anul trecut jucând rolul unui țăran cam surd în Roadele Culturii de L.N. Tolstoi. Duminică 6. Vremea destul de blândă, cu umezeală și ceață; în dimineața asta a început a ninge ușor. Plecăm către amiază la o casă de țară a lui Ehrenburg la vreo sută treizeci de km
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avea 68 de sate și alte bunuri funciare, Radu cel Frumos avea 34 de sate și alte 11 bunuri funciare, Neagoe Basarab avea 48 de sate și alte 20 de bunuri funciare, Vlad Țepeș a avut cinci sate, iar Ștefan Surdul doar un sat. Situația din Moldova trebuie să fi fost aceeași. Cu toate acestea, într-o lucrare recentă, Șerban Papacostea scria că eforturile domnului de centralizare a statului “nu s-au limitat la reprimarea manifestărilor politice ale opoziției boierești. Tot atât de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să-l judeci pentru această stare de influențabilitate, atunci are o singură scuză: don' Cezar a rămas, până în ultima clipă, un copil. Un copil bătrân. Care se speriase (cândva) de primul rid, iar spaima aceea o transformase într-o luptă surdă cu orizonturile atât de limitate ale lumii. Cu câțiva ani în urmă unii "aburitori" din preajmă l-au îndemnat pe Cezar Ivănescu să candideze la șefia Uniunii Scriitorilor, punându-l în postura de perdant sigur, aruncându-l în dispute sterile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
redactorul-șef adjunct al "Familiei", și susținut și de colegul echinoxist și filolog Ion Simuț, am ajuns redactor la revista orădeană, am primit locuință (era încă epoca de aur, dar parcă se simțea ceva în aerul ei, ca un vuiet surd), a venit și familia mea la Oradea, din toamnă, a venit apoi revoluția și în atmosfera febricitară, patetică, plină de toate tensiunile unor eliberări multiple, din ianuarie 1990 am devenit redactorul-șef al "Familiei". Am rămas la Oradea, acum copiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încuiaseră părinții, și se îndesau în boxele marilor difuzoare, în trailerele nocturne cu stațiile și sculele de amplificare, dormeau pe jos prin hoteluri și prin parcuri, numai să ne urmeze fascinate în următorul oraș, paralitici și schizofreni, ciungi, orbi și surzi se înghesuiau către scena spectacolului de zi și de noapte ca la scăldătoarea Betezda, era un delir în cenaclu și în preajma lui, cum numai sub marile dictaturi politice se poate imagina, probabil ca formă de decompresare a energiilor psihice colective
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înfățișează, de altfel, lupta ca pe o îmbrățișare plină de căldură. Sau poate că poezia e chiar rana din coapsă a lui Iacov? Sau e semnul greu de descifrat făcut de înger pe pielea coapsei lui Iacov? Sau e durerea surdă resimțită de acesta? Sau e gestul de a șchiopăta prin fața unei omeniri care se mișcă fără poticneli? Orice interpretare e bună dacă ajunge la concluzia că omul are ceva dumnezeiesc în el. În afara acestei ascendențe nu am fi decât viermișorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mama nu voia să-l vadă și ne delegase pe Pia și pe mine să-l primim. Noi am refuzat categoric, chiar cu riscul unei răzbunări asupra proprietății. D. Wangler l-a rugat să-și mai amâne vizita, mama fiind „surdă și cam bolnavă“. „Știu de ce boală, nu vrea să mă vadă.“ „Cred că-i este foarte penibil să te primească, au suferit prea mult de la germani în familia lor. Și ce ați vorbi? Ar fi neplăcut și pentru dumneata, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
regretă că ai numai doi obraji. * Frica păzește bostănăria, dar nu și casa de bani. * Paza bună atrage atenția. * Nu aduna mai mulți bani decât poți să numeri. * Puterea stă în minte, nu în flinte. * Decât să tragi de-a surda, mai bine tragi cu durda. * Unii se joacă de-a Baba oarba fără să se lege la ochi. * Nu toate caprele fac iezi; unele fac lemne. * Nu toate broaștele orăcăie; unele scârțâie. * Nu toate muștele fac miere, dar toate o
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
leneși. * Ceasul cu cuc nu este o pasăre mecanică: dar nici un deșteptător. * Zâmbetele false schimonosesc chipul. * Mirosul fin este o particularitate a intuiției, nu un merit al nasului. * Numai femeile pot aprecia calitățile bărbaților după dimensiunile nasului. * Unele urechi sunt surde la ceea ce stăpânii lor nu vor să audă. * Călcatul în picioare nu se referă doar la bocanci. * Dacă cineva îți trage o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-o pe cel stâng. * L-a pălmuit doar pe obrazul stâng, pentru că
