14,383 matches
-
lectorului modern - este absolut evidentă în intenția lui Platon. „(...) gardienii (...) nu pot trăi în mit. Ei trebuie să se obișnuiască dintru început cu o cu totul altă idee a divinului; cu ideea că divinul e principial, (e) binele către care tinde tot ceea ce există în lume și că divinitatea este inocentă de tot ceea ce în lume e imperfect și rău” (ibidem). Aici sunt două probleme: prima este aceea a ascensiunii sufletului în sfera perfectului care îl împlinește dându-i o perspectivă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gândirii. În acest sens, praxis-ul filosofiei nu constă într-o tehnică a gândirii (a cărei proiecție concretă ar fi comentariul de text), ci în mișcarea ascensională a sufletului și în impregnarea lui cu elementele constitutive ale polului spre care tinde. Care e acesta? Într-o formulă concisă, am putea spune: ceea ce este cu adevărat. Cum trebuie înțeleasă această expresie? Ce înseamnă „ceea ce este”? Și ce înseamnă „cu adevărat”? Prima dintre întrebări corespunde unui domeniu al filosofiei numit în mod curent
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe care o conferă perspectiva Unului reprezenta realizarea efectivă a binelui; pentru cel de-al doilea, ceea ce e decisiv e acțiunea în direcția binelui. În această manieră, verticala platonică a ascensiunii sufletului e proiectată de Aristotel pe orizontala acțiunii care tinde către binele realizabil în concret. Acesta, la rândul său, devine o finalitate care presupune parcurgerea unor etape intermediare (scopuri proxime), a căror fixare și ierarhizare antrenează decizia și cunoașterea. Astfel că, în cele din urmă „cunoașterea este subsumată acțiunii; cunoașterea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
apolaustikos nu se ridică până la înălțimea lui bios teoretikos decât pentru a coborî și a se întoarce din nou către pământ și către realizare, către acțiune, către lucrurile singulare și contingente. Iar plurivocitatea binelui - faptul că binele, scopul către care tinde omul, nu e o idee necesară și eternă care ar fi deja aici, ci ceva diseminat în concepții deosebite asupra fericirii - presupune o generalitate care nu va putea fi niciodată rezumată într-o Idee. Din această concepție diferită asupra vieții
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a grijii față de suflet este moștenirea pe care eșecul polis-ului grec o transmite lumii elenistice, acesta Imperiului Roman și, la rândul său, acesta o încredințează Europei medievale. Dar nașterea, ascensiunea și, finalmente, explozia modernității vor schimba datele problemei: acțiunea tinde din ce în ce mai mult să se rezume la sfera obiectivării, iar politica - înțeleasă tot mai mult sub specia scopurilor și a intereselor circumstanțiale - devine ea însăși obiectivarea rațiunii de Stat. Care e, din perspectiva rațiunii de Stat și a lumii tehnice (ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
descoperirea lui Platon. Ea se regăsește chiar și la Aristofan”. De fapt „retorica este simulacrul uneia din părțile politicii”. Ce simulează retorica ? Un instrument politic veritabil. Conform lui Platon, dialectica este instrumentul indispensabil al politicii. Conținutul discursiv al mesajului politic tinde să se plaseze totdeauna în proximitatea absolută a orizontului așteptărilor maselor. A guverna înseamnă, într-o formă ori alta, a manipula (și termenul are aici pe lângă conotațiile sale dominant negative și conotația sa pozitivă) cu discreție și, dacă este posibil
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
convergent cu interesele clasei dominante dintr-o anumită epocă. Imaginile constituie, în plan politic, un pericol nu doar prin potențialul revolut pe care îl păstrează, ci și pe temeiul relativei neutralități față de o „exactitate” acreditată oficial. Și cum societatea modernă tinde să identifice în plan epistemic adevărul cu exactitatea controlul imagosferei devine, în mod prioritar, o chestiune de putere. În mod paradoxal viziunea politică a lui Platon oferă oamenilor o libertate mai consistentă decât democrația. Binele nu reprezintă o valoare care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atare de A. Cornea, iar sugestia îi aparține. Cf. Republica, 545d, trad. noastră. Annas, op.cit., p. 376. G.W.F. Hegel, Lecții despre Platon, trad. Radu Gabriel Pârvu, Ed. Humanitas, București, 1998, p. 97. Peste tot în această lucrare, Hegel tinde să-l „provincializeze” pe Platon; adică să arate că „Platon nu este omul care să umble cu principii și teorii abstracte” sau că „spiritul epocii sale este și spiritul său”. Cu toată generozitatea, aceste aprecieri nu pot adormi observarea, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice ale stadiilor și substadiilor părerile sunt mult mai diverse; • de regulă, referitor la reperele cronologice, ele tind să fie diferite la autori diferiți, mai ales după depășirea stadiilor de creștere (copilărie, adolescență); • ordinea stadiilor psihogenetice și psihodinamice este considerată aceeași, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea și durata lor; • atât stadialitatea genetică, cât și cea dinamică
