5,450 matches
-
Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor celor tainice. Rågazul creat de surprinzåtoarea apariție a lui în culisele åstui teatru se apropia de sfârșit. Dialogurile se topeau încet, måsurate de lini¿tea care avea darul, întotdeauna, de a iscă întrebåri nerostite. Așteptarea, tåcere mascând ipotezele, ipostazele. În jurul mesei, totemice
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
folosi la nimic. Fiul meu a dispărut de atunci. Dacă mai trăiește, arată cu totul altfel decât la vârsta de cinci ani. Dacă nu, discuția aceasta e pentru mine o povară inutilă. Mi-era teamă că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
păsările în cotețe mai curate ca o colivie și florile, parcă artificiale prin disciplină, nu-i mărturisiseră nimic din secretul pe care poate îl cunoșteau. 6;.u poate că Mini, neștiutoare de ceea ce se petrecea, nimerise, prin instinctul unor armonii tainice, locurile care erau la fel neștiutoare, așa cum alteori, dimpotrivă, descoperea tocmai ceea ce te poate îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și rS drept la respectul durerii - Halii-pa ieși, totuși. Se auzi clopoțelul vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu pas încet și cu o expresie de întuneric pe obrazul ei regulat și senin, se coborî și ea spre apartamentele tainice ale casei. Câteva silabe ascuțite ajunseră până în hali. Lenora avu o zvâcnire a mușchilor, apoi căzu iarăși moale - așa de ciudată, cu succesiunea aceea de leșinuri, care păreau a speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
suferință, nici sentiment, și acum cu mijloace de simulare și seducție, căutase în el un partizan, un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dovadă, pe care nici ea nu o putea tăgădui, a ideilor lui Mini despre "trupul sufletesc". - Aide, spune ce a fost cu gheața în iarna memorabilă! - Așteaptă! Să găsesc drumul! și Mini se reculese ca să parcurgă, în adevăr, drumul acela tainic căruia vroia cândva să-i tragă harta și care supăra pe Nory. - Ca și cum n-ar fi destule dosuri în Cetatea ta vie! Să mai căutăm altele în suflet! . . . întreabă-mă pe mine prin ce hudiți cutreier cu îndeletnicirile mele pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spinoasă. Acea femeie simplă, buna Lina, avea enigmele ei: probabil manii inofensive dar temeinice. Cum, după incidentul Mika-Le, tăcerea dura stânjenită, Mini se uită la ceas și deodată fu în picioare. Avea astfel cu timpul și 49 cu locul raporturi tainice, de la care nimic nu o putea întoarce. Un ac la o busolă a sufletului ei singular le cârmuia. Nory cunoștea obiceiul lui Mini. Știa că nimic și nimeni nu o mai putea interesa când îi abătea de ducă. Era atunci
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oameni singură, desprinsă de oricine i-ar sta chiar alături, singură, așa cum era în adevăr. Ii plăcea să fie totdeauna lângă ea un spațiu, un loc rezervat și orice încercare de a lua formele familiarității o nemulțumea în programul ei tainic dar precis, care nu-i îngăduia cooperări sociale, cum chema Mini raporturile felurite. Nory puse mâna brusc pe o clanță și sperie pe Mini, distrată. - O prăjitură! zise. La Nestor! - Nu! Nu! refuză categoric Mini, apoi speriat: Ai văzut? - Ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
căsniciei lor. Era desigur ideea ei fixă; opera nouă la care lucra cu aceeași pornire lacomă care o caracteriza, cu aceeași forță impulsivă. Mijloacele, ca de obicei, erau sumare și arbitrare. Dar era mai ales, in acea patimă nouă, cine știe ce tainică și sașie meșteșugire a inconștientului. La un moment, vorbindu-se de sănătate, Lenora inventă o expertiză de carne tare și sănătoasă asupra Elizei. Fu apoteoza. Doru trecu în casă cu Lina pentru a pregăti plecarea. Mini nu mai simțea acum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era destinat să fie un Hallipa. Elena îl însumase numelui și tradiției ei familiale. Mini băgă atunci de seamă că nu s-a vorbit încă nimic de Doru și Lenora. Când se scoborâră, Elena, mișcând un resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în care se transformase duetele liniștite ale bunicului ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Păi de ce revelația divină se manifestă individual? mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi caută pe Cei Aleși, revelația fiind o chestiune tainică, intimă!... - Aha! Neverificabilă, vecină cu fabulația, delirul mistic și schizofrenia! Ai observat că întotdeauna cînd nu știi să explici ceva sau să răspunzi, folosești cuvîntul "taină"? - Și pînă la urmă, ce vrei tu, dragă Harian? gura îi puțea a mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
și simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Firesc, ea îl ignoră complet. Este evident că felul ei de a-și afișa disprețul mai trebuie studiat încă, pentru că miss Parry se lasă surprinsă în acest fel destul de des în următoarele două sau trei săptămâni. O epidemie de saluturi tainice se declanșează peste tot prin Bombay. Tânărul apare fără cel mai mic avertisment la Willingdon, la Yacht Club, sub aracadele de pe Rampart Road sau ițindu-se de după vreun palmier, când ea se îndreaptă spre vreo petrecere. Lily Parry are o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
simple, bătrânii din vale, vin seara s-adape cirezile toate, cu bivolii ceții, încearcă să scoale din chivote farmec de veri adunate, doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa, se luptă cu spira ce-n jos îi adună și lumpenul tainic, de glod, e risipa lăsându-i în urmă, din crucea lor bună, ajunși de povară, ca plugul se taie în brazde, cu gândul tulpinilor încă, iar mugurii tainei pocnesc în odaie, pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-și închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața să pornească-n zbor cocorii. O zi împrăștie vântul miresme diafane în aerul ce mângâie clipele-n zbor, pe gene s-așează sclipiri astrale și privirea se-ncarcă cu-n tainic fior. Amintirea trezește doruri uitate și valuri ciudate mă-nvăluie ușor, te simt lângă mine deși ești departe și-n gură-mi vine un gust acrișor. Vântul scârție ușor un oblon ruginit și liniștea se frânge-n fărâme pe jos, iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 6. Totuși, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvîrșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. 7. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8. și pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntașii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii se colorau În verde și albastru, toamna dădeau În galben, iarna nu știa nimeni cum arată, că se băga În străfundul pământului, unde Își avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el să se apropie. Și totuși, băieții nu găsiră de cuviință să vorbească porcării despre Marianti, fata grecului. Le era rușine și s-o gândească de rău măcar; de vorbit, nici atât. O țineau bine ascunsă În suflete, ca pe ceva tainic și de mare preț. Era așa de frumoasă și de tăcută, când trecea lăsa În urma ei miresme de rai. Foiște, poetul, pictorul și profesorul Îi făcuse și poezii. Dar nimeni nu se supăra pe el și nu-l lua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic nu se zărea prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca aproape În valuri grele și line de voluptate. Ne lipeam pe rând ochiul de acel iscoditor și tainic și Împuțit orificiu scobit În perete și Îi făceam și pe cei din jur părtași la cele (Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
petrecuse după plecarea ei din baraca de carton, fata se Îmbrăcase și se sulemenise cum putuse și cât putuse de bine, plecase către orășelul capitală de județ și-l căutase acolo pe procurorul militar, pe care Îl cunoscuse În Împrejurări tainice și deocheate. Îi oferise plăceri pe care nici ea nu știuse că era În stare să le ofere. Bărbatul trăise ore și clipe care nu aveau să se repete În viața lui. Fata aceea Îl săltase către fericire cu dezmierdările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]