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mai sec animalele, dar le protejează mai atent. * Progresul tehnic regresează afecțiunea ființei umane. * Aspirația către un trai tot mai bun le afectează pe celelalte. * Unii ochi nu aud bine, unele urechi nu văd bine, iar unele guri sunt oarbe, surde și mute. * Unii cred că dacă trăiesc mai bine decât alții, le sunt superiori acestora. * Mintea nu stă în pungă, banii nu stau în cap. * Trecutul poate explica prezentul, dar nu poate garanta viitorul. * Cei mai bătători în piept patrioți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Cucoane, nu-i chip să străbați până la Palat. În dreptul caselor Roznovanu sunt adunați o mulțime de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cade pradă unui esuf atunci când este singur, departe de ai săi, cuprins de tristețe sau de melancolia unui loc pustiu (David Le Breton, Despre tăcere) 1. Rugină Eram internat în spital de vreo două săptămâni. Și de atunci eram aproape surd. Mă rog, dintotdeauna am avut probleme cu auzul, dar acum, problemele astea, așa ar trebui să le spun, eufemistic, problemele vechi încă din copilărie se acutizaseră și nu mai aveam loc de întors. Nu-mi mai puteam neglija sănătatea. Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în memorie. Un fel de ecarisaj. Ecologie. Vom vedea. Nu bag mâna-n foc pentru folosirea adecvată a cuvântului „ecarisaj“. Oricum, nu trebuie să mă luați întotdeauna foarte în serios. Scriu așadar și faptul că în acest moment sunt aproape surd mi se pare o șansă extraordinară. Șansa imensă de a plonja în trecut. Nu am o relație extrem de caldă cu cele sfinte, dar îmi place să cred că acum sunt în spital pentru că Dumnezeu mi-a spus: gata, ai auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am aflat că, în libertate, fabrica sicrie. Mănâncă și produce cantități apreciabile de rahat. Rahat la intervale suspect de mici de timp. Ar mai fi unul Marian, care face permanent mișto de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior mai scurt și unul și mai scurt. Și ar mai fi în salon un tip cu un veșnic radio pe burtă. Are o față de reptilă, parcă nici nu-l irigă sângele. Soarele nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
logic, coerent. Cum nu reușisem niciodată. Probabil de-aia nu scriu oamenii. N-au boala mea. Că toți scriitorii sunt niște bolnavi era o teorie care acum mi se părea destul de verosimilă. Poate nu știam că îmi dorisem să fiu surd. Măcar așa reușeam să scriu. E o șansă să nu mai auzi. Să te poți concentra fără nici un fel de deranj exterior. Să rămâi singur - doar tu și scornelile tale. Să te simți bine scriind. Senzație identică plonjatului într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
realiști, dar sunt lucruri care nu trebuie spuse nici măcar în șoaptă. Mai erau și țațele satului, alte personaje, spitalagioaicele care se obișnuiseră cu atmosfera de aici. Știau cât iau doctorii șpagă, cum s-o plasezi. Cui. Că și el e surd. Doctorul. De-aia e mai omenos. Sau fraier. Pentru mulți, doctorul adevărat nu stă de vorbă așa, ca inconștientul, el știe, domnule, totul despre tine. Nici fișa nu e nevoie să ți-o consulte. Ele au umblat prin spitale, pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nesimțire necesară acolo, pe patul de spital, dar care devine contraproductivă când părăsești acel spațiu. Și nu mai simți nimic în inerția aceea a bolii. Îți bagi picioarele în toată lumea și absolut nimic nu reușește să te mai miște. Eram surd, un scriitor ideal. Nu doar chiriașul ideal. Pentru că lumea noastră îți refuză dreptul de a fi surd. Imun la semnalele lumii exterioare. Trăiam doar în trecut, cu Țeavă, Gogu, pe strada unde copilărisem. Într-o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai simți nimic în inerția aceea a bolii. Îți bagi picioarele în toată lumea și absolut nimic nu reușește să te mai miște. Eram surd, un scriitor ideal. Nu doar chiriașul ideal. Pentru că lumea noastră îți refuză dreptul de a fi surd. Imun la semnalele lumii exterioare. Trăiam doar în trecut, cu Țeavă, Gogu, pe strada unde copilărisem. Într-o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]