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
învățătură s-ar putea să pălească pe măsură ce caracterul de noutate se pierde, iar perfecționarea abilităților pretinde eforturi tot mai mari. Diferențele de cunoștințe între cei ce învață repede și cei ce învață mai încet sunt vizibile. Respectul „automat” față de profesor tinde să scadă. Creșterea și pubertatea tind să amplifice conștiința rolurilor sexuale. 3.1.2. Caracterizare analitictc " 3.1.2. Caracterizare analitic\" 3.1.2.a. Caracteristici fizice. Un puseu de creștere apare acum la majoritatea fetelor și începe la o
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pe măsură ce caracterul de noutate se pierde, iar perfecționarea abilităților pretinde eforturi tot mai mari. Diferențele de cunoștințe între cei ce învață repede și cei ce învață mai încet sunt vizibile. Respectul „automat” față de profesor tinde să scadă. Creșterea și pubertatea tind să amplifice conștiința rolurilor sexuale. 3.1.2. Caracterizare analitictc " 3.1.2. Caracterizare analitic\" 3.1.2.a. Caracteristici fizice. Un puseu de creștere apare acum la majoritatea fetelor și începe la o parte dintre băieți. În medie, fetele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
precoce atrag o atitudine favorabilă din partea adulților, cea ce le stimulează și le întărește încrederea în sine. Băieții cu debut pubertar tardiv sunt preocupați să câștige atenția adulților, sunt energici și exuberanți. Fetele cu pubertate precoce sunt fie impopulare, fie tind să ocupe o poziție de lider, în funcție de situația socială. Sunt însă lipsite de echilibru. Fetele cu pubertate tardivă sunt percepute ca fiind de încredere, populare, demne de a fi alese drept lideri. În aceeași clasă diferențele pot fi destul de mari
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
comunicate prin intermediul judecăților Ă altă formă fundamentală a gândirii. B. Judecata este o aserțiune (Ed. Goblot), adică afirmarea sau negarea unui raport. Sunt mai multe feluri de judecăți, preocupare importantă pentru logician care studiază valoarea lor de adevăr. Logica modernă tinde să nu deosebească termenii „judecată” și „propoziție” Ă judecățile ar fi „propoziții logice”. Din punct de vedere psihologic, este necesar să facem o deosebire tranșantă între aceste noțiuni, deoarece când elevul memorează pe dinafară o propoziție, aceasta constituie un automatism
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
doar 8% îl coboară Ă când tinerii au efectuat o primă tragere reușită. Dimpotrivă, după eșec, 64% coboară așteptările și doar 7% le măresc. Cum vedem sunt și excepții: ambițioșii își propun mereu țeluri dificile, pe când cei ce se subestimează tind spre performanțe modeste. Deși concluziile unor asemenea experimente sunt edificatoare, în astfel de experiențe se testează mai mult „nivelul de expectanță”, adică o dorință momentană, decât nivelul de aspirație propriu-zis care se referă la o aspirație mai îndepărtată, la obiective
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atrag sau ne repugnă. Formarea unor sentimente noi s-ar putea explica printr-un transfer combinat. Fenomenul a fost denumit de Thodule Ribot compoziția sentimentelor: când uneia și aceleiași imagini i se asociază, în repetate rânduri, diferite stări afective, ele tind a se combina, dând naștere unui sentiment nou, mai complex. De exemplu, imaginii casei în care ne-am petrecut copilăria i se asociază mereu tot felul de emoții: bucuria jocurilor copilăriei, serbările de ziua onomastică, necazurile prilejuite de meditațiile la
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
interese și le vine greu, la terminarea liceului, să opteze pentru o singură specializare. A.S. Makarenko, pedagog rus cunoscut prin rezultatele obținute în reeducarea a numeroși copii delincvenți, sublinia că omul are nevoie să întrevadă o bucurie, către care să tindă (el spunea „să aibă o perspectivă”). Acest lucru e valabil mai ales pentru copii: bunăoară să întrevadă plăcerea unui spectacol ce va avea loc duminică. Dar el poate aspira și la bucuria unei vacanțe la mare. O dată cu adolescența el va
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nesimțite. e. Cu aceasta am subliniat factorul esențial al educării școlarilor: personalitatea profesorului. Profesorul trebuie să aibă o mare autoritate care se impune prin deplina sa competență profesională și tact pedagogic. Atunci el devine un model pentru copii. Ei vor tinde să-i imite atitudinile, opiniile. Profesorul organizează și conduce lecția, tot el participă cu însuflețire la activitățile inițiate după ore. Dragostea pentru disciplina sa și convingerea în posibilitățile nebănuite ale copiilor ce cresc sub ochii lui le trezește interesul și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
caracteristicile pentru a fi încadrată în categoria organizațiilor. În primul rând, bazele instituționale ale organizării școlii oferă un cadru bine structurat, angajând și stimulând actori sociali (profesori, elevi) în atingerea unor performanțe și obținerea satisfacțiilor personale. În al doilea rând, tinzând să-și atingă obiectivele stabilite, actorii sociali propun schimbări instituționale, fac deci organizația să evolueze. Experiențele agenților organizaționali nasc noi norme și modele acționale, generează cadre instituționale mai bine adaptate, modelează viața și munca în organizație. În fine, școala are
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Autorul precizează că eforturile elevilor de a se încadra în rol, deci de a îndeplini rolul potrivit cu statusul de elev, nu conduc numai la performanțe școlare deosebite, dar și la asimilarea de către aceștia a normelor și valorilor societății. 3. Clasa tinde, ca grup, să atingă anumite scopuri. Acestea au atâta însemnătate, încât unii psihologi sociali le-au inclus chiar în definiția grupului-clasă: clasa de elevi ar fi, din această perspectivă, „un grup angajat în activități cu obiective comune, ce creează relații
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
poate bloca evoluția pozitivă a elevilor, chiar și atunci când are loc între grupuri în interiorul cărora există cooperare, nu numai când este interpersonală. Potrivit lui Sherif, relațiile se ameliorează numai dacă se instituie un scop supraordonat. Acesta este un scop spre care tind ambele grupuri, dar pe care nu-l pot atinge decât conlucrând. Așadar, cooperarea nu numai că intensifică și consolidează procesele de acceptare a celorlalți, dar poate contribui la diminuarea respingerilor cauzate de competiție. Experimentul descris în rândurile de mai sus
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
au conferit fenomenului o apartenență eludantă sau trivială; e) abordări care au insinuat că fenomenul creativ este un produs de excepție al proceselor și structurilor curente, cercetarea ei izolată nu pare a fi o necesitate; f) abordările unidisciplinare ale creativității tind să confunde un aspect parțial al creativității cu fenomenul în ansamblu, de cele mai multe ori relevând o viziune limitată asupra creativității și percepția că sfera ei nu este atât de cuprinzătoare ca în realitate. În capitolul de față, vom dezbate cele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a fost un inovator marcant al metodologiei, iar printre primele sale inovații în studiul comportamentului se numără analizele istoriometrice publicate în anul 1869 în cartea Geniul ereditar. Principala teorie propusă în lucrare se bazează pe ipoteza conform căreia performanțele excepționale tind să se transmită din generație în generație prin moștenirea genetică a aptitudinilor cognitive și motivaționale. În alcătuirea studiului său, Galton a colectat numeroase exemple detaliate de profiluri ale indivizilor excepționali pentru a demonstra că frecvența eredității depășește orice predicție posibilă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cei cărora instrucțiunile le-au fost date într-un mod restrictiv, autoritar au făcut picturi mai puțin creative decât cei cărora informațiile le-au fost date mai puțin oficial. Ca să rezumăm tema constrângerii, senzația intensă de autonomie sau de libertate tinde să se asocieze cu niveluri înalte de motivație intrinsecă și de creativitate (Amabile, Conti, Coon, Lazenby și Herron, 1996; Amabile și Gryskiewicz, 1987; Picariello, 1994; Ryan și Grolnick, 1986). S-a demonstrat că și concurența pentru premiile oferite creatorilor „celor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fel ca folosirea ei în biologie, și în acest context evoluție înseamnă creșterea complexității de-a lungul timpului. În schimb, complexitatea este definită pe baza a două procese complementare (Csikszentmihalyi, 1993, 1996). În primul rând, ea înseamnă că toate culturile tind, de-a lungul timpului, să devină diferențiate; cu alte cuvinte, dezvoltă domenii cu un grad din ce în ce mai mare de autonomie. În al doilea rând, domeniile dintr-o cultură devin din ce în ce mai integrate, adică se leagă între ele și își sprjină reciproc obiectivele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
structură feudală stabilă, tradiția este mai importantă decât noul. Pe de altă parte, societățile bazate pe comerț, cu o burghezie care este puternică și care luptă să fie acceptată de aristocrație, sunt, de obicei, favorabile lucrurilor noi. Atunci când autoritatea centrală tinde spre absolutism, sunt mai puține șanse ca experimentele să fie încurajate (Therivel, 1995). Societatea chineză antică este un bun exemplu de autoritate centrală sprijinită de un aparat birocratic puternic, care a reușit să împiedice timp de secole întregi răspândirea ideilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]